Jeanne Becu s-a nascut la Vaucouleurs din regiunea Lorena (Franta), fiind fiica nelegitima a Annei Becu, o femeie de o frumusete ispititoare,[3] care era croitoreasa. Este posibil ca tatal lui Jeanne sa fi fost Jean Baptiste Gormand de Vaubernier, un calugar cunoscut sub numele de "Fratele Angel". In copilarie, unul dintre iubitii mamei sale, domnul Billard-Dumonceaux, tatal fratelui lui Jeanne, Claude (care a murit la varsta de 10 luni), le-a luat atat pe Anne, cat si pe Jeanne (pe atunci in varsta de trei ani) de la Vaucouleurs la Paris, unde a angajat-o pe Anne ca bucatareasa.
Mica Jeanette a fost placuta de metresa italiana a lui Dumonceaux, Francesca, care a rasfatat-o in lux. In timp, Dumonceaux a luat decizia de a finanta educatia Jeannei la Manastirea Saint-Aure.[4] La varsta de cincisprezece ani, Jeanne a parasit manastirea, iar primul ei serviciu a fost cel de asistenta al unui tanar coafor pe nume Lametz, apoi dama de companie pentru o doamna in varsta, Doamna de la Garde si mai tarziu asistenta de modista intr-un magazin de articole de galanterie numit 'A la Toilette', detinut de un anumit domn Labille, cu fiica caruia, viitoarea pictorita Adelaide Labille-Guiard, Jeanne a devenit buna prietena. Frumusetea Jeannei a atras atentia lui Jean-Baptiste du Barry, un proxenet de inalta clasa,[5] proprietar de cazinou in anul 1763, cand Jeanne era animatoare la un bordel-cazinou detinut de Madame Quisnoy
Sub numele de Domnisoara Lange a devenit imediat o senzatie la Paris. Elegantul duce de Richelieu, Louis Francois Armand du Plessis, a devenit unul din clientii ei fideli. Regele Ludovic al XV-lea a intalnit-o in 1768 prin intermediul lui Lebel, primul valet de camera al regelui. Jeanne nu se putea califica drept amanta regala oficiala decat daca avea un titlu; acest lucru s-a rezolvat prin casatoria cu fratele lui du Barry, contele Guillaume du Barry, la 1 septembrie 1768.[8]
Pentru moment, Jeanne a fost instalata in fostele camere ale lui Lebel. Ea a trait o viata singuratica, nu putea fi vazuta cu regele, deoarece nu avusese loc prezentarea oficiala la Curte. Finantatoarea ei oficiala, Madame de Bearn, a prezentat-o Curtii de la Versailles la 22 aprilie 1769. Jeanne a purtat o rochie din brocart cu arcuri laterale enorme, rochie comandata special de Richelieu si bijuterii trimise de rege cu o noapte inainte.
Jeanne a avut un triumf extraordinar. Purta acum rochii extravagante atat ca proportii, cat si ca preturi, costisitoare pentru trezorerie.[9] Cu diamante care ii acopereau gatul delicat si ii impodobeau urechile, ea era acum metresa declarata (maitresse declaree) a regelui. Datorita noii ei pozitii la Curte, si-a facut atat prieteni si cat si dusmani. Rivala ei a fost Contesa Beatrix de Grammont, sora lui Choiseul, care zadarnic a incercat sa obtina locul Marchizei de Pompadour.
Jeanne s-a obisnuit repede sa traiasca in lux. Ea a primit de la rege un baiat bengalez, Zamor, pe care l-a imbracat in haine elegant pentru a-l scoate in evidenta. In conformitate cu Stanley Loomis, biograful ‘Du Barry’, rutina zilnica a Jeannei incepea la orele 9, cand Zamor ii aducea ceasca cu ciocolata. Mai tarziu, ea era imbracata intr-o rochie fina si impodobita cu bijuterii. Apoi, coaforul Nokelle pentru ocazii speciale, sau Berline pentru rutina de fiecare zi, veneau sa-i coafeze parul in pulberi si bucle. Dupa ce era gata, ea isi primea prietenii, croitoresele, bijutierii si artistii care sperau ca ea va fi interesata sa cumpere ceva din ofertele lor. Era extravaganta insa avea inima buna. Cand Contele si Contesa de Lousene au fost evacuati cu forta de la castelul lor din cauza unor datorii grele, ei au fost condamnati la decapitare, deoarece contesa a impuscat mortal un executor judecatoresc si un ofiter de politie [10]. Spre norocul lor, erau prieteni buni cu Doamna de Bearn, care i-a spus Jeannei situatia lor. Desi avertizata de Richelieu de posibilul esec, ea a cerut regelui sa-i ierte, refuzand sa se ridice din pozitia ei ingenuncheata daca acesta nu accepta cererea ei. Ludovic al XV-lea a fost uimit si i-a spus: "Doamna, eu sunt incantat de faptul ca prima favoare pe care o cereti de la mine este un act de mila!"
Spre deosebire de predecesoarea sa, Madame de Pompadour, care nu era interesata de politica, preferand sa-si petreaca timpul facandu-si haine noi si comandandu-si bijuterii, Jeanne era de partea factiunii care l-a dat jos pe ducele de Choiseul, ministrul afacerilor externe. Regele a mers atat de departe incat i-a permis sa participe la sedintele Consiliului de Stat.[12]
Pavilionul de muzica al Doamnei du Barry, Louveciennes.
In timp ce Jeanne era cunoscuta pentru caracterul ei bun si pentru sprijinul acordat artistilor, a devenit tot mai nepopulara din cauza extravagantei financiare a regelui fata de ea. Relatia ei cu Maria Antoaneta, care s-a casatorit cu Delfinul Frantei, a fost polemica. Maria Antoaneta l-a sprijinit pe Choiseul ca adept al aliantei cu Austria si a sfidat, de asemenea, protocolul de la Curte prin refuzul de a vorbi cu Doamna du Barry. Furioasa, Doamna du Barry s-a plans regelui. In cele din urma, in timpul unui bal in ziua de Anul Nou 1772, Maria Antoaneta a vorbit cu ea, spunand, "Sunt multi oameni astazi la Versailles".
In timp, regele a inceput sa se gandeasca in mod constant la moarte si pocainta, si chiar sa lipseasca de la "intalnirile" din budoarul Jeannei.[13] In timp ce statea cu ea la Micul Trianon, Ludovic a simtit primele simptome de variola. A fost adus la palat in timpul noptii, iar cele trei fiice si Doamna du Barry au ramas alaturi de el. La 4 mai 1774, regele i-a sugerat Jeannei sa paraseasca Versailles atat pentru a o proteja de infectie, cat si pentru a se pregati pentru spovedanie.[14] Madame du Barry s-a retras la mosia sa de langa Rueil.
Dupa moartea lui Ludovic al XV-lea, a fost exilata la biserica Pont-aux-Dames langa Meaux-en-Brie
Sursa:Wikipedia.ro