Din aceeasi categorie
|
Opera de stat Viena 1.134 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Elisabeth Schwarzkopf 1.070 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Kirsten Flagstad 1.272 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nelly Miricioiu 1.272 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Australia Documentar 4K | Muntii Albastri 167 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Teatrul Amazon -Manaus-Brazilia 1.154 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Opera din Paris 1.188 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cele mai celebre teatre din lume - La Scala 933 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Epopeea lui Ghilgames 263 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Filarmonica din Viena 1.058 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Opera din Sydney
| Adaugat de Cozana | 07.11.2014 |  Adauga
la favorite |
638 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCu constructia inceputa in 1956 si terminata in 1973, Opera din Sydney a fost singura cladire moderna celebra pana la terminarea Muzeului Guggenheim in 1997, opera arhitectului Frank Gehry; si va mai trai mult timp dupa ce aceasta va cadea in obscuritate.
In panteonul cladirilor moderne, creatia lui Utzon are statutul unui mit. Mitul relateaza ca Jorn Utzon, pe atunci la varsta de 30 de ani, a trimis juriului concursului de design pentru proiectul Operei cateva schite nefinisate, iar desenul nu respecta o buna parte din regulile din domeniu, fiind selectat in ultimul moment dintr-un morman de proiecte initial respinse; se mai spune ca unul din arbitri, arhitectul Eero Saarinen, ar fi declarat ca proiectul e de neconstruit.[necesita citare] Declaratia aceasta avea ceva adevar in ea, dar proiectul lui Utzon nu a ajuns niciodata sa fie respins. Cu toate acesta, in anii ’50 ai secolului trecut nu incercase inca nimeni sa construiasca ceva atat de indraznet cum e acoperisul in forma de scoici suprapuse, ce se ridica la o inaltime de 60 de metri, pe care Utzon l-a imaginat — un raspuns abstract, poate, la valurile care asalteaza portul din Sydney; si o forma care mascheaza protuberantele structurii interne. In cursul „razboaielor" care au urmat, Utzon a pierdut poate multe lupte, dar a castigat batalia pentru acoperisul lui extraordinar.
Divergentele politice legate de construirea cladirii si intarzierile induse de acestea au fost intr-un fel spre norocul constructorilor – intre timp tehnica de calcul s-a dezvoltat suficient pentru a le fi de un real folos arhitectilor. In Sydney existau computere cu suficienta putere de calcul (dar nu mai mult de atat) pentru a le folosi la calculele structurale extrem de complexe pe care le aveau de facut.
Explozia arhitecturii „high-tech" in anii ’70 – un stil complet diferit – a fost initiata de Opera din Sydney, care a aratat cum arhitectii si inginerii pot colabora pentru a elabora tipuri extraordinare si cu totul noi de constructii.
Dar opera din Sydney este remarcabila si din alt punct de vedere: este complet unica.[necesita citare] Nu se incadreaza in nicio categorie stilistica sau cronologica.[necesita citare] Nici una din celelalte cladiri ale lui Utzon – biserici, cladiri guvernamentale, case – nu seamana cat de putin cu aceasta, iar acei arhitecti contemporani care se straduiesc sa imite stilul acestei cladiri intotdeauna proiecteaza constructii care dau impresia de diletantism comparate cu Opera din Sydney. Este cu siguranta o cladire moderna, dar modernismul expresionist al acesteia nu cadra deloc cu stilul international rectiliniar al epocii. Desigur, localizarea aduce si ea un enorm ajutor, asezarea ei la capatul unui promontoriu, inconjurata de apa din trei parti, fiind exploatata la maximum de Utzon.
Opera din Sydney este asezata pe vechea locatie a fortului Macquarie Tram, care a fost demolat in 1958 pentru a face loc acestei noi cladiri. Piatra de temelie a fost pusa in martie 1959, iar constructia a fost efectuata in trei etape. Prima etapa (1959-1963) a constat in contruirea temeliei si a platformei. Etapa a II-a (1963-1967) a reprezentat-o construirea structurii superioare de rezistenta si a acoperisului. Etapa a III-a (1967-1973) a fost amenajarea interioara a cladirii.
