Din aceeasi categorie
|
Lumea in care traim - Petre Tutea - Partea I 1.027 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Petre Tutea „Romani, nu va mai alegeti conducatori...... 198 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Petre Tutea: „Romani, nu va mai alegeti conducatori..." 1.385 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lumea in care traim - Petre Tutea - Partea II 819 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Izolati in Romania: catune din judetul Mehedinti 563 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bucurestenii merita sa cunoasca istoria orasului lor! 816 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Petre Tutea-Biografie 1.212 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fuga - cum plecau romanii din tara in timpul comunismul 123 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Anul 1990 – Intre golani si criptocomunisti 567 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Adevaruri despre trecut: Fuga din tara 910 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Petre Ispirescu
| Adaugat de Cozana | 12.12.2014 |  Adauga
la favorite |
1.341 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoritePetre Ispirescu (n. ianuarie 1830, Bucuresti — d. 21 noiembrie, sau 27 noiembrie dupa alte surse, 1887), a fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor si tipograf roman.
Este cunoscut mai ales datorita activitatii sale de culegator de basme populare romanesti pe care le-a repovestit cu un har remarcabi
Petre Ispirescu s-a nascut in ianuarie, la Bucuresti, in mahalaua Pescaria Veche, in familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvaneana, era, se pare, o povestitoare neintrecuta.[necesita citare] De la parinti sau de la calfele si clientii tatalui sau, Ispirescu a putut asculta, in copilarie, numeroase creatii populare, mai ales basme.
Tanarul Petre nu a urmat cursurile unor scoli, el a fost educat de mai multi dascali de pe langa unele biserici, dupa care si-a format singur cultura, citind carti de la tipografiile la care a lucrat. El ii marturisea lui J. U. Crainic ca "n-am trecut nici patru clase primare". Din initiativa mamei, Petre a fost invatat sa citeasca de catre dascalul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor; ulterior, el a continuat studiile cu cantorul Lupescu de la biserica Olteni. La 12 ani, baiatul a invatat psaltichia cu profesorul de muzica George Voiculescu de la biserica Domnita Balasa.
La paisprezece ani, Ispirescu a intrat ucenic la tipografia condusa de Z. Carcalechi, sperand ca acolo unde se tiparesc cartile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul Vestitorul romanesc. Aici Ispirescu a lucrat cate 14 ore pe zi, iar in 1848 a devenit tipograf calificat.
Dupa ce tatal sau a murit, Petre a invatat sa cante la chitara pentru a-i tine de urat mamei. Tot atunci, el a inceput sa scrie cateva versuri. La fel si in cazul prozei memorialiste, insa, in domeniul versurilor, incercarile sale au ramas imbinari hibride de influente insuficient asimila
In 1854 Petre a parasit tipografia lui Z.Carcalechi si s-a angajat la tipografia Copainie, unde se tipareau in traducere "Atala, Paul si Virgina", precum si lucrari de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes. In aceasta perioada, a depus eforturi sa citeasca Fabulele lui Florian in original. Petre a continuat sa locuiasca impreuna cu mama sa, si-si petrecea duminicile acasa.
In 1858, in contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Romane, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat sa imprime, fara a prezenta textul cenzurii, corespondenta secreta a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionisti. Politia i-a arestat pe toti participantii afacerii si Ispirescu a petrecut trei saptamani in inchisoare, pierzandu-si serviciul si ramanand astfel trei luni fara lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist si viitorul ministru de externe, i-a oferit directia unei tipografii mai moderne, care poseda prima presa mecanica din Bucuresti si imprima revista Nationalul.
Activitatea publicistica si colectiile de basme[modificare | modificare sursa]
La aceasta tipografie, a devenit asociatul unei parti egale: Boerescu detinea capitalul, iar Ispirescu directia si activitatea. A fost perioada cea mai fericita din viata lui, mai luminoasa in stare a bucura pe maica lui sarmana. Traia in liniste si pace, cu constiinta impacata si in liniste si siguranta financiara. Astfel, el si-a cumparat o casa pe strada Salciilor, astazi in plin centrul Bucurestilor. Activitatea sa de tipograf l-a pus in contact cu scriitorii si cu oamenii timpului sau (I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D. Bolintineanu).
In 1862, Ispirescu a publicat primele sase basme culese de el, in Taranul roman, la indemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte, Praslea cel voinic si merele de aur, Balaurul cel cu sapte capete, Fata de imparat si pescarul si Fiul vanatorului. Ele au fost reunite apoi, impreuna cu altele, in prima sa culegere de basme, astazi devenita o raritate bibliografica.
