Din aceeasi categorie
|
Mineriada No.4 - Desfasurarea - 25 Septembrie 1991 1.197 vizite - 0 comentarii adaugat de orly |
||||||||||||||||||
|
O zi din viata unui dictator: Iosif Stalin 357 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alexandru Vaida Voevod si Unirea din 1918 1.049 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mineriada No. 4 - Inceputul - Petrosani 24 sept. 1991 1.054 vizite - 0 comentarii adaugat de orly |
||||||||||||||||||
|
Operatiunile secrete ale Mossad-ului 1.310 vizite - 0 comentarii adaugat de pache |
||||||||||||||||||
|
Avram Iancu 1.307 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Carol II al Romaniei - tinerete / batranete 2.601 vizite - 0 comentarii adaugat de flautul |
||||||||||||||||||
|
|
Regele Carol al II-lea de Romania 1.536 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Karol Wojtyla devine Papa Ioan Paul al II-lea 1978 1.329 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
Papa Ioan Paul al II-lea 1981 / Tentativa de asasinat 618 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Tradarea de la Munchen - 30 septembrie 1938
| Adaugat de video | 22.04.2014 |  Adauga
la favorite |
1.632 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteUnul din episoadele mai putin cunoscute ale istoriei se refera la faptul cum guvernul englez condus de conciliatoristul Neville Chamberlain a reusit sa-l ajute pe Hitler in elaborarea planurilor sale criminale.
Exponent al curentului conciliatorist, care promova acceptarea oricaror compromisuri pentru a mentine pacea, premierul britanic era gata sa-i acorde orice concesii lui Hitler, cu conditia ca pacea sa fie mentinuta si sa nu se ajunga la o noua conflagratie mondiala.
Desi bine intentionata, politica conciliatorista britanica a dus in fapt la declansarea mult mai rapida a crizei Sudete, la invadarea Cehoslovaciei si la inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Acordul de la Munchena fost o intelegere care a permis Germaniei Naziste sa anexeze Regiunea Sudeta (Sudetenland) care apartinea Cehoslovaciei. Regiunea Sudeta era situata in zona de granita a Cehoslovaciei si era locuita in principal de etnici germani.
Acordul a fost negociat la o conferinta care a avut loc in Munchen, Germania, de puterile mari ale Europei, fara ca reprezentantii Cehoslovaciei sa participe. In prezent, acordul este apreciat ca fiind o incercare esuata de conciliere cu Germania Nazista. Acordul a fost semnat in primele ore ale diminetii de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie.
Scopul conferintei a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland fata de pretentiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazista, de Franta, Marea Britanie si Italia. Sudetenland avea o importanta strategica imensa pentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situata majoritatea defensivei de aparare a granitei, ca si foarte multe dintre bancile sale. De aceea, cand Marea Britanie si Franta au dat Sudetenland Germaniei, au autorizat implicit ca Germania sa ocupe intreaga Cehoslovacie.
Intrucat Cehoslovacia nu a fost invitata la conferinta, cehii si slovacii numesc uneori Acordul de la Munchen, Dictatul de la Munchen.
Termenul Tradarea de la Munchen este de asemenea folosit pentru ca alianta militara pe care Cehoslovacia o avea cu Franta nu a fost respectata. In prezent, actul este numit simplu Acordul de la Munchen.
Cererile privind autonomia Regiunii Sudetilor
Din 1918 pana in 1938, dupa destramarea Imperiului Austro-Ungar, mai mult de 3 milioane de persoane de origine germana traiau in partea ceha a noului stat Cehoslovacia.
Liderul pro-nazist al Regiunii Sudete, Konrad Henlein, i-a oferit lui Hitler Partidul German al Sudetilor ca agent al campaniei acestuia. Henlein s-a intalnit cu Hitler la Berlin pe 28 martie 1938, unde a fost instruit sa formuleze cereri inacceptabile pentru guvernul cehoslovac condus de presedintele Edvard Benes. Pe 24 aprilie, Partidul German al Sudetilor a emis Decretul de la Carlsbad, solicitand autonomia Regiunii Sudete si libertatea de a exprima ideologia nazista. Daca solicitarile lui Henlein ar fi fost acceptate, atunci Regiunea Sudeta putea sa se alature singura Germaniei Naziste.
