Oamenii de stiinta de la Stanford au descoperit ca modul in care furnicile culegatoare fac rost de mancare prezinta similaritati surprinzatoare cu metoda folosita pentru a controla transferul de date pe internet.
Aparent, furnicile si internetul nu par a avea nimic in comun. Cu toate acestea, la o privire mai amanuntita, specialistii de la Stanford au descoperit ca o specie de furnici culegatoare alege sa trimita un anumit numar de indivizi in cautarea hranei asa cum protocoalele internet determina cata latime de banda este disponibila pentru transferul de date. Cercetatorii au numit acest fenomen "anternet", un joc de cuvine in limba engleza, de la cuvantul "ant", care inseamna furnica, si "internet".
Deborah Gordon, profesor de biologie, a studiat furnicile mai bine de 20 de ani, iar cand a observat acest comportament i-a cerut ajutorul profesorului de informatica Balaji Prabhakar. Acesta din urma a confirmat faptul ca furnicile se comporta in mod similar cu IP-urile care gasesc latimea de banda ce poate fi utilizata in transferul de date. "Algoritmul utilizat de furnici pentru a afla cata mancare este disponibila este la fel cu cel folosit in protocolul de control al transmisiei", a explicat profesorul.
Protocolul de control al transmisiei, sau TCP, este un algoritm care controleaza marimea segmentului de date, debitul de informatie, rata la care se face schimbul de date si gestioneaza astfel aglomerarea traficului de retea. El asigura transportul unui fisier A catre o destinatie B. Pentru a face acest lucru, fisierul este impartit in pachete. Cand B primeste fiecare pachet, acesta trimite un semnal de confirmare catre A.
Aceasta bucla de feedback ii permite lui TCP sa evite aglomerarea de date. Daca o confirmare vine cu intarziere, atunci sursa trimite date intr-un ritm mai lent. Pe de alta parte, daca semnalele de confirmare vin in ritm rapid, algoritmul mareste viteza de transmisie.
Acum, specialistii au descoperit ca furnicile din specia Pogonomyrmex barbatus se comporta intr-un mod similar atunci cand sunt in cautarea hranei. Numarul de indivizi care pleaca pentru a aduce hrana corespunde cu disponibilitatea hranei. Daca mancarea este abundenta, atunci indivizii plecati dupa hrana se intorc mai repede si un numar mai mare de furnici va porni in cautare. Daca furnicile incep sa se intoarca "cu mainile goale", acest lucru este interpretat drept un semnal ca hrana se gaseste greu; in cautare nu mai pleaca atat de multe furnici, iar uneori cautarea este chiar sistata.
Cu alte cuvinte, cercetatorii admit ca furnicile au descoperit si folosit acest algoritm cu milioane de ani inaintea noastra.
Mai mult, ele mai utilizeaza si alte doua faze ale TCP. O faza descrie modul in care o sursa trimite un val mare de pachete pentru a evalua lungimea de banda; corespunzator, furnicile trimit initial un numar mare de cautatori, iar ulterior reduc sau maresc numarul acestora in functie de succesul actiunii. O alta apare atunci cand un transfer este perturbat, iar sursa inceteaza sa mai trimita pachete. In mod similar, atunci cand furnicile trimise in cautarea hranei nu se intorc la musuroi timp de peste 20 de minute, niciun alt individ nu mai paraseste furnicarul.
Specialistii sunt de parere ca, daca acest comportament al furnicilor ar fi fost observat inainte de 1970, el ar fi putut influenta designul internetului. Din acest motiv, cercetatorii de la Stanford cred ca observarea comportamentelor animale ne-ar fi utila pentru crearea viitoarelor tehnologii.
Sursa: Stanford University