Guvernul australian a devansat inceperea constructiei fata de data initial prevazuta, temandu-se ca opinia publica sa nu se intoarca impotriva proiectului, o data facuta publica forma pe care urmeaza sa o imbrace. Cu toate acestea, constructorii se confruntau cu probleme majore, avand parte de intarzieri datorate conditiilor meteo nefavorabile si dificultatilor tehnice.
Acoperisul fusese initial conceput de Utzon ca o serie de parabole suprapuse, dar pentru ca inginerii constructori nu au reusit sa gaseasca o solutie tehnica pentru a le construi, planurile au trebuit refacute. La mijlocul anului 1961, Utzon a terminat un nou concept pentru acoperis si a remis noile planuri echipelor de constructori. Solutia aceasta, care prevedea construirea elementelor acoperisului din sectiuni de calote sferice intrepatrunse, ogivale in sectiune transversala, a fost foarte bine primita de ingineri. Acoperisul putea fi construit prin asamblarea la inaltime a elementelor care urmau sa fie turnate in conditii mai bune in alta parte, nemainecesitand ca intreaga lucrare sa se execute la inaltime. Faptul acesta a permis reducerea duratei de constructie a acestuia si a dus la crearea formei atat de bine cunoscute in ziua de astazi.
Ca urmare a unei schimbari de guvern, in 1965, intregul proiect a fost trecut sub administrarea Ministerului Lucrarilor Publice. Acesta nu a fost de acord cu agenda inaintata de Utzon pentru terminarea lucrarilor la partea interioara a cladirii si nici cu amenajarile interioare propuse de acesta si, ca urmare a disensiunilor ce au survenit, arhitectul a fost nevoit sa demisioneze. Desi ulterior i-a fost oferit postul de „arhitect de design“, Utzon l-a refuzat pentru ca il situa intr-o pozitie mult inferioara, sub ordinele unor arhitecti executivi.
La momentul demisiei lui Utzon era in derulare faza a II-a a constructiei. Pozitia lui fiind preluata mai ales de Peter Hall, acesta a devenit responsabil de designul interior al cladirii, aducand patru schimbari majore fata de structura lui Utzon:
Partea inferioara a podiumului a fost inchisa complet — initial Utzon prevazuse sa fie lasat liber in partile laterale, nu inchis pana la nivelul apei;
Construirea peretilor de sticla — cu toate ca este un design inventiv, difera de planurile initiale ale lui Utzon, care prevazuse panouri prefabricate pentru aceasta.
Destinatia salilor — sala mare era initial prevazuta a fi o sala cu multiple scopuri, destinata a gazdui concerte si spectacole de opera, dar a afarsit prin a fi doar sala de concerte. Sala mica, initial destinata doar spectacolelor de teatru a fost amenajata pentru a putea gazdui si spectacole de opera. In plus, au mai fost adaugate doua sali de teatru. Toate acestea au schimbat complet aranjamentul interior, printre altele masinariile scenice trebuid sa fie complet inlocuite.
Tot in ceea ce priveste designul interior, planurile initiale ale lui Utzon pentru structura salilor si asezarea scaunelor au fost schimbate. Designul lui initial a fost ulterior modelat pe calculator si s-a descoperit ca oferea o acustica ideala — ceea ce insemna ca acustica, in forma actuala a salilor, nu mai este optima.
Opera din Sydney, desi trebuia sa fie terminata cu mult inainte, conform planificarii initiale, a fost inaugurata abia la 20 octombrie 1973, de catre regina Elisabeta a II-a, cu Simfonia a 9-a de Ludwig van Beeethoven. Aceasta nu a fost insa prima reprezentatie de la Opera din Sydney — inaintea inaugurarii, pe data de 28 septembrie 1973, a fost sustinut un spectacol cu Razboi si pace de Serghei Prokofiev, iar pe 29 septembrie a avut loc, in Sala de concerte, un spectacol al Filarmonicii din Sydney. De asemeni, pe timpul construirii cladirii, au fost sustinute o serie de concerte pentru muncitorii constructori care lucrau aici.
Dupa inaugurarea din 1973, cladirea Operei a mai avut parte de o serie de imbunatatiri si reamenajari. Orga mare din Sala de concerte a fost terminata abia in 1979. In 1988 s-a mai aminajat o esplanada de-a lungul partii vestice a Capului Bennelong, iar in 1999 o a cincea sala a fost adaugata cladirii Operei. In 2000, cu ocazia Olimpiadei, a fost inclusa in traseul tortei olimpice, care a fost adusa aici de inotatoarea australiana Samantha Riley, fiind totodata inclusa in desfasurarea unor probe olimpice (de exemplu, de aici s-a dat startul probei de maraton).
