O vacanta in arhipelagul Galapagos este mai mult decat putem visa: Galapagos s-a impus incontestabil ca fiind cea mai izolata destinatie turistica de pe glob.
Situat la o 1.000 km de continentul american, pana in anii '60, arhipelagul era o simpla ingramadire de puncte pe harta.
Rareori ajungea un turist solitar sa debarce pe insule, atras de celebritatea testoaselor uriase sau de ideea ca tocmai acolo, in anul 1831, tanarul Charles Darwin si-a facut primele observatii, menite sa duca la faimoasa teorie a evolutiei.
Turoperatorii si-au dat seama ca arhipelagul este o neasteptata comoara turistica abia in 1969, cand vasul de croaziera "linia A" a inceput sa ofere sejururi in putin cunoscutul arhipelag Galapagos.
Peste noapte, a demarat un adevarat boom turistic, iar agentiile din intreaga lume au inceput sa-si conduca turistii spre acest colt, care nu seamana cu nimic din ce vedem in alte locuri de pe Terra.
O vegetatie fara egal
Lasand la o parte uriasele testoase de care am vorbit, tot restul faunei si a florei se prezinta altfel decat ceea ce vedem pe continentele cunoscute.
Din cele peste 700 de specii de plante, 40% sunt endemice, adica specifice doar acestei regiuni. Ele nu se regasesc nicaieri in alta parte pe Pamant.
In zona litoralului abunda o specie ciudata de vegetatie, singura capabila sa tolereze continutul ridicat de sare al apei marine. Ceva mai sus, incepe o zona arida dominata de cactusi gigantici, in forma de para.
Mai sus decat padurile de cactusi dam peste zona de tranzitie, unde plantele aride se raresc si domina padurile de vegetatie perena.
La altitudini mai inalte, padurile fac loc arborelui de muschi, ce infloreste abundent. La inaltimi si mai mari dispar atat arborii cat si arbustii, iar turistului i se infatiseaza zone intinse acoperite cu muschi si ierburi de culori surprinzatoare. Asemenea zone sunt specifice insulelor Santa Cruz si San Cristobal, singurele dotate cu relief alpin.
Uluitoarea fauna de la malul oceanului
Mai mult decat vegetatia, fauna produce un impact deosebit asupra turistului, incepand cu cea aflata in apa.
Cand spunem fauna, nu trebuie sa ne gandim neaparat la arhicunoscutele testoase uriase. Turistul ar putea ramane chiar mai impresionat de viata testoaselor verzi de Pacific aflate din abundenta in Galapagos.
Din noiembrie pana in ianuarie, ele se imperecheaza, lasandu-se filmate in aceste frumoase momente, cand inoata aproape de tarm. Din ianuarie pana in iunie, femelele depun oua pe plaje, urmand ca puii sa se descurce pe cont propriu.
Pe cont propriu, putini pui vor reusi sa ajunga la apa, dar ei vor inota chiar si cateva mii de mile, dupa care se vor intoarce sa-si faca un cuib propriu, pe aceeasi plaja unde s-au nascut.
Intoarcerea testoaselor marine si depunerea oualor este un ritual in fata carora turistii raman uluiti si nu-si cruta aparatele, pentru a filma non-stop.
Nu lipsesc iguanele, supravietuitoare ale unor fiinte preistorice, din care au mai ramas trei specii: doua marine si una terestra. Aceasta din urma uluieste si ea observatorul prin predilectia de a se hrani cu cactusi - o planta de tepii careia nimeni altul nu se poate atinge.
Dintre putinele mamifere ce se gasesc in arhipelag, atrag atentia indeosebi focile cu blana si leii de mare.
Leul de mare pare o fiinta blanda, de care turistul este tentat sa se apropie, pentru a filma. Fara ghid, ar risca mult. Ghidul insa ii va atrage sigur atentia ca leul de mare mascul, cand se afla in compania femelelor, devine agresiv fata de orice fotograf, pe care il considera un potential rival.
Balenele, delfinii, dar si rechinii sunt atat de obisnuiti cu prezenta turistilor, incat se distreaza, inotand in paralel cu salupele, insotindu-le cale lunga si bucurand cu prezenta lor fotografii de pe punte.
Daca soimul de Galapagos starneste interesul specialistului capabil sa recunoasca in el o pasare rara, pescarusii si fregatele dau spectacole de neuitat in fata profanului curios.
Pare ciudata infatisarea celor trei specii de pescarusi: unii cu picioare albastre, altii cu picioare rosii si altii mascati. Culoarea picioarelor unora sau altora si penajul alb-negru al celorlalti sunt elemente de decor care transforma baletul imperechierii intr-un spectacol de nedescris.
Dar si mai uluitor este momentul imperecherii la fregate. Aceste pasari uriase, cam greoaie la prima vedere, se dovedesc capabile de un spectacol cu totul neasteptat.
In timpul ritualurilor de imperechere, masculii isi umfla portiunile de piele de culoare rosie din jurul gaturilor pana cand acestea iau forma unor baloane gigantice. Asemenea spectacol, atat de neobisnuit, nu poate fi vazut nicaieri in alta parte a lumii.