Din aceeasi categorie
|
O vizita la Haremul sulttanului de la Topkapi 705 vizite - 0 comentarii adaugat de dobre |
||||||||||||||||||
|
Versailles, marire si decadere / Episod 1 2.217 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cresterea si decaderea Palatului Versailles (partea 3) 2.049 vizite - 0 comentarii adaugat de ceas |
||||||||||||||||||
|
Secretele murdre ale Palatului Versailles 2.504 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Caligula si coruptia din Imperiul roman 651 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Secretul Haremului de la Palatul Topkapi 4.861 vizite - 0 comentarii adaugat de ionut |
||||||||||||||||||
|
Datini de Craciun din Sarasau Maramures 2.078 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Orase murdare - Parisul Revolutionar (Documentar BBC) 1.902 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
Suleiman Magnificul / Documentar sbtitrat RO 1.700 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Roma, 64 d.Hr. 1.142 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Haremul - De la povesti la regulile stricte din Palat
| Adaugat de paul | 15.10.2014 |  Adauga
la favorite |
1.398 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteHarem – de la mitul placerilor sexuale, la regulile stricte din Palatul Sultanilor
Haremul, care in araba inseamna "loc interzis", a ajuns sa fie sinonim cu tot felul de imagini care fluctueaza de la un paradis al pacerilor carnale, la o inchisoare a femeilor ajunse pe mana otomanilor sau a arabilor. Ce este adevarat si ce nu din povestile fanteziste tesute in jurul acestei institutii, dar si parte a locuintelor musulmane, ramane de vazut.
Despre aceasta institutie s-au pastrat putine lucruri si detalii. Multe din reprezentarile pictorilor din diverse epoci sunt doar legende fanteziste.
In primul rand haremul este exclusiv o institutie musulmana. Totusi casatorii multiple si apartamente rezervate sotiilor, concubinelor si sclavelor se intalnesc si la alti lideri din Asia si nu numai. Un exemplu celebru este imparatul chinez, care avea mai multe sotii de diferite ranguri, dar si concubine. Acestora le erau rezervate apartamente specifice in Palatul Interzis.
Revenind totusi la Suleyman Magnificul si la epoca sa, atat serialul turcesc, cat si istoricii vorbesc despre influenta pe care o sclava ruteana, fiica unui preot pe nume Roxelana, ajunge sa o manifeste asupra unuia dintre cei mai puternici oameni ai secolului al XVI-lea. Ea va deveni Hurrem Sultan, sotie oficiala, si va fi favorizata impreuna cu copii ei in defavoarea celorlalti.
Mai mult chiar, dragostea lui Suleyman pentru aceasta va face ca acesta sa ia multe decizii, inclusiv de strategie politica si diplomatica, influentat sau impreuna cu ea.
Lucrurile acestea sunt oarecum exceptionale intr-o oarecare masura, pentru ca nu vorbim de o casatorie monogama; pe de alta parte, se deschide in istoria imperiala otomana o perioada in care haremul capata o influenta extrem de mare.
Haremul, care in araba inseamna "loc interzis", a ajuns sa fie sinonim cu tot felul de imagini care fluctueaza de la un paradis al pacerilor carnale, la o inchisoare a femeilor ajunse pe mana otomanilor sau a arabilor.
Ce este adevarat si ce nu din povestile fanteziste tesute in jurul acestei institutii, dar si parte a locuintelor musulmane, ramane de vazut.
Despre aceasta institutie s-au pastrat putine lucruri si detalii. Multe din reprezentarile pictorilor din diverse epoci sunt doar legende fanteziste. In primul rand haremul este exclusiv o institutie musulmana. Totusi casatorii multiple si apartamente rezervate sotiilor, concubinelor si sclavelor se intalnesc si la alti lideri din Asia si nu numai. Un exemplu celebru este imparatul chinez, care avea mai multe sotii de diferite ranguri, dar si concubine. Acestora le erau rezervate apartamente specifice in Palatul Interzis.
Revenind totusi la Suleyman Magnificul si la epoca sa, atat serialul turcesc, cat si istoricii vorbesc despre influenta pe care o sclava ruteana, fiica unui preot pe nume Roxelana, ajunge sa o manifeste asupra unuia dintre cei mai puternici oameni ai secolului al XVI-lea.
