Din aceeasi categorie
|
Povestea completa a formatiei The Who / Documentar 1.334 vizite - 0 comentarii adaugat de silvia |
||||||||||||||||||
|
Fleetwood Mac - Povestea unei mari formatii 1.206 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Documentar Bob Marley - dezvaluirea unui mister 1.582 vizite - 0 comentarii adaugat de elba |
||||||||||||||||||
|
Johnny Depp - Documentar despre o vedeta 1.458 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Amintiri despre Elvis Presley - Documentar 1.785 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
The Pink Floyd Story / documentar | fragment 1.420 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
Istoria formatiei The Undertones 1.287 vizite - 0 comentarii adaugat de tina |
||||||||||||||||||
|
Viata si moartea lui John Bonham (Led Zeppelin) 1.934 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fleetwood Mac - Anii de inceput 1967 - 1970 1.063 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
George Enescu - Documentar / Part 4 1.437 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Alte rubrici >> Vedete
Istoria formatiei Fleetwood Mac / Documentar 79 minute
| Adaugat de aurel | 06.05.2014 |  Adauga
la favorite |
1.056 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIstoria formatiei Fleetwood Mac / Documentar 54 minute
Fleetwood Mac este o trupa rock britanica/americana formata in 1967 care a cunoscut numeroase schimbari in componenta si diferite niveluri de succes.
De la formarea trupei si pana in 1974, nicio formula a trupei nu a tinut mai mult de doi ani.
Singurul membru prezent in trupa de la formare este tobosarul al carui nume se gaseste si in numele trupei, Mick Fleetwood. Basistul John McVie, in ciuda contributiei sale in numele trupei, nu a cantat pe primul lor single sau in primele lor concerte.
Clapara Christine McVie a aparut, pana in prezent, pe toate albumele trupei exceptand doua, fie ca membra sau ca muzician de studio. De asemenea, a realizat coperta albumului Kiln House.
Perioadele de succes ale trupei au fost perioada blues de la sfarsitul anilor 1960, cand in fruntea trupei se afla chitaristul Peter Green, si din 1975 pana in 1987, cu o orientare pop, cand a avut ca membri pe Christine McVie, Lindsey Buckingham si Stevie Nicks.
Al doilea album cu Buckingham si Nicks membri, Rumours a devenit cel mai bine vandut album din istorie la vremea respectiva, producand patru melodii Top 10 in Statele Unite (inclusiv melodia numarul 1 "Dreams", singura melodie numarul unu a trupei in America).
Albumul a petrecut 31 de saptamani pe locul 1 in topul Billboard si a castigat premiul Grammy pentru Cel mai bun album al anului. Pana in prezent albumul a fost vandut in peste 40 de milioane de exemplare la nivel mondial, fiind astfel al optulea cel mai bine vandut album din istorie.
Trupa a avut un succes mai modest din 1971 pana in 1974, cand in trupa se afla Bob Welch, si in anii 1990, cand au avut loc alte modificari de componenta inainte de revenirea lui Lindsey Buckingham si Stevie Nicks. Pana in momentul de fata au vandut aproximativ 100 de milioane de discuri la nivel mondial.
* Formarea si primii ani (1967 - 1970)
Fleetwood Mac s-a format la Londra in 1967 cand Peter Green a parasit trupa blues britanica John Mayall & the Bluesbreakers.
Green l-a inlocuit pe chitaristul Eric Clapton in Bluesbreakers si a primit laude din partea criticilor pentru prestatia sa de pe albumul A Hard Road. Dupa ce a fost in Bluesbreakers o vreme, Green a intrebat daca tobosarul Mick Fleetwood poate sa il inlocuiasca pe Aynsley Dunbar. John Mayall a acceptat iar Fleetwood a devenit membru al trupei.
Bluesbreakers era acum alcatuita din Green, Fleetwood, John McVie si John Mayall. Green l-a contactat pe Fleetwood pentru a forma o noua trupa. Ei il doreau insistent pe McVie ca basist si chiar au numit trupa Fleetwood Mac pentru a-l atrage pe McVie. Totusi, acesta a ales sa ramama cu Mayall decat sa se alature unei trupe necunoscute.
