Imperiul Rus a fost un stat care a existat din 1721 pana la revolutia din 1917.Unul dintre cel mai mare imperiu din istorie, intinzandu-se pe trei continente, Imperiul Rus era intrecut doar de imperiile Britanic si Mongol. A jucat un rol important in distrugerea ambitiilor lui Napoleon din 1812–1814, iar din cauza acestui lucru, s-a extins in vest si sud. Era, mai mereu, in conflict cu Imperiul Otoman (care era aliat cu cel britanic).
La inceputul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus se intindea de la oceanul Arctic (in nord) pana la marea Neagra (in sud), si de la marea Baltica (in vest) pana la oceanul Pacific, si, pana in 1867, la teritoriul Alaska, din America de Nord (in est).[Cu o populatie de 126 de milioane de locuitori la recensamantul din 1897, era a treia cea mai mare tara dupa populatie, dupa China si Imperiul Britanic. Asemenea altor imperii, avea o gama larga in termeni economici, etnici, si religiosi. Continea numeroase elemente disidente, ceea ce ducea, uneori, la revolte si asasinate; fiind urmariti indeaproape de politia secreta, multi erau trimisi in exil, in Siberia.
Statul era controlat de o nobilitate numita boieri, inceputa in secolul XX si terminata in secolul XVI, atunci cand a venit la putere un imparat intitulat „Tar". Ivan al III-a (1462–1505) a pus bazele unui imperiu care avea sa apara mai tarziu.
El a triplat suprafata statului sau, a incheiat dominatia Hoardei de Aur, a renovat Moscova, si a inceput expansiunea teritoriului rus.
Tarul Petru cel Mare (1682–1725) a luptat in numeroase razboaie si a condus un imperiu ce a devenit o putere majora europeana. A mutat capitala de la Moscova la St. Petersburg, si a condus o revolta ce a distrus sistemul traditional, medieval, si a inceput unul stiintific, european, modern si rationalist.
Ecaterina cea Mare (1761–1796) a condus imperiul intr-o epoca de aur. Ea a extins natiunea prin cuceriri, colonizari si diplomatie. Ea a continuat politica de modernizare a legaturilor cu Europa de Vest inceputa de Petru cel Mare. Tarul Alexandru al II-lea (1855–1881) a promovat numeroase reforme, cea mai dramatica fiind emanciparea tuturor celor 23 de milioane de serbi din 1861. Politica sa era protejarea religiei ortodoxe din Europa de Est impotriva islamului otoman. Implicarea Rusiei in primul Razboi Mondial a inceput in 1914, de partea Frantei, Marii Britanii, si Serbiei, impotriva imperiilor German, Austro-Ungar si celui Otoman. Rusia a fost o monarhie absolutista pana la revolutia din 1905, dupa aceea devenind monarhie constitutionala. Imperiul a decazut in timpul revolutiei din 1917, din cauza esecurilor facute in timpul primului Razboi Mondial.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, suprafata imperiului era de aproximativ 22.400.000 km². In conformitate cu rezultatele recensamantului din 1897, populatia imperiului era de 128.200.000 oameni, cu majoritaea lor (93,4 milioane) traind in partea europeana a Rusiei. In imperiu, traiau mai mult de 100 de grupuri etnice, in conditiile in care rusii reprezentau cam 45% din populatie. Populatia bastinasa din Siberia si Asia Centrala era inregistrata intr-o clasa separata, numita inorodti (nhopoaub), adica „nascuti straini". Fata de teritoriul de astazi al Rusiei, pana in anul 1917 erau cuprinse si tarile si teritoriile de azi: Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Belarus, o parte a Poloniei, Basarabia, Caucazul, Finlanda, si cea mai mare parte a Asiei Centrale.
In 1914, statul era impartit in 81 de provincii (denumite oficial „gubernii") si 20 de regiuni (sau „oblasturi").