Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Manastirea Sfintei, in Sinai (Egipt)
627 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Rafflesia arnoldi cea mai mare floare din lume
647 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  China, cea mai mare putere a lumii -
209 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Castilia si Leon -Spania
286 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Regina geta Tomiris, cea care a invins Imperiul Persan
153 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Tokyo
51 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Animale feroce: Amazon
168 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Marea Neagra
582 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Ittoqqortoormiit, Groenlanda
270 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Lumea inghetata
880 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cinema >> Stiinta, documentare
 

 

Ecaterina cea Mare (UK 1996)

 
 
 
 
Adaugat de pache 11.03.2013  Adauga la favorite 1.117 vizualizari

Nota film: 4 / 5 (1 vot)
   
 
Ecaterina cea Mare - Imparateasa a Rusiei / Partea 1

Ecaterina a II-a, de asemenea cunoscuta si ca Ecaterina cea Mare (germana Katharina die GroYe) 21 aprilie 1729, Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) nascuta Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost imparateasa a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) dupa asasinarea sotului ei, Petru al III-lea al Rusiei, pana la moartea ei la 17 noiembrie 1796 (stil nou).


Tineretea:

Sub influenta guvernantei sale, prinde dragoste pentru limba franceza, gustul pentru sclipirea mintii, pentru veselia spontana, pentru vioiciune in scriere si conversatie. Dintre toti preceptorii care desavarsesc educatia lui Figchen, cum i se spune familiar Sophiei, numai profesorul de muzica este dezamagit.

La 1 ianuarie 1744, imparateasa Elisabeta I, fiica lui Petru cel Mare, o cheama la Curtea Imperiala pe Sophia insotita de mama sa, cu scopul de a vedea cum decurge intalnirea dintre mostenitorul imparatesei, Peter-Ulrich, fiul surorii sale Anna, si tanara printesa, in vederea casatoriei.

Ajunsa in Rusia, Sophie castiga repede simpatia imparatesei, se impune demnitarilor, castiga simpatia celor slabi si a celor tari, pentru aceasta trebuind sa devina o adevarata femeie rusoaica, ca una nascuta pe acest pamant. In timp ce Marele Duce

Petru, care ii este si var, isi indispune anturajul afisand mereu maniere nemtesti, ea se dedica studiului intens al limbii ruse si al religiei ortodoxe. Din ordinul imparatesei, se stablileste data de 28 iunie 1744 pentru convertirea Sophiei la religia ortodoxa, cand primeste si prenumele de Ecaterina, care este si prenumele mamei imparatesei Elisabeta.


Casatoria:

La 21 august 1745 are loc casatoria dintre printesa de Anhalt-Zerbst, devenita Marea Ducesa a Rusiei Ecaterina, si Marele Duce Petru. Ecaterina descopera, incetul cu incetul, cumplita fata a Elisabetei, in spatele imaginii idealizate a tarinei cu inima mare, tot asa descopera, zi de zi, adevarata Rusie, barbara, cruda, jalnica, dincolo de aparenta de civilizatie.

Cu Petru are, de la inceput, o relatie proasta si este inca virgina dupa opt ani de casatorie, din cauza unei probleme medicale a lui Petru. Pe 20 septembrie 1754, dupa noua ani de casatorie, Ecaterina naste un baiat, Pavel Petrovici, despre care se spune c-ar fi copilul lui Serghei Saltikov - un sambelan chipes. Dupa nastere ramane singura, Serghei este indepartat printr-o misiune in Suedia, nu i se permite sa-si vada copilul, care e dus in apartamentele imparatesei. Se refugiaza in carti si citeste Analele lui Tacitus, Eseu asupra moravurilor si spiritului natiunilor de Voltaire, Spiritul legilor de Montesquieu. Din aceste lecturi ia lectii de liberalism, viseaza un regim de bunatate, dreptate, inteligenta.


Pe 9 decembrie 1758 naste cel de-al doilea copil, o fata, careia ii da numele de Anna; copilul este al contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski, care la 23 de ani a citit mult, vorbeste mai multe limbi, stie ceva filosofie, este un gentilom cosmopolit de prima clasa.
Moare pe 25 decembrie 1761 (5 ianuarie 1762, dupa calendarul gregorian), in ziua de Craciun.


Lovitura de stat:

Devenit imparat, Petru al III-lea isi izoleaza sotia intr-un colt al Palatului de Iarna iar el se instaleaza cu amanta sa, Elisabeta Vorontova. Ecaterina, insarcinata din nou, de data asta cu Grigori Orlov, va naste pe 11 aprilie un baiat, care va fi incredintat unor rude ale unui servitor devotat.

Baiatul, botezat Aleksei, va deveni contele Bobrinski si va fi la originea uneia din familiile cele mai de vaza ale Rusiei. In 1762, din ordinul imparatului, este inchisa in fortareata de la Schlusselburg. Este eliberata repede pentru a se evita un scandal, insa, Ecaterina stie acum cum se pune problema: ea sau el, tronul sau inchisoarea.