Intre timp, Green si Fleetwood i-au recrutat pe chitaristul Jeremy Spencer si basistul Bob Brunning, care era in trupa sub intelegerea sa o paraseasca daca McVie accepta sa se alature. Aceasta prima versiune a trupei si-a facut debutul pe 13 august, 1967 la Windsor Jazz and Blues Festival. La cateva saptamani de la spectacol, McVie a acceptat sa devina basistul trupei.
Primul album al trupei, Fleetwood Mac, a fost un album blues lansat in februarie 1968 prin casa de discuri Blue Horizon. Albumul a avut un succes major in Regatul Unit, ocupand locul 4, desi nu avea niciun single lansat de pe el. Trupa a lansat in curand doua single-uri, Black Magic Woman si Need Your Love So Bad.
Al doilea album al trupei, Mr. Wonderful, a fost lansat in august 1968. Ca si precendentul, acesta era un album blues. Pe acest album a cantat pentru prima data, ca muzician de studio, Christine Perfect din trupa Chicken Shack (care mai tarziu avea sa devina Christine McVie).
La putin timp dupa lansarea celui de-al doilea album, Fleetwood Mac l-a adaugat pe chitaristul Danny Kirwan, in varsta de doar 18 ani. Green era frustrat de faptul ca Jeremy Spencer dorea sa contribuie la melodiile lui Green. Un muzician matur, autodidact si desavarsit, Kirwan a dat o noua dimensiune muzicala trupei.
Cu Kirwan, trupa a lansat prima melodie numarul 1 in Europa, Albatross. Tot in aceasta perioada, trupa a lansat al doilea album american, English Rose, care continea jumatate din Mr. Wonderful, cateva melodii noi compuse de Kirwan si al treilea album european, The Pious Bird of Good Omen.
Cand trupa a mers in Statele Unite in ianuarie, 1969, au inregistrat multe melodii la studioul Chess Records Studio, care urma sa fie inchis, cu cateva legende ale muzicii blues din Chicago, cum ar fi Willie Dixon, Buddy Guy si Otis Spann.
Totusi, acestea aveau sa fie ultimele melodii blues ale trupei. Pe langa schimbarea stilului muzical, trupa si-a schimbat si casa de discuri. Pana in acest moment au fost sub Blue Horizon. Totusi, cu Kirwan in trupa, posibilitatile trupei erau mari pentru a ramane cu o casa de discuri specializata in muzica blues. Trupa a semnat cu Immediate Records si au lansat Man Of The World, un nou hit la nivel britanic si european. Dar, in scurt timp, lucrurile au inceput sa mearga rau asa ca era necesar un nou contract.
Desi The Beatles dorea ca trupa sa semneze cu Apple Records (George Harrison si Mick Fleetwood erau cumnati), managerul trupei Clifford Davis a decis sa semneze cu Warner Bros. Records, casa de discuri cu care se afla sub contract si astazi.
Primul album pentru Warner, lansat in septembrie 1969, a fost Then Play On, foarte apreciat la vremea respectiva. Versiunea americana a albumului contine melodia Oh, Well, care a fost interpretata des in concerte de la perioada aparitiei pana in 1997 si iar incepand cu 2009. Then Play On, care a fost primul album rock al trupei, cuprindea doar melodii compuse de Kirwan si Green.
La vremea respectiva, Fleetwood Mac era cea mai populara trupa din Europa. Totusi, Peter Green, liderul trupei, era intr-o stare de sanatate precara. A consumat LSD in Munchen, ceea ce a contribuit la declansarea schizofreniei sale. Ultimul hit al lui Green cu Fleetwood Mac a fost The Green Manalishi (With the Two-Prong Crown).
Stabilitatea mentala a lui Green s-a deteriorat si dorea sa doneze toti banii trupei unor organizatii de caritate. Cativa dintre membrii trupei nu au fost de acord iar Green a decis sa paraseasca trupa. Ultimul spectacol dat de Green impreuna cu Fleetwood Mac a fost pe 20 mai 1970.
* Etapa de tranzitie (1970 - 1975)
Danny si Jeremy au ramas pentru a umple golul realizat de Green in concerte si inregistrari. In septembrie 1970 au lansat albumul Kiln House. Melodiile lui Danny au ghidat trupa spre rock-ul anilor 1970. Christine Perfect, care s-a retras din muzica dupa un album solo esuat, a contribuit pe Kiln House, ca muzician de studio si realizand coperta albumului. Din vreme ce trupa progresa si dezvolta un nou sunet, lui Christine i s-a cerut sa se alature trupei.