Ea va deveni Hurrem Sultan, sotie oficiala, si va fi favorizata impreuna cu copii ei in defavoarea celorlalti. Mai mult chiar, dragostea lui Suleyman pentru aceasta va face ca acesta sa ia multe decizii, inclusiv de strategie politica si diplomatica, influentat sau impreuna cu ea. Lucrurile acestea sunt oarecum exceptionale intr-o oarecare masura, pentru ca nu vorbim de o casatorie monogama; pe de alta parte, se deschide in istoria imperiala otomana o perioada in care haremul capata o influenta extrem de mare.
Sistemul de robi sau tributul de sange
Lasand deoparte confuziile din care multi au dezvoltat teorii si materiale de propagada, printre care acelea ca haremul era inchisoarea femeilor, locul unde se faceau tot felul de orgii sexuale sau dimpotriva ca numarului prea mare de cadane facea ca unele dintre ele imbatraneau si mureau virgine pentru ca sultanul nu avea timp de ele, haremul otoman avea o serie de reguli stricte si clare.
El facea parte integranta din sistemul de robi (kul) pe care se baza intreaga societate otomana, nu doar cea a Palatului Imperial.
Palatul Sultanilor era centrul guvernarii statului otoman. Guvernatorii, comandantii militari si toti cei care exercitau autoritatea imperiala veneau din Palat si erau servitorii – robii sultanului. Acestia trebuiau sa datoreze tot sultanului si sa il urmeze orbeste. In palat ei primeau o educatie speciala, dupa care erau numiti in diverse functii de stat.
Robii datorau totul sultanului si de aceea legaturile cu familia crestina sau de o alta religie decat cea islamica erau retezate inca de la intrarea in devsirme. Copii erau recrutati la varste fragede pentru a deveni robi ai sultanului (la 3-7 ani), doar de la familiile crestine sau de o alta religie decat cea musulmana, din toate regiunile care apartineau exclusiv Imperiului.
Tarile Romane, care erau platitoare de tribut si vasale nu aveau acest tribut de sange, asa cum se insinueaza in filmul lui Sergiu Nicolaescu, Mihai Viteazul. In plus, dreptul de viata si de moarte asupra robilor il avea doar sultanul, nimeni altcineva. Asadar, recrutarea robilor avea loc doar din raiale si din provinciile guvernate de pasa-le. Acestora se adaugau si robii proveniti din conflicte.
Pana la Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, alegerea vizirilor se facea dintre musulmanii nativi, in particular ulema-le. Dupa ce acesta a ales un mare vizir dintr-o veche familie de birocrati, la moartea acestuia, yenicerii instigati de pasa-lele provenite dintre robi l-au ucis intr-un mod brutal si au impus regula ca marelel vizir sa vina doar dintre oamenii cu status de robi.
Spre exemplu la 1475 erau 400 de femei sclave in Palatul de la Topkapi. Toate aceste fete treceau printr-un proces de educatie si instruire. Cand ajungeau la palat toate erau novice – acemi-i. Sub supravegherea kahya kadin-ei – femeia supraintendent ele erau formate ca femei rafinate. Invatau principiile islamului, dar in acelasi timp si alte indemanari: broderia, cusutul, dansul, cantatul, folosirea instrumentelor muzicale, teatrul de marionete, nararea etc.
Ca fiecarui paj, caruia i se incurajau aptitudinile, femeile din harem erau incurajate sa se dezvolte fiecare in diverse directiile. In timp, novicele dobandeau diferite ranguri: cariye, sagird, gedikli si usta. Din ultima categorie erau alese femeile care ajungeau efectiv in patul sultanului.
Acestea se numeau haseki – favorite. Dintre ele erau alese cele patru sotii (patru este cifra pe care este considerata canonica de legea islamica). Acestea deveneau kadin –cadane.
Femeilor nu le era ingaduit sa il intalneasca oricum pe sultan. Ele trebuiau sa se ascunda cand ii auzeau papucii de casa ai acestuia tinutuiti in cuie de argint. Nu era permis ca sultanul sa se indragosteasca de vreo novice.
