David, fiul lui Isai, din tribul Iuda, isi incepe cariera ca militar in slujba predecesorului sau Saul, regele fondator al Israelului, cu a carui fiica Micol se casatoreste, potrivit traditiei, dupa victoria asupra filisteanului Goliat.
Conform cu 1 Samuel 17:45-50 David l-ar fi ucis pe Goliat cu prastia, insa conform cu 2 Samuel 21:19 pe ucigasul lui Goliat nu il chema David ci Elhanan.[6][7][8] Popularitatea lui David trezeste suspiciunea lui Saul si-l obliga pe acesta sa se refugieze in regiunea de granita a Iudeei, apoi in slujba dinastului filistean al cetatii Gath.
Dupa moartea lui Saul in lupta de la Gilboa impotriva filistenilor, David este proclamat initial rege in sud, in Iudeea, avand ca resedinta orasul Hebron, apoi dupa disparitia lui Isboset, fiul si succesorul lui Saul, este recunoscut ca suveran si in Israel, realizand astfel unirea celor 12 triburi israelite sub autoritatea sa.
Sprijinindu-se pe o puternica armata permanenta si profitand de o conjunctura internationala favorabila – slabirea Egiptului si declinul puterilor hegemone ale Mesopotamiei, Asiria si Babilonia – David reuseste sa extinda sensibil hotarele, creand, conform mitului biblic, singura data in istorie, un imperiu israelit (in mod real acest imperiu a existat doar in imaginatia autorilor istoriei deuteronomiste[9]).
In trei campanii, David sfarma puterea filistenilor si instituie controlul asupra cetatii Gath; moabitii de pe malul rasaritean al raului Iordan sunt supusi, arameii care vizau controlul Transiordaniei sunt infranti iar Hanun, regele din Ammon, devine vasal Israelului.
Campanii dificile sunt purtate impotriva Regatului Edom de la hotarele meridionale ale Israelului pana la nimicirea acestuia. Relatii prietenesti sunt stabilite cu Fenicia si indeosebi cu Hiram, regele Tirului, cu Talmai din Gesur si cu Regatul Hamat.
Remarcabil om de stat, talentat comandant de osti si stralucit diplomat, David schiteaza structurile organizatorice ale noului stat centralizat ce se intindea de la Marea Mediterana la Eufrat si la Marea Rosie.
Ocupand apoi si fortificand Ierusalimul, David face din vechiul oras al iebusitilor capitala politica si religioasa a regatului, in care cultul monoteist al lui Iahwe este impus ca religie de stat. David incepe pregatirile de constructie a Templului care va fi inaltat de fiul si succesorul sau Solomon (965 – 928 i.Hr.). Aparatul administrativ acum instituit numara in randurile sale numerosi ofiteri dar si cadre talentate din randul populatiilor neisraelite.
Rascoalele conduse de fiul sau Absalom, de Seba s.a., reprimate fara mare dificultate, reflecta opozitia cercurilor tribale din nord, nemultumirile de ingradirea autoritatii lor. Muzician si poet de talent, David (autorul prezumtiv al Psalmilor) devine, la scurt timp dupa moarte, personaj de legenda.