David s-a nascut in cetatea Betleem, fiind cel de-al optulea si totodata cel din urma fiu al lui Iesei. Dupa ce regele Saul s-a indepartat de Dumnezeu (I Regi, 15), Domnul i-a poruncit proorocului Samuel sa mearga la Betleem, in casa lui Iesei, si sa unga drept rege al Israelului pe fiul acestuia. Fiind cel mai mic si foarte tanar, David n-a fost chemat de parintele sau atunci cand Samuel i-a cerut sa-i arate pe fiii sai, ci a fost lasat sa pasca turmele de oi. Dumnezeu insa i-a descoperit lui Samuel ca nici unul din cei sapte fii prezentati de Iesei nu este cel ales de El, astfel incat sfantul a cerut sa afle daca acestia sunt toti fiii lui Iesei. Atunci a fost chemat si David, iar Dumnezeu i-a descoperit lui Samuel ca pe acesta sa-l unga drept rege al Israelului in locului lui Saul.
Un verset memorabil din aceasta carte este cel care descopera cat de diferita este judecata omeneasca de cea a lui Dumnezeu:
Dar Domnul a zis catre Samuel: "Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea staturii lui; Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima". (I Regi, 16)
Devenit Alesul, Unsul lui Dumnezeu la aceasta varsta frageda, David va fi trimis de tatal sau a face o vizita la curtea regelui Saul, care abandonandu-L pe Dumnezeu se afla chinuit de un demon. David era deja un foarte priceput cantaret la harpa, iar Saul apreciind cantarea acestuia care ii odihnea sufletul, l-a oprit la curtea sa, numindu-l ca scutier al sau. David se imprieteneste repede cu fiul lui Saul, Ionatan.
La putin timp dupa aceasta, israelitenii au avut de purtat un nou razboi impotriva filistenilor, iar trei dintre fratii mai mari ai lui David se aflau in oastea condusa de regele Saul, asteptand inceputul luptelor. Iesei, tatal lor, dorind sa afle vesti despre fiii sai, l-a trimis pe David cu provizii catre acestia. Uriasul filistean de sase coti si o palma,(17.4), Goliat din Gat, om ,,razboinic din tineretea lui’’ (17.33) ocaraste pe Israel timp de patruzeci de zile (17.16, 25,26,36,43,45), propunand ca lupta sa fie decisa printr-o lupta individuala (17.8-9). David, motivat si de recompensa promisa celui care-l va invinge pe filistean (bogatii, fiica imparatului de nevasta si scutirea de dari pentru casa sa (17.25,27) cere voie imparatului Saul sa pedepseasca pe cel ce batjocoreste numele Dumnezeului lui Israel, spunand ca spunandu-i imparatului ca el chiar omora ursii si leii ce-i furau oile (17.34-35). Si asa cum Dumnezeu l-a scapat de lei si de ursi, asa il va scapa si de aceasta data.(17.36) Saul accepta, il imbraca in armura, dar David isi da seama ca nu e obisnuit cu armura, se duce la un parau de unde ia 5 pietre netede pe care si le pune in buzunar si traista. David se infatiseaza inaintea lui Goliat cu o prastie si un toiag. Vazandu-l pe ,,copilul’’ David, Goliat rade de el , adaugand ironic ca nu e caine sa vina la el cu toiege. La inceput David fuge inaintea lui, iar apoi ii trage cu prastia drept in frunte, prabusindu-l pe uriasul filistean.[1] Ii ia apoi sabia, il omoara cu ea si ii taie capul. Filistenii inspaimantati o iau la fuga, cu barbatii lui Israel si Iuda in urmarirea lor. David ia capul filisteanului si-l duce la Ierusalim iar armele sale sunt puse in cortul sau (17.38-58).Curand popularitatea lui David in mijlocul poporului a crescut; obisnuita fraza « Saul o omorat mii, dar David a omorat zeci de mii » prin care se subintelegea ca David era un razboinic mai bun, a inceput sa-l obsedeze pe Saul devenind din ce in ce mai gelos. De doua ori, in timp ce David canta la harpa pentru Saul, acesta a incercat sa-l ucida; dupa a doua tentativa, David a fugit pe un camp unde s-a intalnit cu prietenul sau drag, Ionatan, fiul lui Saul. Impreuna au pus la cale un plan prin care sa afle intentiile lui Saul in privinta lui David, si au stabilit un semnal discret pe care Ionatan sa-l dea lui David. Cand mania lui Saul s-a dezlantuit la vestea ca David s-ar fi intors acasa in Betleem, Ionatan a inteles ca tatal sau intentiona sa-l omoare pe David si i-a spus acest lucru. Asa a inceput lungul exil al lui David. David a fugit de Saul la Nob in Israel unde a fost ajutat de catre marele preot. Apoi a mers in statele vecine ale lui Gath si Moab, inainte sa se intoarca in Iudeea. Intre timp, Saul a ucis pe preotul din Nob si pe aproape toti fii lui pentru ca l-au ajutat pe David. In acelasi timp, David stransese o mica armata cu el si singurul fiu al preotului din Nob, ce mai ramasese in viata, a venit si i s-a alaturat. Sub calauzirea lui Dumnezeu, oamenii lui David au mers si au infrant o tabara de Filisteni in orasul Keilah.