Christine Perfect era casatorita cu basistul John McVie si si-a facut prima aparitie cu trupa ca Christine McVie la Universitatea din Bristol in mai 1969, chiar in momentul in care parasea trupa Chicken Shack. A avut succes cu melodia lui Etta James, I'd Rather Go Blind, si a fost votata de doua ori "artista feminina a anului" in Anglia. Columbia Records, care acum detinea Blue Horizon, a scos un album cu piese nelansate ale trupei originale numit The Original Fleetwood Mac. Albumul a avut un oarecare succes iar trupa incepea sa creasca din nou in popularitate.
In timp ce se aflau in turneu in februarie 1971, Jeremy Spencer a spus ca se duce "sa cumpere o revista" dar nu s-a mai intors. Dupa cateva zile de cautari disperate, trupa a descoperit ca Spencer s-a alaturat unei grupari religioase, The Children of Good (Copii Domnului). Pentru restul turneului, trupa l-a convins pe Peter Green sa-i ajute sa termine turneul. Totusi, Green a stat putin cu trupa, asa ca au decis sa caute un nou chitarist.
In vara anului 1971, trupa a tinut audieri pentru un nou chitarist in casa lor mare de la tara, "Benifold", pe care au cumparat-o inainte de turneul Kiln House. O prietena a trupei, pe nume Judy Wong, a recomandat pe prietenul ei din liceu, Bob Welch, care locuia in Paris la vremea respectiva. Trupa s-a intalnit de cateva ori cu Welch si au decis sa il angajeze, fara sa cante cu el sau sa-i asculte inregistrarile.
In septembrie 1971, trupa a lansat albumul Future Games. Albumul era diferit de ceea ce trupa a realizat pana atunci. Erau multi fani noi in America ce erau tot mai interesati de trupa. In Europa, CBS a lansat prima colectie "Greatest Hits" a trupei, care cuprindea predominant melodii compuse de Green, desi era o melodie compusa de Spencer si una de Kirwan.
In 1972, la sase luni dupa lansarea Future Games, trupa a lansat bine-apreciatul album Bare Trees. In timp ce trupa se descurca bine in studio, turneele erau ceva mai problematice. Danny Kirwan a dezvoltat o dependenta de alcool si s-a instrainat de Welch si sotii McVie. In momentul in care a distrus chitara sa Les Paul Customs, a refuzat sa mearga pe scena intr-o noapte si a criticat trupa dupa aceea, Fleetwood a decis ca nu avea de ales decat sa il dea afara pe Kirwan.
Urmatorii doi ani si jumatate s-au dovedit a fi cei mai dificili pentru trupa. In cele trei albume lansate in aceasta perioada au schimbat frecvent componenta. In septembrie 1972 trupa a adaugat pe chitaristul Bob Weston si pe vocalistul Dave Walker, fost membru al trupei Savoy Brown. Mick, John, Christine, Welch, Weston si Walker au inregistrat Penguin, care a fost lansat in ianuarie 1973. Dupa turneu, trupa l-a dat afara pe Walker deoarece stilul sau vocal nu se potrivea cu restul trupei.
Cei cinci membri ramasi au mers mai departe si au inregistrat Mystery to Me sase luni mai tarziu. Albumul continea melodia Hypnotized, care a fost frecvent difuzata la radio si a devenit una dintre cele mai usor de recunoscut melodii ale trupei. Trupa era mandra de noul lor album si doreau sa il faca un hit. Totusi, lucrurile nu mergeau bine in cadrul trupei. Casnicia sotilor McVie era intr-o perioada tensionata cauzata de certurile dintre cei doi si de abuzul de alcool al lui John McVie. In timpul turneului, Weston a avut o relatie cu sotia lui Fleetwood, Jenny Boyd Fleetwood, sora lui Pattie Boyd Harrison. In curand, Fleetwood l-a dat afara pe Weston iar turneul a fost anulat. Din acest motiv, albumul s-a vandut mai slab decat precedentul.
