Din aceeasi categorie
|
Sergiu Celibidache - Aveti cu totii o enorma vina!!! 1.223 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
|
Sergiu Celibidache - Aveti cu totii o enorma vina / 1990 1.496 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
02:52
|
Marin Preda - Interviu 1968 2.482 vizite - 1 comentarii adaugat de alecu |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran Interviu cu Christian Bussy, 1973 1.868 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Cioran despre Transilvania Interviu cu Francois Fejto 1.689 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
2/3.Interviu cu Eugen Ionesco / 1961 / partea 2 2.049 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
3/3.Interviu cu Eugen Ionesco / 1961 / partea 3 1.845 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
1/3.Interviu cu Eugen Ionesco / 1961 / partea 1 1.934 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Interviu Marin Preda.... anii 60 2.054 vizite - 2 comentarii adaugat de alecu |
||||||||||||||||||
|
Schitul Iezer, Pelerin 1.012 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Educatie
Sergiu Celibidache - Interviu la TVR / 1978
| Adaugat de escortgu | 09.11.2014 |  Adauga
la favorite |
1.413 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteSergiu Celibidache (n. 28 iunie 1912, Roman, judetul Neamt, Romania - d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franta) a fost un dirijor si compozitor roman, membru de onoare al Academiei Romane.
S-a nascut la Roman[3]. Primii ani dupa liceul absolvit in orasul natal si i-a petrecut la Iasi, unde ia lectii de pian si compozitie, apoi se inscrie la cursurile de filosofie si matematica ale Universitatii din Bucuresti.
In 1936 pleaca la Berlin unde studiaza la Academia de Muzica, avand ca profesori pe Walter Gmeindl si Heinz Tiessen (compozitie), Fritz Stein (arta dirijatului). In acelasi timp audiaza cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) si Nicolai Hartmann (metafizica).
Abia sfarsite studiile, devine in 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, intrucat directorul acesteia, Wilhelm Furtwangler, fusese suspendat din functie, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist.
Pana in 1952, cand Furtwangler, reabilitat, redevine sef al orchestrei, Celibidache dirijeaza peste 400 concerte cu orchestra filarmonica din Berlin, impunandu-se ca personalitate muzicala de o exceptionala exigenta artistica, totusi nu totdeauna comod ca stil de dirijare pentru componentii orchestrei dirijate .
Sufera o mare deziluzie cand acestia, in 1954, il aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viata, ca succesor al lui Furtwangler.
Pentru un timp, nu mai are o functie permanenta, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Nationala din Paris (Franta), Orchestra Simfonica Radio din Stockholm (Suedia).
Intre 1960 si 1962 tine cursuri de perfectionare in arta dirijorala la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai tarziu la Fontainebleau (Franta) si la Munchen (Germania) pentru tineri dirijori selectionati cu multa severitate.
In 1979 primeste functia de director muzical general al orasului Munchen si de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oras. Sub conducerea sa, Filarmonica din Munchen devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.
Celibidache repetand cu Orchestra filarmonica din Berlin simfonia a 7-a de Anton Bruckner (fragment din documentarul „Intoarcerea la Berlin", in italiana)
Celibidache, in 1971, dirijand Bolero de Maurice Ravel cu6GZ0BCnh4 pe YouTube
Celibidache la repetitie: prima parte a Simfoniei Clasice de Serghei Prokofiev la Filarmonica din Munchen (in germana) KRsdH68ycOE pe YouTube
Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neintrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum si al impresionistilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel.
Stilul sau dirijoral era foarte original, fiind cunoscut in special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cat pasajul muzical era mai bogat si mai complex, cu atat tempo-ul devenea mai lent, un stil care dadea un efect deosebit in sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat inregistrarile pe discuri.
Printre alte compozitii, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii si al unui Concert pentru pian si orchestra, ramase in cea mai mare parte inedite.
Pentru activitatea sa artistica, Sergiu Celibidache a primit diverse distinctii, printre care: cetatean de onoare al orasului Munchen (1992), membru de onoare al Academiei Romane (1992), doctor honoris causa al Universitatii din Iasi (1992), Ordinul Maximillian pentru Stiinta si Arta (Germania, 1993).
A murit la 14 august 1996, la resedinta sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (in apropiere de Paris).
S-a nascut la Roman[3]. Primii ani dupa liceul absolvit in orasul natal si i-a petrecut la Iasi, unde ia lectii de pian si compozitie, apoi se inscrie la cursurile de filosofie si matematica ale Universitatii din Bucuresti.
In 1936 pleaca la Berlin unde studiaza la Academia de Muzica, avand ca profesori pe Walter Gmeindl si Heinz Tiessen (compozitie), Fritz Stein (arta dirijatului). In acelasi timp audiaza cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) si Nicolai Hartmann (metafizica).
Abia sfarsite studiile, devine in 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, intrucat directorul acesteia, Wilhelm Furtwangler, fusese suspendat din functie, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist.
Pana in 1952, cand Furtwangler, reabilitat, redevine sef al orchestrei, Celibidache dirijeaza peste 400 concerte cu orchestra filarmonica din Berlin, impunandu-se ca personalitate muzicala de o exceptionala exigenta artistica, totusi nu totdeauna comod ca stil de dirijare pentru componentii orchestrei dirijate .
Sufera o mare deziluzie cand acestia, in 1954, il aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viata, ca succesor al lui Furtwangler.
Pentru un timp, nu mai are o functie permanenta, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Nationala din Paris (Franta), Orchestra Simfonica Radio din Stockholm (Suedia).
Intre 1960 si 1962 tine cursuri de perfectionare in arta dirijorala la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai tarziu la Fontainebleau (Franta) si la Munchen (Germania) pentru tineri dirijori selectionati cu multa severitate.
In 1979 primeste functia de director muzical general al orasului Munchen si de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oras. Sub conducerea sa, Filarmonica din Munchen devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.
Celibidache repetand cu Orchestra filarmonica din Berlin simfonia a 7-a de Anton Bruckner (fragment din documentarul „Intoarcerea la Berlin", in italiana)
Celibidache, in 1971, dirijand Bolero de Maurice Ravel cu6GZ0BCnh4 pe YouTube
Celibidache la repetitie: prima parte a Simfoniei Clasice de Serghei Prokofiev la Filarmonica din Munchen (in germana) KRsdH68ycOE pe YouTube
Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neintrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum si al impresionistilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel.
Stilul sau dirijoral era foarte original, fiind cunoscut in special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cat pasajul muzical era mai bogat si mai complex, cu atat tempo-ul devenea mai lent, un stil care dadea un efect deosebit in sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat inregistrarile pe discuri.
Printre alte compozitii, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii si al unui Concert pentru pian si orchestra, ramase in cea mai mare parte inedite.
Pentru activitatea sa artistica, Sergiu Celibidache a primit diverse distinctii, printre care: cetatean de onoare al orasului Munchen (1992), membru de onoare al Academiei Romane (1992), doctor honoris causa al Universitatii din Iasi (1992), Ordinul Maximillian pentru Stiinta si Arta (Germania, 1993).
A murit la 14 august 1996, la resedinta sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (in apropiere de Paris).
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.