Personalul haremului ca si pajii primeau un stipendiu zilnic si o inzestrare cu haine, fiecare avand o uniforma speciala. Ideea ca 400 sau mai multe femei stateau timp de zeci de ani la dispozitia unui sultan este gresita pentru ca multe fete deveneau sotii ale pajilor atunci cand acestia paraseau Palatul pentru servicii in afara acestuia. Recrutarea si iesirea din serviciul direct al sultanului era un proces continuu.
Sursa:Historia.ro
Haremul, care in araba inseamna "loc interzis", a ajuns sa fie sinonim cu tot felul de imagini care fluctueaza de la un paradis al pacerilor carnale, la o inchisoare a femeilor ajunse pe mana otomanilor sau a arabilor. Ce este adevarat si ce nu din povestile fanteziste tesute in jurul acestei institutii, dar si parte a locuintelor musulmane, ramane de vazut.
Despre aceasta institutie s-au pastrat putine lucruri si detalii. Multe din reprezentarile pictorilor din diverse epoci sunt doar legende fanteziste.
In primul rand haremul este exclusiv o institutie musulmana. Totusi casatorii multiple si apartamente rezervate sotiilor, concubinelor si sclavelor se intalnesc si la alti lideri din Asia si nu numai. Un exemplu celebru este imparatul chinez, care avea mai multe sotii de diferite ranguri, dar si concubine. Acestora le erau rezervate apartamente specifice in Palatul Interzis.
Revenind totusi la Suleyman Magnificul si la epoca sa, atat serialul turcesc, cat si istoricii vorbesc despre influenta pe care o sclava ruteana, fiica unui preot pe nume Roxelana, ajunge sa o manifeste asupra unuia dintre cei mai puternici oameni ai secolului al XVI-lea. Ea va deveni Hurrem Sultan, sotie oficiala, si va fi favorizata impreuna cu copii ei in defavoarea celorlalti.
Mai mult chiar, dragostea lui Suleyman pentru aceasta va face ca acesta sa ia multe decizii, inclusiv de strategie politica si diplomatica, influentat sau impreuna cu ea.
Lucrurile acestea sunt oarecum exceptionale intr-o oarecare masura, pentru ca nu vorbim de o casatorie monogama; pe de alta parte, se deschide in istoria imperiala otomana o perioada in care haremul capata o influenta extrem de mare.
Haremul, care in araba inseamna "loc interzis", a ajuns sa fie sinonim cu tot felul de imagini care fluctueaza de la un paradis al pacerilor carnale, la o inchisoare a femeilor ajunse pe mana otomanilor sau a arabilor.
Ce este adevarat si ce nu din povestile fanteziste tesute in jurul acestei institutii, dar si parte a locuintelor musulmane, ramane de vazut.
Despre aceasta institutie s-au pastrat putine lucruri si detalii. Multe din reprezentarile pictorilor din diverse epoci sunt doar legende fanteziste. In primul rand haremul este exclusiv o institutie musulmana. Totusi casatorii multiple si apartamente rezervate sotiilor, concubinelor si sclavelor se intalnesc si la alti lideri din Asia si nu numai. Un exemplu celebru este imparatul chinez, care avea mai multe sotii de diferite ranguri, dar si concubine. Acestora le erau rezervate apartamente specifice in Palatul Interzis.
Revenind totusi la Suleyman Magnificul si la epoca sa, atat serialul turcesc, cat si istoricii vorbesc despre influenta pe care o sclava ruteana, fiica unui preot pe nume Roxelana, ajunge sa o manifeste asupra unuia dintre cei mai puternici oameni ai secolului al XVI-lea.
Ea va deveni Hurrem Sultan, sotie oficiala, si va fi favorizata impreuna cu copii ei in defavoarea celorlalti. Mai mult chiar, dragostea lui Suleyman pentru aceasta va face ca acesta sa ia multe decizii, inclusiv de strategie politica si diplomatica, influentat sau impreuna cu ea. Lucrurile acestea sunt oarecum exceptionale intr-o oarecare masura, pentru ca nu vorbim de o casatorie monogama; pe de alta parte, se deschide in istoria imperiala otomana o perioada in care haremul capata o influenta extrem de mare.