In ceea ce avea sa devina una dintre cele mai bizare evenimente din istoria muzicii rock, managerul trupei, Clifford Davis, a declarat ca el detine drepturile numelui "Fleetwood Mac" si a format un "fake Mac". Nimeni din "fake Mac" nu a fost vreodata in trupa reala, desi cativa dintre ei vor forma mai tarziu trupa de studio a lui Danny Kirwan. Fanilor li s-au spus ca Bob Welch si John McVie au parasit trupa iar Mick Fleetwood si Christine McVie s-ar intoarce in trupa dupa o pauza. Managerul de turneu al lui Fleetwood Mac, John Courage, a lucrat intr-un spectacol inainte de realiza ca formula folosita era o minciuna. Courage a ascuns echipamentul trupei reale, care a contribuit la scurtarea turneului trupei false. Dar procesul ce a urmat a scos trupa reala Fleetwood Mac din activitate aproape un an. Disputa era in jurul cui detine drepturile numelui "Fleetwood Mac". In timp ce parea evident ca numele trupei a fost dat dupa Fleetwood si McVie, au semnat contracte din care rezulta ca au renuntat la drepturile numelui trupei.
Welch a descoperit repede ca trupa era straina casei Warner Bros. Promotorul rock, Bob Graham, a scris o scrisoare celor de la Warner pentru a-i convinge ca "adevarata" trupa Fleetwood Mac era alcatuita din Fleetwood, Welch si sotii McVie. Desi aceasta nu a pus capat disputei, trupa a putut sa inregistreze din nou sub numele de Fleetwood Mac. In loc sa isi ia un alt manager, Fleetwood Mac a decis sa se administreze singuri.
Trupa falsa era alcatuita din Elmer Gantry (chitara, voce), Kirby Gregory (chitara), Paul Martinez (chitara bas), John Wilkinson (clape) si Craig Collinge (tobe). Gantry si Gregory aveau sa devina membri ai trupei Stretch, Gantry se va alatura mai tarziu trupei Alan Parsons Project iar Martinez va deveni basist pentru cariera solo a lui Robert Plant.
Dupa ce Warner Bros. a semnat un nou contract cu adevarata trupa Fleetwood Mac, cvartetul a lansat albumul Heroes Are Hard To Find in septembrie 1974. Pentru prima data de la formare, trupa avea un singur chitarist. In turnee, au adaugat un al doilea clapar. Primul a fost Bobby Hunt, iar al doilea Doug Graves, care a fost inginer de sunet pentru Heroes Are Hard To Find. Niciunul nu a petrecut mult timp cu trupa.
Turneul s-a dovedit ca fiind ultimul pentru Bob Welch.
* Perioada de glorie (1975 - 1987)
Dupa ce Welch a anuntat ca paraseste trupa, Fleetwood a inceput sa caute un posibil inlocuitor. In timp ce Fleetwood cauta in Van Nuys, California, inginerul de sunet al studioului Sound City Studios, Keith Olsen, i-a pus o melodie numita Frozen Love, care el a mixat-o pentru trupa Buckingham Nicks. Lui Fleetwood i-a placut si a fost prezentat chitaristului trupei, Lindsey Buckingham, care atunci se afla la studio pentru a inregistra niste demo-uri. Fleetwood i-a cerut sa se alature trupei. Buckingham a acceptat, cu conditia sa se alature partenera si prietena sa, Stephanie "Stevie" Nicks. Fleetwood a acceptat.
In 1975, noua formula a lansat albumul omonim Fleetwood Mac, care avea sa fie cunoscut si ca "White Album" (Albumul alb) datorita copertii sale (a nu se confunda cu The White Album al lui Beatles). Albumul s-a dovedit a fi o mare realizare pentru trupa si a devenit un mare hit (ocupand locul 1 in Statele Unite). Printre hiturile de pe album erau melodiile lui Christine McVie Over My Head si Say You Love Me si melodiile lui Stevie Nicks Rhiannon si Landslide.
Dar, in 1976, o data cu succesul trupei, a venit si sfarsitul casniciei sotilor McVie si a relatiei dintre Nicks si Buckingham. Chiar si Fleetwood era in proces de divort cu sotia sa Jenny. Fleetwood Mac a fost supusa unei presiuni de a lansa un album de succes ca o continuare a albumului precedent, ceea ce a dus la izbucnirea unor tensiuni in cadrul trupei, alimentate de abuzul de droguri si alcool.
In 1977 Fleetwood Mac a lansat un nou album, Rumours, in care trupa si-a lasat deoparte tensiunile existente la momentul respectiv. Apreciat de catre critici, albumul a castigat premiul Grammy pentru "Cel mai bun album al anului" in 1977. Hiturile includeau melodia lui Buckingham, Go Your Own Way, Dreams a lui Stevie Nicks (care a ocupat locul 1 in Statele Unite) si melodiile lui Christine McVie Don't Stop si You Make Loving Fun. Melodia lui Buckingham, Second Hand News, melodia lui Nicks, Gold Dust Woman, si The Chain (singura melodie compusa de toti membrii trupei) au fost frecvent difuzate la radio.