Dupa ce in 1863, Vasile Boerescu, asociatul sau, a vandut imprimeria, C. A. Rosetti, viitor ministru, l-a invitat sa lucreze ca director al imprimeriei ce tiparea Romanul, revista Partidului Liberal, atunci in opozitie. Impreuna cu Rosetti, Ispirescu a participat la infiintarea primei "Case de ajutor reciproc a tipografilor din Romania".
In 1864, insa, guvernul a suprimat ziarul Romanul, iar Ispirescu, impreuna cu alti asociati, Walter Scarlat si Frederic Gobl, a infiintat Tipografia Lucratorilor Asociati. Cu un an mai tarziu, Ispirescu conducea personal foaia Tipograful roman. Timp de un deceniu, din 1862 pana in 1872, autorul nu a publicat niciun basm. Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza in 1866, la invitatia ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat sa conduca Imprimeria de Stat. Dupa o perioada de doi ani, impreuna cu alti trei asociati, a infiintat Noua tipografie a laboratorilor romani.
In 1872, si-a reluat activitatea de publicare a basmelor, cu colectia Legende sau basmele romanilor. Ghicitori si proverburi, cu o prefata de B. P. Hasdeu. Este incurajat, apreciat pentru calitatile scrisului sau si pentru cunoasterea profunda si inestimabila a creatiei populare.[necesita citare] Un an mai tarziu, a aparut si Snoave sau povesti populare, iar in 1876, Ispravele si viata lui Mihai Viteazul. Dupa ce a ramas unic asociat al imprimeriei sale, Ispirescu a redenumit-o Tipografia Academiei Romane. Activitatea sa a fost subiectul unui articol elogios scris de folcloristul evreu Moses Gaster si publicat in Magasin fur die Literatur des Auslandes.
In 1879, editura sa a imprimat o colectie de basme culte ce reprezentau prelucrari in limbaj autohton ale unor mituri ale folclorului universal si ale unor fragmente din mitologia greaca, reunite in volumul Din povestile unchiului sfatos, basme paganesti. Acest volum a aparut prin influenta lui A. I. Odobescu, care a scris si prefata.
Dupa 50 de ani petrecuti numai in Bucuresti, Ispirescu a calatorit la Rosiorii de Vede, un oras situat la 120 km de Bucuresti, unde fiica sa trebuia sa fie numita institutoare.
Principala opera a vietii sale, culegerea Legende sau basmele romanilor cu 37 de basme, si prefata de Vasile Alecsandri, a aparut in 1882. Ulterior, la Sibiu a fost publicata colectia Jocuri si jucarii de copii, ce valorifica folclorul copiilor.
Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27 noiembrie 1887, conform altor surse), dupa o congestie cerebrala suferita la masa de lucru. Sedinta literara a grupului de la Revista Noua (compusa din Ionescu-Gion, Delavrancea, Vlahuta, Hasdeu) a fost suspendata la anuntarea mortii sale.
Este cunoscut mai ales datorita activitatii sale de culegator de basme populare romanesti pe care le-a repovestit cu un har remarcabi
Petre Ispirescu s-a nascut in ianuarie, la Bucuresti, in mahalaua Pescaria Veche, in familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvaneana, era, se pare, o povestitoare neintrecuta.[necesita citare] De la parinti sau de la calfele si clientii tatalui sau, Ispirescu a putut asculta, in copilarie, numeroase creatii populare, mai ales basme.
Tanarul Petre nu a urmat cursurile unor scoli, el a fost educat de mai multi dascali de pe langa unele biserici, dupa care si-a format singur cultura, citind carti de la tipografiile la care a lucrat. El ii marturisea lui J. U. Crainic ca "n-am trecut nici patru clase primare". Din initiativa mamei, Petre a fost invatat sa citeasca de catre dascalul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor; ulterior, el a continuat studiile cu cantorul Lupescu de la biserica Olteni. La 12 ani, baiatul a invatat psaltichia cu profesorul de muzica George Voiculescu de la biserica Domnita Balasa.
La paisprezece ani, Ispirescu a intrat ucenic la tipografia condusa de Z. Carcalechi, sperand ca acolo unde se tiparesc cartile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul Vestitorul romanesc. Aici Ispirescu a lucrat cate 14 ore pe zi, iar in 1848 a devenit tipograf calificat.
Dupa ce tatal sau a murit, Petre a invatat sa cante la chitara pentru a-i tine de urat mamei. Tot atunci, el a inceput sa scrie cateva versuri. La fel si in cazul prozei memorialiste, insa, in domeniul versurilor, incercarile sale au ramas imbinari hibride de influente insuficient asimila
In 1854 Petre a parasit tipografia lui Z.Carcalechi si s-a angajat la tipografia Copainie, unde se tipareau in traducere "Atala, Paul si Virgina", precum si lucrari de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes. In aceasta perioada, a depus eforturi sa citeasca Fabulele lui Florian in original. Petre a continuat sa locuiasca impreuna cu mama sa, si-si petrecea duminicile acasa.