Ca urmare a unor intelegeri din 1999, cladirea Operei va fi renovata si designul interior schimbat — de data aceasta revenindu-se la planurile initiale ale lui Utzon, sub a carui
supraveghere vor fi derulate lucrarile.
In panteonul cladirilor moderne, creatia lui Utzon are statutul unui mit. Mitul relateaza ca Jorn Utzon, pe atunci la varsta de 30 de ani, a trimis juriului concursului de design pentru proiectul Operei cateva schite nefinisate, iar desenul nu respecta o buna parte din regulile din domeniu, fiind selectat in ultimul moment dintr-un morman de proiecte initial respinse; se mai spune ca unul din arbitri, arhitectul Eero Saarinen, ar fi declarat ca proiectul e de neconstruit.[necesita citare] Declaratia aceasta avea ceva adevar in ea, dar proiectul lui Utzon nu a ajuns niciodata sa fie respins. Cu toate acesta, in anii ’50 ai secolului trecut nu incercase inca nimeni sa construiasca ceva atat de indraznet cum e acoperisul in forma de scoici suprapuse, ce se ridica la o inaltime de 60 de metri, pe care Utzon l-a imaginat — un raspuns abstract, poate, la valurile care asalteaza portul din Sydney; si o forma care mascheaza protuberantele structurii interne. In cursul „razboaielor" care au urmat, Utzon a pierdut poate multe lupte, dar a castigat batalia pentru acoperisul lui extraordinar.
Divergentele politice legate de construirea cladirii si intarzierile induse de acestea au fost intr-un fel spre norocul constructorilor – intre timp tehnica de calcul s-a dezvoltat suficient pentru a le fi de un real folos arhitectilor. In Sydney existau computere cu suficienta putere de calcul (dar nu mai mult de atat) pentru a le folosi la calculele structurale extrem de complexe pe care le aveau de facut.
Explozia arhitecturii „high-tech" in anii ’70 – un stil complet diferit – a fost initiata de Opera din Sydney, care a aratat cum arhitectii si inginerii pot colabora pentru a elabora tipuri extraordinare si cu totul noi de constructii.
Dar opera din Sydney este remarcabila si din alt punct de vedere: este complet unica.[necesita citare] Nu se incadreaza in nicio categorie stilistica sau cronologica.[necesita citare] Nici una din celelalte cladiri ale lui Utzon – biserici, cladiri guvernamentale, case – nu seamana cat de putin cu aceasta, iar acei arhitecti contemporani care se straduiesc sa imite stilul acestei cladiri intotdeauna proiecteaza constructii care dau impresia de diletantism comparate cu Opera din Sydney. Este cu siguranta o cladire moderna, dar modernismul expresionist al acesteia nu cadra deloc cu stilul international rectiliniar al epocii. Desigur, localizarea aduce si ea un enorm ajutor, asezarea ei la capatul unui promontoriu, inconjurata de apa din trei parti, fiind exploatata la maximum de Utzon.
Opera din Sydney este asezata pe vechea locatie a fortului Macquarie Tram, care a fost demolat in 1958 pentru a face loc acestei noi cladiri. Piatra de temelie a fost pusa in martie 1959, iar constructia a fost efectuata in trei etape. Prima etapa (1959-1963) a constat in contruirea temeliei si a platformei. Etapa a II-a (1963-1967) a reprezentat-o construirea structurii superioare de rezistenta si a acoperisului. Etapa a III-a (1967-1973) a fost amenajarea interioara a cladirii.
Guvernul australian a devansat inceperea constructiei fata de data initial prevazuta, temandu-se ca opinia publica sa nu se intoarca impotriva proiectului, o data facuta publica forma pe care urmeaza sa o imbrace. Cu toate acestea, constructorii se confruntau cu probleme majore, avand parte de intarzieri datorate conditiilor meteo nefavorabile si dificultatilor tehnice.