"Ferocitatea barbara si dementa a lui Petru al III-lea faceau destul de verosimile intentiile sale de a-si suprima nevasta", va scrie Berenger, insarcinatul cu afaceri al Frantei.

Pe masura ce pericolul devine real, prietenii Ecaterinei privesc cu mai multa seriozitate eventualitatea unei revolutii de palat. In dimineata zilei de 28 iunie 1762, Ecaterina, care se afla trimisa de sotul sau la Peterhof, pleaca spre Sankt-Petersburg; in fata regimentului Imailovski si apoi a celorlalte regimente, contele Kirill Razumovski o proclama pe Majestatea Sa, imparateasa Ecaterina, suverana unica si absoluta a intregii Rusii.

Duminica, 30 iunie 1762, Ecaterina isi face o intrare triumfala la Sankt-Petersburg, salutata de focuri de artilerie si de aclamatii insufletite. Petru al III-lea, chiar in dizgratie si inchis, reprezinta o amenintare permanenta pentru tron. La 6 iulie, tarul este asasinat de prietenii imparatesei.

Pe 7 iulie ea face public un manifest in care spunea ca tarul Petru al III-lea a facut o violenta colica hemoroidala care i-a pus capat vietii.


Domnia:

Spre deosebire de Petru al III-lea, care din nepasare sau dispret, a neglijat luni de zile sa fie uns imparat de catre Biserica, Ecaterina decide ca incoronarea ei sa aiba loc la 22 septembrie, la Moscova.

Atunci cand convoaca pentru prima oara Senatul la Palatul de Vara este ingrozita de tabloul situatiei financiare si sociale a tarii. Ia masura infiintarii unei banci de emisiune, care imprima hartie-moneda in functie de cerintele trezoreriei imperiale. Impinsa de curiozitate, se duce sa-l vada in inchisoare pe fostul tar Ivan al VI-lea. In fata ei sta un tanar de 22 de ani, cu chip livid si privirea ratacita.

Proclamat imparat la varsta de doua luni, detronat nici doi ani mai tarziu de Elisabeta, el descinde in linie directa din Ivan al V-lea, cel Prost, fratele mai varstnic al lui Petru cel Mare.

La noua zile dupa lovitura de stat il invita pe Diderot la Sankt-Petersburg, pentru a continua imprimarea Enciclopediei, a carei editare tocmai fusese interzisa in Franta, dupa ce primele sapte volume fusesera deja publicate cu succes. Diderot refuza politicos.


Incepe o corespondenta cu Voltaire care va dura 15 ani, pana la moartea filosofului francez. Ecaterina isi doreste sa fie demna de elogiile pe care i le aduce Voltaire: sa guverneze ferm dupa idei liberale.

Dupa moartea lui Voltaire, la 30 mai 1778, ea achizitioneaza biblioteca acestuia care ajunge la Ermitaj alaturi de biblioteca lui Diderot. Considerandu-se continuatoarea operei lui Petru cel Mare, este dornica sa faca un monument pe care sa-l consacre gloriei predecesorului ei. Inaugurarea statuii din bronz reprezentand pe Petru cel Mare va avea loc la 7 august 1782.
Pe soclu e gravat "Lui Petru I, Ecaterina a II-a".

Reforme:

In 1763, pune bazele unor proiecte: un azil de copii orfani, o scoala de moase, un stabiliment de igiena populara, un institut de educatie pentru fiicele de nobili (faimosul Institut Smolnai). Aduce muncitori germani sa cultive pamanturile Ucrainei si ale Volgai. Spera ca prezenta pe pamant rusesc a acestor straini cinstiti, sobri si activi sa-i incite pe taranii rusi si sa le fie un exemplu.


Cheama in Rusia, medici, dentisti, arhitecti, ingineri, mestesugari. Infiinteaza o Academie de Stiinte. O epidemie de variola, care a facut ravagii in tara, o determina pe imparateasa in octombrie 1764 sa-si faca vaccinul antivariolic, dand astfel un exemplu intregii natiuni.


A incurajat imigrantii straini sa se stabileasca in Rusia oferindu-le pamant gratuit si scutindu-i de taxe, avantaje care au dus la crearea unei comunitati intreprinzatoare de germani in regiunea Volgai.


In 1782 a infiintat o Comisie a Educatiei Nationale si a infiintat un colegiu de pregatire a profesorilor in 1783. Statutul Scolilor Nationale din 1786 a decretat ca trebuie sa existe cate un liceu in fiecare capitala de provincie si cate o scoala primara in fiecare oras, care sa asigure scolarizarea gratuita pentru baieti si fete. Pedeapsa corporala in scoli era un lucru obisnuit desi ea a fost interzisa in 1786 si marea majoritate a populatiei a ramas analfabeta, deoarece scolarizarea gratuita nu i-a inclus si pe copiii de serbi.


Incepe ceea ce ea considera a fi marea implinire a vietii sale, Nakaz-ul sau Instructiune in vederea elaborarii unui Cod al legilor. In toamna anului 1766, isi prezinta ea insasi opera Senatului. Nakaz-ul a fost puternic inspirat de scrierile unor autori iluministi ca Montesquieu, Beccaria si Bielfeld, pe care Ecaterina ii studiase.