David a aflat ca Saul se indrepta spre Keilah ca sa-l omoare si astfel a scapat. David a crutat de doua ori viata lui Saul, nevrand sa puna mana sa pe Unsul Domnului. David si oamenii sai au continuat sa-si imbunatateasca indemanarile in arta luptei in timp ce fugeau de Saul; s-au intors din nou pe teritoriul Filistenilor (Gath) unde au fost protejati de catre rege timp de un an si patru luni. Cand Filistenii erau pe punctul de a-i infrange pe israeliti, l-au alungat pe David intrucat le era teama de supunerea lui fata de ei. Asa ca a mers in schimb sa se lupte cu amalecitii, un trib care tocmai pradase parti din pamantul filistenilor si din cel al lui Iuda; aceasta victorie a fost un mare succes pentru David.
In schimb, in ceea ce-l priveste pe Saul lucrurile nu mergeau deloc bine pentru el. Intr-una din luptele cu filistenii, trei dintre fii sai au fost omorati, iar Saul a fost inconjurat si ranit grav. A sfarsit prin a se sinucide aruncandu-se in propria sa sabie. Cand David a aflat vestea, a plans cu amar sfarsitul vietii lor, in special cea a prietenului sau Ionatan. Apoi David a poruncit sa fie executat un amalecit pe care Saul l-a rugat sa-l omoare, caci acesta se atinsese de Unsul Domnului
Asa ca David a urcat in Hebron in Iudeea unde a fost uns ca rege. Totusi, inca nu era conducatorul lui Israel , intrucat Abner, fiul lui Ner si comandantul armatei lui Saul, l-a pus pe tron pe un alt fiu al lui Saul, divizand astfel Iraelul. Dusmania intre casa lui Saul si casa lui David a tinut sapte ani. In timp, casa David devenea din ce in ce mai puternica, pe cand cea a lui Saul slabea. In cele din urma, Abner a venit la David oferindu-i intregul regat al lui Israel, iar David a fost de acord cu conditia ca prima lui sotie, Michal, fiica lui Saul (care se recasatorise), sa se intoarca inapoi la el.
Apoi conducatorii tuturor taberelor lui Israel s-au adunat cu totii la Hebron ungandu-l pe David rege peste Israel. David avea la acea vreme 30 de ani si condusese Iudeea sapte ani; a continuat sa conduca peste intregul Israel inca treizeci si trei de ani.
Mai apoi David a ocupat Ierusalimul care era controlat de catre Iebusiti si si-a stabilit capitala acolo. De atunci ea va fi cunoscuta sub numele de “Cetatea lui David". David a decis ca Chivotul sa fie adus la Ierusalim; cand unul dintre trimisi, Uza, a fost trasnit de Dumnezeu cand a atins Chivotul incercand sa-l sprijine, David s-a razgandit si l-a asezat in casa unui om langa oras.
In cele din urma, vazand ca prosperitatea casei acelui om a inceput sa creasca, David a adus Chivotul la Ierusalim cu mare alai. Vazand splendoarea propriului sau palat, iar chivotul protejat numai de un cort, Regele David a vrut sa construiasca un templu in care sa aseze Chivotul. Dar profetul Natan a venit la David si l-a instiintat despre o descoperire pe care a primit-o de la Domnul, spunand ca nu David era cel ales ca sa-i construiasca Templul, ci unul dintre fii sai.
De-a lungul intregii lui domnii, David a iesit in mod impresionant victorios din inclestari militare: “Domnul i-a daruit lui David victoria oriunde se ducea." I-a infrant pe filisteni cucerind cetatea Gat, ca si pe Edomiteni, Moabiti, Aramati, Hadadezer, regele tinutului Zobah, si pe alte triburi ale caror nume nu le mai stie nimeni astazi.