Timp de aproape 1000 de ani, principala forta creatoare din civilizatia occidentala a fost crestinismul. Apoi, la inceputul secolului 18, a inregistrat un brusc declin. In societatea intelectuala, ea practic a disparut. Bineinteles, in urma sa a lasat un gol. Oamenii nu puteau razbate in viata fara a avea o credinta. Si pe parcursul urmatorilor 100 de ani, ei au conceput o noua credinta, care, oricat de irational ne-ar parea, a avut o importanta contributie la civilizatia noastra. O credinta dedicata divinitatii Naturii. Se spune ca putem atasa 52 de intelesuri diferite cuvantului “natura". La inceputul secolului 18, avea in general un sens comun, bine-inteles. La fel ca atunci cand spunem in conversatie, “Dar natural…" Dar dovezile puterii divine care a luat locul crestinismului erau manifestari ale ceea ce noi inca numim natura, acele parti ale lumii vizibile ce nu sunt create de om si care pot fi percepute prin sensuri. Aceasta deosebita schimbare de perceptie ce a avut loc in mintea omului s-a produs pe scara larga in Anglia. Si cred eu ca nu e o intamplare ca Anglia a fost prima tara in care credinta crestina s-a prabusit. Pe la 1730, filozoful francez Montesquieu nota: “Nu exista nici o religie in Anglia. Daca cineva aduce vorba de religie, oamenii incep sa rada."