In primavara anului 1767, deputatii incep sa se intrebe ce titlu se cuvine pentru imparateasa ca recunostinta pentru initiativa sa: "Ecaterina cea Mare", "Preainteleapta", "Mama Patriei"? Titlul de Ecaterina cea Mare intruneste cele mai multe sufragii.

Ea se preface iritata, dar, de fapt, ii place aceasta titulatura.
Comisia Legislativa a prezentat imparatesei declaratii de plangere in legatura cu Nakaz-ul insa ea nu a reusit sa eleboreze un cod de legi. Izbucnirea razboiului cu Turcia in 1768 a pus capat sedintelor acesteia. Desi a fost o declarare partiala a idealurilor iluministe, Nakaz-ul nu a fost un manifest liberal. El a definit Rusia ca pe o monarhie absoluta cu legi fundamenatle.


Ecaterina a vrut sa faca din curtea ei centrul vietii culturale a Rusiei. Productia ei literara cuprindea satire, articole de istorie a Rusiei si librete de opera. A incurajat traducerea in limba rusa a unor opere straine si in 1783 a pus bazele Academiei Ruse de Limba, care a publicat primul dictionar rus.

A adaugat Palatului de Iarna un teatru de curte si a sponsorizat reprezentatiile teatrale. Cenzura a avut un caracter liberal pana la inceputurile Revolutiei franceze.
A angajat arhitecti neoclasici si a cumparat numeroase picturi europene.


Viata privata:

Pe parcursul lungii ei domnii, Ecaterina a avut mai multi iubiti. In timpul rebeliunii lui Pugaciov, Ecaterina a avut cea mai importanta relatie personala din viata ei, iubirea cu Grigori Potemkin, un vechi ofiter de armata, cultivat si capabil.

Afectiunea ei fatisa fata de el a dat nastere la zvonuri privind o posibila casatorie secreta. Desi locul lui Potemkin in patul Ecaterinei a fost ocupat in 1776 de o serie de tineri ofiteri de armata, el a ramas o figura foarte influenta pana la moartea sa in 1791.


Reputatia Ecaterinei de insatiabilitate sexuala s-a format in timpul vietii ei si s-a imprimat cu putere in memoria opiniei publice.

Nu exista marturii credibile decat despre 12 amanti care s-au perindat prin viata Ecaterinei, unele dintre aceste relatii amoroase fiind de lunga durata. Astfel, amantul Ecaterinei de la inceputul anilor 1750 a fost curteanul Serghei Saltikov. El putea fi tatal fiului ei, Pavel.


La sfarsitul anilor 1750, tatal probabil al fiicei ei Ana Petrovna, care a murit in primul an de viata, a fost Stanislaw Poniatowski, care, ulterior, a devenit rege al Poloniei. Grigori Orlov a fost ofiter de Garda si o figura importanta in lovitura de stat care a adus-o pe Ecaterina la putere.

Cei doi au devenit amanti in 1761 si relatia lor a durat 11 ani. Fiul lor, Alexei Bobrinskoi a primit mosii din partea mamei sale.


In perioda 1772-1773 Ecaterina a avut o relatie scurta cu Alexandr Vasilicikov, un tanar locotenet de Garda. Imparateasa si-a descris amantul ca "un cetatean excelent, dar foarte plictisitor". Piotr Zavadovski, ofiter de armata si birocrat ucrainean a ajutat-o pe Ecaterina la elaborarea reformei administratiei locale. Idila celor doi s-a sfarsit in 1777, dar Ecaterina a continuat sa-l ajute in cariera.

Cu Simeon Zorici, imparateasa a avut o legatura scurta in 1777-78, un ofiter de armata sarb, care era jucator inrait.

Tinarul ofiter de armata Ivan Rimski-Korsakov a fost parasit de Ecaterina in 1779 cand a descoperit ca mai avea o legatura cu una din doamnele ei de companie. In 1780 tarina a inceput o relatie cu Alexandr Lanskoi, un tanar ofiter de garda si ea a fost foarte afectata cand el a murit de difterie in 1784. Relatia Ecaterinei cu Alexandr Yermolov a durat cateva luni in perioada 1785-1786.


Alexandr Mamolov, un barbat chipes si cultivat, ruda cu Potemkin, a fost parasit de Ecaterina in 1789, cand a descoperit ca intretinea relatii cu mai multe doamne din suita ei. Platon Zubov, cu treizeci de ani mai tanar ca ea, a fost favoritul ei. A fost primul amant, dupa Zavadovski, care a jucat un rol politic semnificativ iar promovarile cu care l-a coplesit imparateasa, printre care si cea de Guvernator General al Noii Rusii si Crimeei, i-au depasit capacitatile sau meritele. In 1801, Zubov si fratii lui au jucat un rol important in rasturnarea tarului Pavel.


Au existat zvonuri si despre alte legaturi amoroase ale Ecaterinei de la sfarsitul anilor 1770, dar nu exista dovezi clare in sprijinul acestora.

Sursa:Wikipedia


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)