Presiunea asupra guvernului cehoslovac
Dupa ce lui Hitler i s-a facut prima concesie, guvernele francez si britanic s-au straduit sa evite razboiul cu orice pret. Guvernul francez nu a dorit sa infrunte Germania Nazista de unul singur si a urmat guvernul britanic si pe premierul acestuia, Neville Chamberlain. Chamberlain a crezut ca nemultumirile germanilor din Regiunea Sudeta erau justificate si ca intentiile lui Hitler erau limitate. Marea Britanie si Franta au recomandat asadar Cehoslovaciei sa accepte cererile nazistilor. Benes a rezistat si, pe 2 mai, o mobilizare partiala era in curs de desfasurare ca raspuns la posibila invazie germana. Zece zile mai tarziu, Hitler a semnat o directiva secreta pentru un razboi impotriva Cehoslovaciei care urma sa inceapa nu mai tarziu de 1 octombrie.
In acelasi timp, guvernul britanic a pretins ca Benes sa ceara un mediator. Pentru ca nu voia ca relatiile guvernului sau cu Europa de Vest sa fie afectate, Benes a acceptat. Britanicii l-au numit pe Lord Runciman pe care l-au instruit sa il convinga pe Benes sa fie de acod cu un plan acceptabil pentru germanii sudeti. Pe 2 septembrie, Benes a trimis Al patrulea plan, aproband aproape toate cererile din Acordul de la Munchen. Cu scopul de a impiedica ajungerea la un acord, pe 7 septembrie, Partidul German al Sudetilor a organizat demonstratii care au provocat interventia fortelor de politie in Ostrava. Partidul German al Sudetilor a intrerupt negocierile pe 13 septembrie dupa care au urmat violentele si perturbarile. In timp ce armata cehoslovaca incerca sa restaureze ordinea, Henlein a plecat in Germania si pe 15 septembrie a emis o proclamatie solicitand anexarea Regiunii Sudete de catre Germania.
In aceeasi zi, Hitler s-a intalnit cu Chamberlain si a cerut preluarea rapida a Regiunii Sudete de al Treilea Reich sub amenintarea razboiului. Cehii, asa cum a pretins Hitler, ii masacrau pe germani. Chamberlain a prezentat cererea guvernelor britanic si francez; ambele au acceptat. Guvernul cehoslovac a rezistat, argumentand ca propunerea lui Hitler va ruina economia nationala si va duce la punerea intregii Cehoslovacii sub controlul Germaniei. Marea Britanie si Franta au emis un ultimatum, oferind o garantie din partea Frantei conditionata de acordul Cehoslovaciei. Pe 21 septembrie, Cehoslovacia a capitulat. Oricum, in ziua urmatoare, Hitler a formulat cereri noi, insistand ca solicitarile etnicilor germani din Polonia si Ungaria sa fie satisfacute.
Capitularea Cehoslovaciei a precipitat o izbucnire de indignare nationala. In marsuri si demonstratii, cehii si slovacii au cerut un guvern militar puternic care sa apere integritatea statului. Un nou guvern, condus de generalul Jan Syrovy, a fost numit pe 23 septembrie si a fost emis un decret de mobilizare generala. Armata Cehoslovaca, moderna si posedand un excelent sistem de fortificatii la frontiera, era pregatita de lupta. Uniunea Sovietica a anuntat ca doreste sa intervina in favoarea Cehoslovaciei. Totusi, Benes a refuzat sa intre in razboi fara sprijinul puterilor vestice.
Pe 28 septembrie, Chamberlain l-a invitat pe Hitler la o conferinta. In ziua urmatoare Hitler s-a intalnit la Munchen cu sefii guvernelor din Franta, Italia si Marea Britanie. Guvernul cehoslovac nu a fost nici invitat, nici consultat.
Urmari:
Desi britanicii si francezii erau multumiti, ca si conducatorii militari nazisti si liderii diplomatiei germane, Hitler a fost furios.
A simtit ca a fost fortat de diplomatii si de generalii sai sa actioneze ca un politician burghez. A exclamat nervos curand dupa intalnirea cu Chamberlain: „Domnilor, aceasta a fost prima mea conferinta internationala si pot sa va asigur ca va fi si ultima".