Pana in 2003, Rumours a fost vandut in peste 19 milioane de exemplare in Statele Unite (primind astfel Discul de Diamant) si in peste 40 de milioane de exemplare la nivel mondial, devenind astfel unul dintre cele mai bine vandute albume din istorie.
Fleetwood Mac este o trupa rock britanica/americana formata in 1967 care a cunoscut numeroase schimbari in componenta si diferite niveluri de succes.
De la formarea trupei si pana in 1974, nicio formula a trupei nu a tinut mai mult de doi ani.
Singurul membru prezent in trupa de la formare este tobosarul al carui nume se gaseste si in numele trupei, Mick Fleetwood. Basistul John McVie, in ciuda contributiei sale in numele trupei, nu a cantat pe primul lor single sau in primele lor concerte.
Clapara Christine McVie a aparut, pana in prezent, pe toate albumele trupei exceptand doua, fie ca membra sau ca muzician de studio. De asemenea, a realizat coperta albumului Kiln House.
Perioadele de succes ale trupei au fost perioada blues de la sfarsitul anilor 1960, cand in fruntea trupei se afla chitaristul Peter Green, si din 1975 pana in 1987, cu o orientare pop, cand a avut ca membri pe Christine McVie, Lindsey Buckingham si Stevie Nicks.
Al doilea album cu Buckingham si Nicks membri, Rumours a devenit cel mai bine vandut album din istorie la vremea respectiva, producand patru melodii Top 10 in Statele Unite (inclusiv melodia numarul 1 "Dreams", singura melodie numarul unu a trupei in America).
Albumul a petrecut 31 de saptamani pe locul 1 in topul Billboard si a castigat premiul Grammy pentru Cel mai bun album al anului. Pana in prezent albumul a fost vandut in peste 40 de milioane de exemplare la nivel mondial, fiind astfel al optulea cel mai bine vandut album din istorie.
Trupa a avut un succes mai modest din 1971 pana in 1974, cand in trupa se afla Bob Welch, si in anii 1990, cand au avut loc alte modificari de componenta inainte de revenirea lui Lindsey Buckingham si Stevie Nicks. Pana in momentul de fata au vandut aproximativ 100 de milioane de discuri la nivel mondial.
* Formarea si primii ani (1967 - 1970)
Fleetwood Mac s-a format la Londra in 1967 cand Peter Green a parasit trupa blues britanica John Mayall & the Bluesbreakers.
Green l-a inlocuit pe chitaristul Eric Clapton in Bluesbreakers si a primit laude din partea criticilor pentru prestatia sa de pe albumul A Hard Road. Dupa ce a fost in Bluesbreakers o vreme, Green a intrebat daca tobosarul Mick Fleetwood poate sa il inlocuiasca pe Aynsley Dunbar. John Mayall a acceptat iar Fleetwood a devenit membru al trupei.
Bluesbreakers era acum alcatuita din Green, Fleetwood, John McVie si John Mayall. Green l-a contactat pe Fleetwood pentru a forma o noua trupa. Ei il doreau insistent pe McVie ca basist si chiar au numit trupa Fleetwood Mac pentru a-l atrage pe McVie. Totusi, acesta a ales sa ramama cu Mayall decat sa se alature unei trupe necunoscute.
Intre timp, Green si Fleetwood i-au recrutat pe chitaristul Jeremy Spencer si basistul Bob Brunning, care era in trupa sub intelegerea sa o paraseasca daca McVie accepta sa se alature. Aceasta prima versiune a trupei si-a facut debutul pe 13 august, 1967 la Windsor Jazz and Blues Festival. La cateva saptamani de la spectacol, McVie a acceptat sa devina basistul trupei.
Primul album al trupei, Fleetwood Mac, a fost un album blues lansat in februarie 1968 prin casa de discuri Blue Horizon. Albumul a avut un succes major in Regatul Unit, ocupand locul 4, desi nu avea niciun single lansat de pe el. Trupa a lansat in curand doua single-uri, Black Magic Woman si Need Your Love So Bad.