Sistemul de robi sau tributul de sange
Lasand deoparte confuziile din care multi au dezvoltat teorii si materiale de propagada, printre care acelea ca haremul era inchisoarea femeilor, locul unde se faceau tot felul de orgii sexuale sau dimpotriva ca numarului prea mare de cadane facea ca unele dintre ele imbatraneau si mureau virgine pentru ca sultanul nu avea timp de ele, haremul otoman avea o serie de reguli stricte si clare.
El facea parte integranta din sistemul de robi (kul) pe care se baza intreaga societate otomana, nu doar cea a Palatului Imperial.
Palatul Sultanilor era centrul guvernarii statului otoman. Guvernatorii, comandantii militari si toti cei care exercitau autoritatea imperiala veneau din Palat si erau servitorii – robii sultanului. Acestia trebuiau sa datoreze tot sultanului si sa il urmeze orbeste. In palat ei primeau o educatie speciala, dupa care erau numiti in diverse functii de stat.
Robii datorau totul sultanului si de aceea legaturile cu familia crestina sau de o alta religie decat cea islamica erau retezate inca de la intrarea in devsirme. Copii erau recrutati la varste fragede pentru a deveni robi ai sultanului (la 3-7 ani), doar de la familiile crestine sau de o alta religie decat cea musulmana, din toate regiunile care apartineau exclusiv Imperiului.
Tarile Romane, care erau platitoare de tribut si vasale nu aveau acest tribut de sange, asa cum se insinueaza in filmul lui Sergiu Nicolaescu, Mihai Viteazul. In plus, dreptul de viata si de moarte asupra robilor il avea doar sultanul, nimeni altcineva. Asadar, recrutarea robilor avea loc doar din raiale si din provinciile guvernate de pasa-le. Acestora se adaugau si robii proveniti din conflicte.
Pana la Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, alegerea vizirilor se facea dintre musulmanii nativi, in particular ulema-le. Dupa ce acesta a ales un mare vizir dintr-o veche familie de birocrati, la moartea acestuia, yenicerii instigati de pasa-lele provenite dintre robi l-au ucis intr-un mod brutal si au impus regula ca marelel vizir sa vina doar dintre oamenii cu status de robi.
Spre exemplu la 1475 erau 400 de femei sclave in Palatul de la Topkapi. Toate aceste fete treceau printr-un proces de educatie si instruire. Cand ajungeau la palat toate erau novice – acemi-i. Sub supravegherea kahya kadin-ei – femeia supraintendent ele erau formate ca femei rafinate. Invatau principiile islamului, dar in acelasi timp si alte indemanari: broderia, cusutul, dansul, cantatul, folosirea instrumentelor muzicale, teatrul de marionete, nararea etc.
Ca fiecarui paj, caruia i se incurajau aptitudinile, femeile din harem erau incurajate sa se dezvolte fiecare in diverse directiile. In timp, novicele dobandeau diferite ranguri: cariye, sagird, gedikli si usta. Din ultima categorie erau alese femeile care ajungeau efectiv in patul sultanului.
Acestea se numeau haseki – favorite. Dintre ele erau alese cele patru sotii (patru este cifra pe care este considerata canonica de legea islamica). Acestea deveneau kadin –cadane.
Femeilor nu le era ingaduit sa il intalneasca oricum pe sultan. Ele trebuiau sa se ascunda cand ii auzeau papucii de casa ai acestuia tinutuiti in cuie de argint. Nu era permis ca sultanul sa se indragosteasca de vreo novice.
Personalul haremului ca si pajii primeau un stipendiu zilnic si o inzestrare cu haine, fiecare avand o uniforma speciala. Ideea ca 400 sau mai multe femei stateau timp de zeci de ani la dispozitia unui sultan este gresita pentru ca multe fete deveneau sotii ale pajilor atunci cand acestia paraseau Palatul pentru servicii in afara acestuia. Recrutarea si iesirea din serviciul direct al sultanului era un proces continuu.
Sursa:Historia.ro
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.