In 1858, in contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Romane, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat sa imprime, fara a prezenta textul cenzurii, corespondenta secreta a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionisti. Politia i-a arestat pe toti participantii afacerii si Ispirescu a petrecut trei saptamani in inchisoare, pierzandu-si serviciul si ramanand astfel trei luni fara lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist si viitorul ministru de externe, i-a oferit directia unei tipografii mai moderne, care poseda prima presa mecanica din Bucuresti si imprima revista Nationalul.
Activitatea publicistica si colectiile de basme[modificare | modificare sursa]
La aceasta tipografie, a devenit asociatul unei parti egale: Boerescu detinea capitalul, iar Ispirescu directia si activitatea. A fost perioada cea mai fericita din viata lui, mai luminoasa in stare a bucura pe maica lui sarmana. Traia in liniste si pace, cu constiinta impacata si in liniste si siguranta financiara. Astfel, el si-a cumparat o casa pe strada Salciilor, astazi in plin centrul Bucurestilor. Activitatea sa de tipograf l-a pus in contact cu scriitorii si cu oamenii timpului sau (I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D. Bolintineanu).
In 1862, Ispirescu a publicat primele sase basme culese de el, in Taranul roman, la indemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte, Praslea cel voinic si merele de aur, Balaurul cel cu sapte capete, Fata de imparat si pescarul si Fiul vanatorului. Ele au fost reunite apoi, impreuna cu altele, in prima sa culegere de basme, astazi devenita o raritate bibliografica.
Dupa ce in 1863, Vasile Boerescu, asociatul sau, a vandut imprimeria, C. A. Rosetti, viitor ministru, l-a invitat sa lucreze ca director al imprimeriei ce tiparea Romanul, revista Partidului Liberal, atunci in opozitie. Impreuna cu Rosetti, Ispirescu a participat la infiintarea primei "Case de ajutor reciproc a tipografilor din Romania".
In 1864, insa, guvernul a suprimat ziarul Romanul, iar Ispirescu, impreuna cu alti asociati, Walter Scarlat si Frederic Gobl, a infiintat Tipografia Lucratorilor Asociati. Cu un an mai tarziu, Ispirescu conducea personal foaia Tipograful roman. Timp de un deceniu, din 1862 pana in 1872, autorul nu a publicat niciun basm. Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza in 1866, la invitatia ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat sa conduca Imprimeria de Stat. Dupa o perioada de doi ani, impreuna cu alti trei asociati, a infiintat Noua tipografie a laboratorilor romani.
In 1872, si-a reluat activitatea de publicare a basmelor, cu colectia Legende sau basmele romanilor. Ghicitori si proverburi, cu o prefata de B. P. Hasdeu. Este incurajat, apreciat pentru calitatile scrisului sau si pentru cunoasterea profunda si inestimabila a creatiei populare.[necesita citare] Un an mai tarziu, a aparut si Snoave sau povesti populare, iar in 1876, Ispravele si viata lui Mihai Viteazul. Dupa ce a ramas unic asociat al imprimeriei sale, Ispirescu a redenumit-o Tipografia Academiei Romane. Activitatea sa a fost subiectul unui articol elogios scris de folcloristul evreu Moses Gaster si publicat in Magasin fur die Literatur des Auslandes.
In 1879, editura sa a imprimat o colectie de basme culte ce reprezentau prelucrari in limbaj autohton ale unor mituri ale folclorului universal si ale unor fragmente din mitologia greaca, reunite in volumul Din povestile unchiului sfatos, basme paganesti. Acest volum a aparut prin influenta lui A. I. Odobescu, care a scris si prefata.
Dupa 50 de ani petrecuti numai in Bucuresti, Ispirescu a calatorit la Rosiorii de Vede, un oras situat la 120 km de Bucuresti, unde fiica sa trebuia sa fie numita institutoare.
Principala opera a vietii sale, culegerea Legende sau basmele romanilor cu 37 de basme, si prefata de Vasile Alecsandri, a aparut in 1882. Ulterior, la Sibiu a fost publicata colectia Jocuri si jucarii de copii, ce valorifica folclorul copiilor.
Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27 noiembrie 1887, conform altor surse), dupa o congestie cerebrala suferita la masa de lucru. Sedinta literara a grupului de la Revista Noua (compusa din Ionescu-Gion, Delavrancea, Vlahuta, Hasdeu) a fost suspendata la anuntarea mortii sale.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.