Al doilea album al trupei, Mr. Wonderful, a fost lansat in august 1968. Ca si precendentul, acesta era un album blues. Pe acest album a cantat pentru prima data, ca muzician de studio, Christine Perfect din trupa Chicken Shack (care mai tarziu avea sa devina Christine McVie).
La putin timp dupa lansarea celui de-al doilea album, Fleetwood Mac l-a adaugat pe chitaristul Danny Kirwan, in varsta de doar 18 ani. Green era frustrat de faptul ca Jeremy Spencer dorea sa contribuie la melodiile lui Green. Un muzician matur, autodidact si desavarsit, Kirwan a dat o noua dimensiune muzicala trupei.
Cu Kirwan, trupa a lansat prima melodie numarul 1 in Europa, Albatross. Tot in aceasta perioada, trupa a lansat al doilea album american, English Rose, care continea jumatate din Mr. Wonderful, cateva melodii noi compuse de Kirwan si al treilea album european, The Pious Bird of Good Omen.
Cand trupa a mers in Statele Unite in ianuarie, 1969, au inregistrat multe melodii la studioul Chess Records Studio, care urma sa fie inchis, cu cateva legende ale muzicii blues din Chicago, cum ar fi Willie Dixon, Buddy Guy si Otis Spann.
Totusi, acestea aveau sa fie ultimele melodii blues ale trupei. Pe langa schimbarea stilului muzical, trupa si-a schimbat si casa de discuri. Pana in acest moment au fost sub Blue Horizon. Totusi, cu Kirwan in trupa, posibilitatile trupei erau mari pentru a ramane cu o casa de discuri specializata in muzica blues. Trupa a semnat cu Immediate Records si au lansat Man Of The World, un nou hit la nivel britanic si european. Dar, in scurt timp, lucrurile au inceput sa mearga rau asa ca era necesar un nou contract.
Desi The Beatles dorea ca trupa sa semneze cu Apple Records (George Harrison si Mick Fleetwood erau cumnati), managerul trupei Clifford Davis a decis sa semneze cu Warner Bros. Records, casa de discuri cu care se afla sub contract si astazi.
Primul album pentru Warner, lansat in septembrie 1969, a fost Then Play On, foarte apreciat la vremea respectiva. Versiunea americana a albumului contine melodia Oh, Well, care a fost interpretata des in concerte de la perioada aparitiei pana in 1997 si iar incepand cu 2009. Then Play On, care a fost primul album rock al trupei, cuprindea doar melodii compuse de Kirwan si Green.
La vremea respectiva, Fleetwood Mac era cea mai populara trupa din Europa. Totusi, Peter Green, liderul trupei, era intr-o stare de sanatate precara. A consumat LSD in Munchen, ceea ce a contribuit la declansarea schizofreniei sale. Ultimul hit al lui Green cu Fleetwood Mac a fost The Green Manalishi (With the Two-Prong Crown).
Stabilitatea mentala a lui Green s-a deteriorat si dorea sa doneze toti banii trupei unor organizatii de caritate. Cativa dintre membrii trupei nu au fost de acord iar Green a decis sa paraseasca trupa. Ultimul spectacol dat de Green impreuna cu Fleetwood Mac a fost pe 20 mai 1970.
* Etapa de tranzitie (1970 - 1975)
Danny si Jeremy au ramas pentru a umple golul realizat de Green in concerte si inregistrari. In septembrie 1970 au lansat albumul Kiln House. Melodiile lui Danny au ghidat trupa spre rock-ul anilor 1970. Christine Perfect, care s-a retras din muzica dupa un album solo esuat, a contribuit pe Kiln House, ca muzician de studio si realizand coperta albumului. Din vreme ce trupa progresa si dezvolta un nou sunet, lui Christine i s-a cerut sa se alature trupei.
Christine Perfect era casatorita cu basistul John McVie si si-a facut prima aparitie cu trupa ca Christine McVie la Universitatea din Bristol in mai 1969, chiar in momentul in care parasea trupa Chicken Shack. A avut succes cu melodia lui Etta James, I'd Rather Go Blind, si a fost votata de doua ori "artista feminina a anului" in Anglia. Columbia Records, care acum detinea Blue Horizon, a scos un album cu piese nelansate ale trupei originale numit The Original Fleetwood Mac. Albumul a avut un oarecare succes iar trupa incepea sa creasca din nou in popularitate.
