Din aceeasi categorie
|
Lorenzo Lotto partea I 1.787 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lorenzo Ghiberti 1.043 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Palatul Buckingham: Interioarele partea II 499 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gian Lorenzo Bernini 197 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Imperiul ochiului: magia iluziei: partea 1 161 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Palatul Buckingham: Interioarele partea I 470 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
1. Liviu Ciulei Partea 1 1.896 vizite - 0 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
3.Liviu Ciulei Partea 3 1.795 vizite - 0 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
2.Liviu Ciulei Partea 2 1.719 vizite - 0 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
4. Liviu Ciulei Partea 4 1.676 vizite - 0 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Lorenzo Lotto partea a II-a
| Adaugat de Cozana | 08.12.2014 |  Adauga
la favorite |
2.044 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIn anii '30 ai secolului al XVI-lea, Lotto lucreaza prin mai multe orase din regiunea Marche, pentru ca in 1540 sa revina la Venetia.
In anii '40, realizarile sale sunt puse in umbra de cele ale contemporanilor mai tineri, cum ar fi Giorgio Vasari si Francesco Salviati, al caror manierism era apreciat. Cautand o viata mai linistita, Lotto pleaca din Venetia. Locuieste o perioada scurta la un var de-al sau, ca apoi, in 1542, sa se stabileasca pentru trei ani la Treviso. Din nefericire, succesul il ocoleste si artistul se confrunta cu mari probleme financiare. In 1545, se reintoarce la Venetia, unde, in anul urmator isi redacteaza testamentul, insa pentru a doua oara, caci primul sau testament il scrisese deja in 1533, probabil inspirat de moartea lui Vincenzo Catena. Conform acestui nou testament, toate bunurile sale materiale le incredinteaza fundatiei caritabile Ospedaletto dei Derelitti, care functioneaza pe langa biserica dominicana Santi Giovanni e Paolo din Venetia.
In 1546, artistul, confruntat de data aceasta cu probleme de sanatate, revine la Treviso.
Pleaca la Ancona in 1549, unde are de executat o comanda: pictarea frescii Inaltarea pentru biserica San Francisco alle Scale. Situatia financiara il determina, in 1550, sa puna in vanzare 46 din picturile sale, din care numai sapte reuseste sa vanda. Artistul ramane totusi acolo, deoarece are de realizat unele comenzi. In 1552, Lotto se stabileste definitiv la Loreto, iar doi ani mai tarziu se retrage la manastirea Santa Casa. Desi nu depune juramantul de credinta, se supune regulilor interne monahale si isi modifica testamentul in favoarea manastirii.
Artistul se stinge din viata la sfarsitul anului 1556, sau inceputul anului urmator, an in care este anuntata oficial disparitia sa. Daca ultima perioada a vietii o petrece in singuratate, fara a se mai bucura de atentia publicului, peste abia trei secole, opera sa se va bucura de aprecierea cuvenita.
Portretul episcopului Bernardo de’ Rossi (1505) este un portret de dimensiuni mari[1] (54,7 x 41,3 cm) din perioada timpurie a artistului. Episcopul, care in acea perioada era mentorul sau, este reprezentat cu capa mov, bereta neagra, iar pe degetul mainii in care tine un sul de hartie, un inel cu pecete in montura de argint.
Triunghiul format de conturul figurii episcopului exprima tarie de caracter si vointa. Fata si gatul episcopului sunt reprezentate realist, cu multa fidelitate si fara infrumusetari. Acest realism, precum si modul de iluminare a fetei amintesc de mult de Holbein cel Tanar, incat o perioada s-a crezut ca acesta e autorul lucrarii. De asemenea, portretul pare a fi influentat de stilul lui Giovanni Bellini si de realismul lui Antonello da Messina.
Aceasta lucrare face parte din polipticul realizat la comanda dominicanilor din Recanati. Este reprezentat trupul lui Hristos, asezat la marginea mormantului si sprijinit de un inger si de Iosif. Figura Mantuitorului este realizata cu deosebita migala prin aplicarea unui lac inchis peste primul strat de vopsea foarte deschisa, dupa stilul lui Bellini. Buzele usor intredeschise atribuie o expresivitate deosebita fetei lui Hristos. Aceeasi expresivitate o intalnim si pe fetele personajelor secundare, pe al caror chip se citeste vizibil suferinta si afectiunea.
Madona cu Pruncul si sfinti (1521)
Intitulata si Madona cu baldachin, aceasta pictura decoreaza si astazi altarul bisericii San Bernardino din Bergamo.
Personajele sunt plasate pe diagonale, in a caror intersectie se afla Fecioara Maria cu Pruncul. Culoarea rosie vesmantului ei contrasteaza puternic cu panza verde ce acopera tronul si baldachinul. Cei patru sfinti prezenti in acest tablou de la stanga la dreapta:
• Sfantul Iosif, ce se sprjina obosit pe toiagul lui de peregrin;
• Sfantul Bernard din Siena ce tine la piept o monograma cu numele lui Hristos;
• Sfantul Ioan Botezatorul, care il prezinta pe Hristos (Ecce Agnus Dei);
• Sfantul Anton Sihastrul, care pe langa toiag, tine in mana si doi clopotei, simbol al primelor comunitati de sihastri.
