Zidurile de aparare scoase la suprafata pe teritoriul orasului actual Ierihon, vechi de circa 8800 de ani, i-au adus adus acestuia recunoasterea de cea mai veche asezare urbana fortificata. Daca luam in considerare si celelalte probe arheologice cunoscute, care trimit in urma cu 12.000 de ani, atunci putem afirma ca Ierihonul este un pretendent serios pentru titlul de cel mai vechi oras din lume.
Orasul Ierihon a indeplinit inainte de toate functia de fortareata naturala, fiind inconjurat de Muntele Nebo in est, Muntii Centrali in vest si Marea Moarta in partea de sud. Dat fiind ca locatia beneficia de raul Iordan si de izvoarele ce coboarau de pe pantele Muntilor Centrali, oamenii au cautat sa-si construiasca aici salasuri permanente din cele mai vechi timpuri.
Totodata, este o adevarata minune ca orasul are atata vigoare. Ierihonul a fost un oras locuit permanent, in ciuda faptului ca se situeaza sub nivelul “zero" al marii cu 204 m. Din acest punct de vedere, Ierihonul poate fi considerat cea mai joasa asezare permanenta de pe glob.
Astazi, in jur de 20,000 de oameni numesc Ierihonul “acasa". Pe parcursul indelungatei sale existente Ierihonul a cunoscut, asa cum era firesc, multiple distrugeri si stapaniri. Ca si celelalte orase din Canaan, Ierihonul a fost distrus in mai multe randuri, identificandu-se pana in prezent 15 episoade distructive diferite. Acest lucru ingreuneaza datarea lor exacta. Descrierea biblica privind distrugerea Ierihonului de catre israeliti se afla relatata in cartea lui Iosua.
Dupa Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Tara Sfanta. Cea mai veche asezare a fost identificata la Tell es-Sultan, o colina („tell“) joasa aflata la cam 2 km de Ierihonul zilelor noastre. Ceea ce este interesant este ca zidurile de aparare au fost ridicate inainte de descoperirea agriculturii in zona orientala cu cel putin 1.000 de ani (doar la egipteni s-au descoperit urme mai vechi privind cultivarea sporadica a unor boabe).
Contributia Ierihonului la civilizatie este unica. Cultivarea plantelor, domesticirea animalelor, precum si folosirea ceramicii au avut loc in Ierihon, ca o constanta, cu 1.000 de ani inaintea Mesopotamiei si Egiptului, iar constructiile sunt anterioare piramidelor cu 4.000 de ani.
Orasul a recazut in ruina in secolele III-IV, fiind refacut de arabi. In sec. al XII-lea este cucerit de cruciati, parasit apoi de acestia, si devenit ulterior un mic sat arab. Ierihonul de astazi a inceput sa infloreasca prin secolul XX.