In timp ce se aflau in turneu in februarie 1971, Jeremy Spencer a spus ca se duce "sa cumpere o revista" dar nu s-a mai intors. Dupa cateva zile de cautari disperate, trupa a descoperit ca Spencer s-a alaturat unei grupari religioase, The Children of Good (Copii Domnului). Pentru restul turneului, trupa l-a convins pe Peter Green sa-i ajute sa termine turneul. Totusi, Green a stat putin cu trupa, asa ca au decis sa caute un nou chitarist.
In vara anului 1971, trupa a tinut audieri pentru un nou chitarist in casa lor mare de la tara, "Benifold", pe care au cumparat-o inainte de turneul Kiln House. O prietena a trupei, pe nume Judy Wong, a recomandat pe prietenul ei din liceu, Bob Welch, care locuia in Paris la vremea respectiva. Trupa s-a intalnit de cateva ori cu Welch si au decis sa il angajeze, fara sa cante cu el sau sa-i asculte inregistrarile.
In septembrie 1971, trupa a lansat albumul Future Games. Albumul era diferit de ceea ce trupa a realizat pana atunci. Erau multi fani noi in America ce erau tot mai interesati de trupa. In Europa, CBS a lansat prima colectie "Greatest Hits" a trupei, care cuprindea predominant melodii compuse de Green, desi era o melodie compusa de Spencer si una de Kirwan.
In 1972, la sase luni dupa lansarea Future Games, trupa a lansat bine-apreciatul album Bare Trees. In timp ce trupa se descurca bine in studio, turneele erau ceva mai problematice. Danny Kirwan a dezvoltat o dependenta de alcool si s-a instrainat de Welch si sotii McVie. In momentul in care a distrus chitara sa Les Paul Customs, a refuzat sa mearga pe scena intr-o noapte si a criticat trupa dupa aceea, Fleetwood a decis ca nu avea de ales decat sa il dea afara pe Kirwan.
Urmatorii doi ani si jumatate s-au dovedit a fi cei mai dificili pentru trupa. In cele trei albume lansate in aceasta perioada au schimbat frecvent componenta. In septembrie 1972 trupa a adaugat pe chitaristul Bob Weston si pe vocalistul Dave Walker, fost membru al trupei Savoy Brown. Mick, John, Christine, Welch, Weston si Walker au inregistrat Penguin, care a fost lansat in ianuarie 1973. Dupa turneu, trupa l-a dat afara pe Walker deoarece stilul sau vocal nu se potrivea cu restul trupei.
Cei cinci membri ramasi au mers mai departe si au inregistrat Mystery to Me sase luni mai tarziu. Albumul continea melodia Hypnotized, care a fost frecvent difuzata la radio si a devenit una dintre cele mai usor de recunoscut melodii ale trupei. Trupa era mandra de noul lor album si doreau sa il faca un hit. Totusi, lucrurile nu mergeau bine in cadrul trupei. Casnicia sotilor McVie era intr-o perioada tensionata cauzata de certurile dintre cei doi si de abuzul de alcool al lui John McVie. In timpul turneului, Weston a avut o relatie cu sotia lui Fleetwood, Jenny Boyd Fleetwood, sora lui Pattie Boyd Harrison. In curand, Fleetwood l-a dat afara pe Weston iar turneul a fost anulat. Din acest motiv, albumul s-a vandut mai slab decat precedentul.
In ceea ce avea sa devina una dintre cele mai bizare evenimente din istoria muzicii rock, managerul trupei, Clifford Davis, a declarat ca el detine drepturile numelui "Fleetwood Mac" si a format un "fake Mac". Nimeni din "fake Mac" nu a fost vreodata in trupa reala, desi cativa dintre ei vor forma mai tarziu trupa de studio a lui Danny Kirwan. Fanilor li s-au spus ca Bob Welch si John McVie au parasit trupa iar Mick Fleetwood si Christine McVie s-ar intoarce in trupa dupa o pauza. Managerul de turneu al lui Fleetwood Mac, John Courage, a lucrat intr-un spectacol inainte de realiza ca formula folosita era o minciuna. Courage a ascuns echipamentul trupei reale, care a contribuit la scurtarea turneului trupei false. Dar procesul ce a urmat a scos trupa reala Fleetwood Mac din activitate aproape un an. Disputa era in jurul cui detine drepturile numelui "Fleetwood Mac". In timp ce parea evident ca numele trupei a fost dat dupa Fleetwood si McVie, au semnat contracte din care rezulta ca au renuntat la drepturile numelui trupei.