Buna Vestire (1534 - 1535)
Interiorul este infatisat cu o deosebita minutiozitate, precum in arta pictorilor flamanzi, de care Lotto era foarte interesat. Arhanghelul Mihail tine in mana un crin alb, simbol al castitatii. Ipostaza ingerului este aceea a unui cavaler medieval care aduce un omagiu cuiva. Este interesanta postura Fecioarei Maria, care intoarce spatele spre Biblie privind catre spectatori.
In anii '40, realizarile sale sunt puse in umbra de cele ale contemporanilor mai tineri, cum ar fi Giorgio Vasari si Francesco Salviati, al caror manierism era apreciat. Cautand o viata mai linistita, Lotto pleaca din Venetia. Locuieste o perioada scurta la un var de-al sau, ca apoi, in 1542, sa se stabileasca pentru trei ani la Treviso. Din nefericire, succesul il ocoleste si artistul se confrunta cu mari probleme financiare. In 1545, se reintoarce la Venetia, unde, in anul urmator isi redacteaza testamentul, insa pentru a doua oara, caci primul sau testament il scrisese deja in 1533, probabil inspirat de moartea lui Vincenzo Catena. Conform acestui nou testament, toate bunurile sale materiale le incredinteaza fundatiei caritabile Ospedaletto dei Derelitti, care functioneaza pe langa biserica dominicana Santi Giovanni e Paolo din Venetia.
In 1546, artistul, confruntat de data aceasta cu probleme de sanatate, revine la Treviso.
Pleaca la Ancona in 1549, unde are de executat o comanda: pictarea frescii Inaltarea pentru biserica San Francisco alle Scale. Situatia financiara il determina, in 1550, sa puna in vanzare 46 din picturile sale, din care numai sapte reuseste sa vanda. Artistul ramane totusi acolo, deoarece are de realizat unele comenzi. In 1552, Lotto se stabileste definitiv la Loreto, iar doi ani mai tarziu se retrage la manastirea Santa Casa. Desi nu depune juramantul de credinta, se supune regulilor interne monahale si isi modifica testamentul in favoarea manastirii.
Artistul se stinge din viata la sfarsitul anului 1556, sau inceputul anului urmator, an in care este anuntata oficial disparitia sa. Daca ultima perioada a vietii o petrece in singuratate, fara a se mai bucura de atentia publicului, peste abia trei secole, opera sa se va bucura de aprecierea cuvenita.
Portretul episcopului Bernardo de’ Rossi (1505) este un portret de dimensiuni mari[1] (54,7 x 41,3 cm) din perioada timpurie a artistului. Episcopul, care in acea perioada era mentorul sau, este reprezentat cu capa mov, bereta neagra, iar pe degetul mainii in care tine un sul de hartie, un inel cu pecete in montura de argint.
Triunghiul format de conturul figurii episcopului exprima tarie de caracter si vointa. Fata si gatul episcopului sunt reprezentate realist, cu multa fidelitate si fara infrumusetari. Acest realism, precum si modul de iluminare a fetei amintesc de mult de Holbein cel Tanar, incat o perioada s-a crezut ca acesta e autorul lucrarii. De asemenea, portretul pare a fi influentat de stilul lui Giovanni Bellini si de realismul lui Antonello da Messina.
Aceasta lucrare face parte din polipticul realizat la comanda dominicanilor din Recanati. Este reprezentat trupul lui Hristos, asezat la marginea mormantului si sprijinit de un inger si de Iosif. Figura Mantuitorului este realizata cu deosebita migala prin aplicarea unui lac inchis peste primul strat de vopsea foarte deschisa, dupa stilul lui Bellini. Buzele usor intredeschise atribuie o expresivitate deosebita fetei lui Hristos. Aceeasi expresivitate o intalnim si pe fetele personajelor secundare, pe al caror chip se citeste vizibil suferinta si afectiunea.
Madona cu Pruncul si sfinti (1521)
Intitulata si Madona cu baldachin, aceasta pictura decoreaza si astazi altarul bisericii San Bernardino din Bergamo.
Personajele sunt plasate pe diagonale, in a caror intersectie se afla Fecioara Maria cu Pruncul. Culoarea rosie vesmantului ei contrasteaza puternic cu panza verde ce acopera tronul si baldachinul. Cei patru sfinti prezenti in acest tablou de la stanga la dreapta:
• Sfantul Iosif, ce se sprjina obosit pe toiagul lui de peregrin;
• Sfantul Bernard din Siena ce tine la piept o monograma cu numele lui Hristos;
• Sfantul Ioan Botezatorul, care il prezinta pe Hristos (Ecce Agnus Dei);
• Sfantul Anton Sihastrul, care pe langa toiag, tine in mana si doi clopotei, simbol al primelor comunitati de sihastri.
Buna Vestire (1534 - 1535)
Interiorul este infatisat cu o deosebita minutiozitate, precum in arta pictorilor flamanzi, de care Lotto era foarte interesat. Arhanghelul Mihail tine in mana un crin alb, simbol al castitatii. Ipostaza ingerului este aceea a unui cavaler medieval care aduce un omagiu cuiva. Este interesanta postura Fecioarei Maria, care intoarce spatele spre Biblie privind catre spectatori.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.