Atitudinea lui Hitler fata de Chamberlain era acum de dispret total. Un diplomat britanic din Berlin a fost informat de surse de incredere ca Hitler il considera pe Chamberlain ca pe un „bagacios impertinent care vorbea un jargon ridicol dintr-o democratie demodata. Umbrela, care pentru neamtul de rand era simbolul pacii, a fost pentru Hitler numai un motiv de batjocura"
De asemenea, Hitler a fost auzit spunand: „Daca vreodata acel batran nebun se mai amesteca aici cu umbrela lui, am sa-l imping pe scari si am sa sar pe burta lui in fata fotografilor] Intr-unul din discursurile publice de dupa conferinta de la Munchen, Hitler a declarat: „Slava Domnului ca nu avem politicieni cu umbrele in aceasta tara".
Germania a declarat ca incorporarea Austriei de catre Reich a dus la crearea unei frontiere comune cu Cehoslovacia, iar aceasta situatie crea un pericol mare pentru securitatea germana prin posibilitatea ca Germania sa fie incercuita de puterile vestice.
In 1937, Wehrmacht-ul a formulat un plan numit Operatiunea Verde (Fall Grun) pentru invadarea Cehoslovaciei.care a fost insa aplicat ca Operatiunea Sud-Est pe 15 martie 1939.
Pe 14 martie, Slovacia s-a desprins de Cehoslovacia si a devenit un stat separat, pro-nazist. In ziua urmatoare, Rutenia Carpatica si-a proclamat independenta, dar dupa trei zile a fost complet ocupata de Ungaria. Presedintele cehoslovac, Emil Hacha s-a dus la Berlin si a fost obligat sa semneze actul de acceptare pentru ocuparea partii ramase din Boemia si Moravia.
Predictiile lui Churchil s-au implinit cand germanii au intrat in Praga si au ocupat restul tarii, care a fost transformata in Protectoratul Boemiei si Moraviei.
Intre timp, in Marea Britanie a crescut ingrijorarea ca Polonia (acum substantial inconjurata de posesiuni germane) va deveni urmatoarea tinta pentru expansiunea nazista, ceea ce s-a si intamplat, aparent prin disputa asupra Coridorului Polonez si asupra Orasului Liber Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei aliante militare anglo-poloneze si la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire la Coridorul polonez si la statutul orasului Danzig.
Prim-ministrul Chamberlain s-a simtit tradat de ocuparea Cehoslovaciei de catre nazisti si a inteles ca politica sa de satisfacere a pretentiilor lui Hitler a esuat, astfel ca a inceput sa se opuna nazistilor. Printre altele, el a mobilizat armata Imperiului Britanic pe picior de razboi. Franta a facut acelasi lucru cu propria armata. Italia s-a vazut amenintata de flotele britanice si franceze si a inceput propria invazie a Albaniei in aprilie 1939. Desi nicio actiune imediata nu a urmat, Al Doilea Razboi Mondial a inceput oficial o data cu invadarea Poloniei pe 1 septembrie.
Potentialul industrial si echipamentele militare, deloc neglijabile, ale fostei Cehoslovacii au fost absorbite de Al Treilea Reich
Exponent al curentului conciliatorist, care promova acceptarea oricaror compromisuri pentru a mentine pacea, premierul britanic era gata sa-i acorde orice concesii lui Hitler, cu conditia ca pacea sa fie mentinuta si sa nu se ajunga la o noua conflagratie mondiala.
Desi bine intentionata, politica conciliatorista britanica a dus in fapt la declansarea mult mai rapida a crizei Sudete, la invadarea Cehoslovaciei si la inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Acordul de la Munchena fost o intelegere care a permis Germaniei Naziste sa anexeze Regiunea Sudeta (Sudetenland) care apartinea Cehoslovaciei. Regiunea Sudeta era situata in zona de granita a Cehoslovaciei si era locuita in principal de etnici germani.
Acordul a fost negociat la o conferinta care a avut loc in Munchen, Germania, de puterile mari ale Europei, fara ca reprezentantii Cehoslovaciei sa participe. In prezent, acordul este apreciat ca fiind o incercare esuata de conciliere cu Germania Nazista. Acordul a fost semnat in primele ore ale diminetii de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie.
Scopul conferintei a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland fata de pretentiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazista, de Franta, Marea Britanie si Italia. Sudetenland avea o importanta strategica imensa pentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situata majoritatea defensivei de aparare a granitei, ca si foarte multe dintre bancile sale. De aceea, cand Marea Britanie si Franta au dat Sudetenland Germaniei, au autorizat implicit ca Germania sa ocupe intreaga Cehoslovacie.