Welch a descoperit repede ca trupa era straina casei Warner Bros. Promotorul rock, Bob Graham, a scris o scrisoare celor de la Warner pentru a-i convinge ca "adevarata" trupa Fleetwood Mac era alcatuita din Fleetwood, Welch si sotii McVie. Desi aceasta nu a pus capat disputei, trupa a putut sa inregistreze din nou sub numele de Fleetwood Mac. In loc sa isi ia un alt manager, Fleetwood Mac a decis sa se administreze singuri.
Trupa falsa era alcatuita din Elmer Gantry (chitara, voce), Kirby Gregory (chitara), Paul Martinez (chitara bas), John Wilkinson (clape) si Craig Collinge (tobe). Gantry si Gregory aveau sa devina membri ai trupei Stretch, Gantry se va alatura mai tarziu trupei Alan Parsons Project iar Martinez va deveni basist pentru cariera solo a lui Robert Plant.
Dupa ce Warner Bros. a semnat un nou contract cu adevarata trupa Fleetwood Mac, cvartetul a lansat albumul Heroes Are Hard To Find in septembrie 1974. Pentru prima data de la formare, trupa avea un singur chitarist. In turnee, au adaugat un al doilea clapar. Primul a fost Bobby Hunt, iar al doilea Doug Graves, care a fost inginer de sunet pentru Heroes Are Hard To Find. Niciunul nu a petrecut mult timp cu trupa.
Turneul s-a dovedit ca fiind ultimul pentru Bob Welch.
* Perioada de glorie (1975 - 1987)
Dupa ce Welch a anuntat ca paraseste trupa, Fleetwood a inceput sa caute un posibil inlocuitor. In timp ce Fleetwood cauta in Van Nuys, California, inginerul de sunet al studioului Sound City Studios, Keith Olsen, i-a pus o melodie numita Frozen Love, care el a mixat-o pentru trupa Buckingham Nicks. Lui Fleetwood i-a placut si a fost prezentat chitaristului trupei, Lindsey Buckingham, care atunci se afla la studio pentru a inregistra niste demo-uri. Fleetwood i-a cerut sa se alature trupei. Buckingham a acceptat, cu conditia sa se alature partenera si prietena sa, Stephanie "Stevie" Nicks. Fleetwood a acceptat.
In 1975, noua formula a lansat albumul omonim Fleetwood Mac, care avea sa fie cunoscut si ca "White Album" (Albumul alb) datorita copertii sale (a nu se confunda cu The White Album al lui Beatles). Albumul s-a dovedit a fi o mare realizare pentru trupa si a devenit un mare hit (ocupand locul 1 in Statele Unite). Printre hiturile de pe album erau melodiile lui Christine McVie Over My Head si Say You Love Me si melodiile lui Stevie Nicks Rhiannon si Landslide.
Dar, in 1976, o data cu succesul trupei, a venit si sfarsitul casniciei sotilor McVie si a relatiei dintre Nicks si Buckingham. Chiar si Fleetwood era in proces de divort cu sotia sa Jenny. Fleetwood Mac a fost supusa unei presiuni de a lansa un album de succes ca o continuare a albumului precedent, ceea ce a dus la izbucnirea unor tensiuni in cadrul trupei, alimentate de abuzul de droguri si alcool.
In 1977 Fleetwood Mac a lansat un nou album, Rumours, in care trupa si-a lasat deoparte tensiunile existente la momentul respectiv. Apreciat de catre critici, albumul a castigat premiul Grammy pentru "Cel mai bun album al anului" in 1977. Hiturile includeau melodia lui Buckingham, Go Your Own Way, Dreams a lui Stevie Nicks (care a ocupat locul 1 in Statele Unite) si melodiile lui Christine McVie Don't Stop si You Make Loving Fun. Melodia lui Buckingham, Second Hand News, melodia lui Nicks, Gold Dust Woman, si The Chain (singura melodie compusa de toti membrii trupei) au fost frecvent difuzate la radio.
Pana in 2003, Rumours a fost vandut in peste 19 milioane de exemplare in Statele Unite (primind astfel Discul de Diamant) si in peste 40 de milioane de exemplare la nivel mondial, devenind astfel unul dintre cele mai bine vandute albume din istorie.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.