Papagalii nu vorbesc, ci imita sunete si se pot atasa pe toata durata vietii de persoana care are grija de ei. Un singur amanunt e demn de retinut – nu ii lasati singuri foarte mult timp, pentru ca uita si cuvintele invatate si pot deveni agresivi. Iar daca va doriti in curand un copil, mai ganditi-va inainte de a va lua un astfel de prieten inaripat.
Papagalii de talie mica traiesc intre 10 si 15 ani, cei de talie mare pana la 75-80 de ani. Perusii sunt specia cel mai des intalnita la crescatorii din Romania. Daca insa va doriti un papagal care sa imite sunete incercati specia Cockatell, care n-are nevoie de foarte multa ingrijire. Aceasta specie invata sa imite cu usurinta cuvinte si propozitii scurte. Aflati ca doar masculii reusesc sa imite sunete, iar aceasta se intampla dupa ce se acomodeaza cu noua locuinta. Cand ii achizitionati, acestia trebuie sa aiba penele lucioase.
Papagalul amazonian este o alta specie care va imita vocea. Spune atat cuvinte, dar poate sa imite si melodii scurte chiar de cand este pui. Singura problema este ca nu trebuie lasat multa vreme singur. Altfel isi pierde abilitatea de a imita sunetele umane. Papagalul gri african cenusiu este o alta specie vorbitoare. Traieste in jur de 70 de ani si este cu adevarat un animal de companie, mai ales ca se ataseaza cu adevarat de persoana care il ingrijeste. Un singur lucru negativ exista in aceasta poveste frumoasa.
Papagalii pot transmite omului boala numita psitacoza. Seamana cu o gripa, care trece in cel mult 7 zile. Insa provoaca avort spontan femeilor gravide. Asa ca cei mai multi crescatori nu va indica un astfel de prieten daca in viitorul apropiat va doriti un copil.
De ce devin agresivi?
Papagalii pot fi agresivi, dintr-o data, dupa varsta de un an. Cei mai multi experti nu ii considera adevarate animale domestice, cu exceptia perusilor si a nimfelor, care traiesc de generatii bune in captivitate. Papagalul este fericit cand are pupilele dilatate. La popul opus, papagalul care urmeaza sa fie agresiv are penele arcuite, pupilele cat gamalia de ac. Un al semn de agresivitate il reprezinta penele ridicate usor, dar si capul lasat intr-o parte.
Cand sunt mici, puteti sa va jucati cu ei ore in sir. Dupa ce ajung la maturitate sexuala, jocurile din copilarie nu prea le mai sunt pe plac, asa ca trebuie sa va readaptati comportamentul ca sa nu tineti in casa un papagal agresiv. Cand ajunge la maturitate sexuala, papagalul devine o alta “persoana", asa ca trebuie sa va reganditi intreg comportamentul fata de acest adult. Daca ii respectati noua conditie, aveti toate sansele sa va intelegeti bine.
Ce mananca?
In tava coliviei se pune nisip ars dezinfectat, deoarece pasarile au obiceiul sa inghita nisip si pietricele mici pentru a-si ajuta digestia. Arderea nisipului se poate face intr-o tava, pe aragaz. Deasupra nisipului se presara coji de oua zdrobite si uscate. Mancarea de baza este meiul. Mai puteti sa ii dati ovaz, seminte de floarea-soarelui, miez de paine, mamaliga, cartof fiert, fructe uscate, dar si mar, banana, frunze de patrunjel si papadie. Apa papagalului se schimba zilnic.
“Dialogul" cu un papagal e ideal pentru copiii anxiosi sau pentru cei care nu se adapteaza social. Ca pasarea sa ajunga la aceasta performanta, trebuie mai intai sa se ataseze de o persoana. Scoate sunete prin repetitie. Nu uitati sa recompensati papagalul cu mancare dupa fiecare cuvant invatat. Dupa ce reuseste sa spuna un cuvant, il invatati altul si tot asa. Unui papagal i se vorbeste bland. Atentie, in apropierea lui nu faceti miscari bruste.