Intrucat Cehoslovacia nu a fost invitata la conferinta, cehii si slovacii numesc uneori Acordul de la Munchen, Dictatul de la Munchen.
Termenul Tradarea de la Munchen este de asemenea folosit pentru ca alianta militara pe care Cehoslovacia o avea cu Franta nu a fost respectata. In prezent, actul este numit simplu Acordul de la Munchen.
Cererile privind autonomia Regiunii Sudetilor
Din 1918 pana in 1938, dupa destramarea Imperiului Austro-Ungar, mai mult de 3 milioane de persoane de origine germana traiau in partea ceha a noului stat Cehoslovacia.
Liderul pro-nazist al Regiunii Sudete, Konrad Henlein, i-a oferit lui Hitler Partidul German al Sudetilor ca agent al campaniei acestuia. Henlein s-a intalnit cu Hitler la Berlin pe 28 martie 1938, unde a fost instruit sa formuleze cereri inacceptabile pentru guvernul cehoslovac condus de presedintele Edvard Benes. Pe 24 aprilie, Partidul German al Sudetilor a emis Decretul de la Carlsbad, solicitand autonomia Regiunii Sudete si libertatea de a exprima ideologia nazista. Daca solicitarile lui Henlein ar fi fost acceptate, atunci Regiunea Sudeta putea sa se alature singura Germaniei Naziste.
Presiunea asupra guvernului cehoslovac
Dupa ce lui Hitler i s-a facut prima concesie, guvernele francez si britanic s-au straduit sa evite razboiul cu orice pret. Guvernul francez nu a dorit sa infrunte Germania Nazista de unul singur si a urmat guvernul britanic si pe premierul acestuia, Neville Chamberlain. Chamberlain a crezut ca nemultumirile germanilor din Regiunea Sudeta erau justificate si ca intentiile lui Hitler erau limitate. Marea Britanie si Franta au recomandat asadar Cehoslovaciei sa accepte cererile nazistilor. Benes a rezistat si, pe 2 mai, o mobilizare partiala era in curs de desfasurare ca raspuns la posibila invazie germana. Zece zile mai tarziu, Hitler a semnat o directiva secreta pentru un razboi impotriva Cehoslovaciei care urma sa inceapa nu mai tarziu de 1 octombrie.
In acelasi timp, guvernul britanic a pretins ca Benes sa ceara un mediator. Pentru ca nu voia ca relatiile guvernului sau cu Europa de Vest sa fie afectate, Benes a acceptat. Britanicii l-au numit pe Lord Runciman pe care l-au instruit sa il convinga pe Benes sa fie de acod cu un plan acceptabil pentru germanii sudeti. Pe 2 septembrie, Benes a trimis Al patrulea plan, aproband aproape toate cererile din Acordul de la Munchen. Cu scopul de a impiedica ajungerea la un acord, pe 7 septembrie, Partidul German al Sudetilor a organizat demonstratii care au provocat interventia fortelor de politie in Ostrava. Partidul German al Sudetilor a intrerupt negocierile pe 13 septembrie dupa care au urmat violentele si perturbarile. In timp ce armata cehoslovaca incerca sa restaureze ordinea, Henlein a plecat in Germania si pe 15 septembrie a emis o proclamatie solicitand anexarea Regiunii Sudete de catre Germania.
In aceeasi zi, Hitler s-a intalnit cu Chamberlain si a cerut preluarea rapida a Regiunii Sudete de al Treilea Reich sub amenintarea razboiului. Cehii, asa cum a pretins Hitler, ii masacrau pe germani. Chamberlain a prezentat cererea guvernelor britanic si francez; ambele au acceptat. Guvernul cehoslovac a rezistat, argumentand ca propunerea lui Hitler va ruina economia nationala si va duce la punerea intregii Cehoslovacii sub controlul Germaniei. Marea Britanie si Franta au emis un ultimatum, oferind o garantie din partea Frantei conditionata de acordul Cehoslovaciei. Pe 21 septembrie, Cehoslovacia a capitulat. Oricum, in ziua urmatoare, Hitler a formulat cereri noi, insistand ca solicitarile etnicilor germani din Polonia si Ungaria sa fie satisfacute.