Acoperisul fusese initial conceput de Utzon ca o serie de parabole suprapuse, dar pentru ca inginerii constructori nu au reusit sa gaseasca o solutie tehnica pentru a le construi, planurile au trebuit refacute. La mijlocul anului 1961, Utzon a terminat un nou concept pentru acoperis si a remis noile planuri echipelor de constructori. Solutia aceasta, care prevedea construirea elementelor acoperisului din sectiuni de calote sferice intrepatrunse, ogivale in sectiune transversala, a fost foarte bine primita de ingineri. Acoperisul putea fi construit prin asamblarea la inaltime a elementelor care urmau sa fie turnate in conditii mai bune in alta parte, nemainecesitand ca intreaga lucrare sa se execute la inaltime. Faptul acesta a permis reducerea duratei de constructie a acestuia si a dus la crearea formei atat de bine cunoscute in ziua de astazi.
Ca urmare a unei schimbari de guvern, in 1965, intregul proiect a fost trecut sub administrarea Ministerului Lucrarilor Publice. Acesta nu a fost de acord cu agenda inaintata de Utzon pentru terminarea lucrarilor la partea interioara a cladirii si nici cu amenajarile interioare propuse de acesta si, ca urmare a disensiunilor ce au survenit, arhitectul a fost nevoit sa demisioneze. Desi ulterior i-a fost oferit postul de „arhitect de design“, Utzon l-a refuzat pentru ca il situa intr-o pozitie mult inferioara, sub ordinele unor arhitecti executivi.
La momentul demisiei lui Utzon era in derulare faza a II-a a constructiei. Pozitia lui fiind preluata mai ales de Peter Hall, acesta a devenit responsabil de designul interior al cladirii, aducand patru schimbari majore fata de structura lui Utzon:
Partea inferioara a podiumului a fost inchisa complet — initial Utzon prevazuse sa fie lasat liber in partile laterale, nu inchis pana la nivelul apei;
Construirea peretilor de sticla — cu toate ca este un design inventiv, difera de planurile initiale ale lui Utzon, care prevazuse panouri prefabricate pentru aceasta.
Destinatia salilor — sala mare era initial prevazuta a fi o sala cu multiple scopuri, destinata a gazdui concerte si spectacole de opera, dar a afarsit prin a fi doar sala de concerte. Sala mica, initial destinata doar spectacolelor de teatru a fost amenajata pentru a putea gazdui si spectacole de opera. In plus, au mai fost adaugate doua sali de teatru. Toate acestea au schimbat complet aranjamentul interior, printre altele masinariile scenice trebuid sa fie complet inlocuite.
Tot in ceea ce priveste designul interior, planurile initiale ale lui Utzon pentru structura salilor si asezarea scaunelor au fost schimbate. Designul lui initial a fost ulterior modelat pe calculator si s-a descoperit ca oferea o acustica ideala — ceea ce insemna ca acustica, in forma actuala a salilor, nu mai este optima.
Opera din Sydney, desi trebuia sa fie terminata cu mult inainte, conform planificarii initiale, a fost inaugurata abia la 20 octombrie 1973, de catre regina Elisabeta a II-a, cu Simfonia a 9-a de Ludwig van Beeethoven. Aceasta nu a fost insa prima reprezentatie de la Opera din Sydney — inaintea inaugurarii, pe data de 28 septembrie 1973, a fost sustinut un spectacol cu Razboi si pace de Serghei Prokofiev, iar pe 29 septembrie a avut loc, in Sala de concerte, un spectacol al Filarmonicii din Sydney. De asemeni, pe timpul construirii cladirii, au fost sustinute o serie de concerte pentru muncitorii constructori care lucrau aici.
Dupa inaugurarea din 1973, cladirea Operei a mai avut parte de o serie de imbunatatiri si reamenajari. Orga mare din Sala de concerte a fost terminata abia in 1979. In 1988 s-a mai aminajat o esplanada de-a lungul partii vestice a Capului Bennelong, iar in 1999 o a cincea sala a fost adaugata cladirii Operei. In 2000, cu ocazia Olimpiadei, a fost inclusa in traseul tortei olimpice, care a fost adusa aici de inotatoarea australiana Samantha Riley, fiind totodata inclusa in desfasurarea unor probe olimpice (de exemplu, de aici s-a dat startul probei de maraton).
Ca urmare a unor intelegeri din 1999, cladirea Operei va fi renovata si designul interior schimbat — de data aceasta revenindu-se la planurile initiale ale lui Utzon, sub a carui
supraveghere vor fi derulate lucrarile.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.