Capitularea Cehoslovaciei a precipitat o izbucnire de indignare nationala. In marsuri si demonstratii, cehii si slovacii au cerut un guvern militar puternic care sa apere integritatea statului. Un nou guvern, condus de generalul Jan Syrovy, a fost numit pe 23 septembrie si a fost emis un decret de mobilizare generala. Armata Cehoslovaca, moderna si posedand un excelent sistem de fortificatii la frontiera, era pregatita de lupta. Uniunea Sovietica a anuntat ca doreste sa intervina in favoarea Cehoslovaciei. Totusi, Benes a refuzat sa intre in razboi fara sprijinul puterilor vestice.
Pe 28 septembrie, Chamberlain l-a invitat pe Hitler la o conferinta. In ziua urmatoare Hitler s-a intalnit la Munchen cu sefii guvernelor din Franta, Italia si Marea Britanie. Guvernul cehoslovac nu a fost nici invitat, nici consultat.
Urmari:
Desi britanicii si francezii erau multumiti, ca si conducatorii militari nazisti si liderii diplomatiei germane, Hitler a fost furios.
A simtit ca a fost fortat de diplomatii si de generalii sai sa actioneze ca un politician burghez. A exclamat nervos curand dupa intalnirea cu Chamberlain: „Domnilor, aceasta a fost prima mea conferinta internationala si pot sa va asigur ca va fi si ultima".
Atitudinea lui Hitler fata de Chamberlain era acum de dispret total. Un diplomat britanic din Berlin a fost informat de surse de incredere ca Hitler il considera pe Chamberlain ca pe un „bagacios impertinent care vorbea un jargon ridicol dintr-o democratie demodata. Umbrela, care pentru neamtul de rand era simbolul pacii, a fost pentru Hitler numai un motiv de batjocura"
De asemenea, Hitler a fost auzit spunand: „Daca vreodata acel batran nebun se mai amesteca aici cu umbrela lui, am sa-l imping pe scari si am sa sar pe burta lui in fata fotografilor] Intr-unul din discursurile publice de dupa conferinta de la Munchen, Hitler a declarat: „Slava Domnului ca nu avem politicieni cu umbrele in aceasta tara".
Germania a declarat ca incorporarea Austriei de catre Reich a dus la crearea unei frontiere comune cu Cehoslovacia, iar aceasta situatie crea un pericol mare pentru securitatea germana prin posibilitatea ca Germania sa fie incercuita de puterile vestice.
In 1937, Wehrmacht-ul a formulat un plan numit Operatiunea Verde (Fall Grun) pentru invadarea Cehoslovaciei.care a fost insa aplicat ca Operatiunea Sud-Est pe 15 martie 1939.
Pe 14 martie, Slovacia s-a desprins de Cehoslovacia si a devenit un stat separat, pro-nazist. In ziua urmatoare, Rutenia Carpatica si-a proclamat independenta, dar dupa trei zile a fost complet ocupata de Ungaria. Presedintele cehoslovac, Emil Hacha s-a dus la Berlin si a fost obligat sa semneze actul de acceptare pentru ocuparea partii ramase din Boemia si Moravia.
Predictiile lui Churchil s-au implinit cand germanii au intrat in Praga si au ocupat restul tarii, care a fost transformata in Protectoratul Boemiei si Moraviei.
Intre timp, in Marea Britanie a crescut ingrijorarea ca Polonia (acum substantial inconjurata de posesiuni germane) va deveni urmatoarea tinta pentru expansiunea nazista, ceea ce s-a si intamplat, aparent prin disputa asupra Coridorului Polonez si asupra Orasului Liber Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei aliante militare anglo-poloneze si la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire la Coridorul polonez si la statutul orasului Danzig.
Prim-ministrul Chamberlain s-a simtit tradat de ocuparea Cehoslovaciei de catre nazisti si a inteles ca politica sa de satisfacere a pretentiilor lui Hitler a esuat, astfel ca a inceput sa se opuna nazistilor. Printre altele, el a mobilizat armata Imperiului Britanic pe picior de razboi. Franta a facut acelasi lucru cu propria armata. Italia s-a vazut amenintata de flotele britanice si franceze si a inceput propria invazie a Albaniei in aprilie 1939. Desi nicio actiune imediata nu a urmat, Al Doilea Razboi Mondial a inceput oficial o data cu invadarea Poloniei pe 1 septembrie.
Potentialul industrial si echipamentele militare, deloc neglijabile, ale fostei Cehoslovacii au fost absorbite de Al Treilea Reich
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.