Din aceeasi categorie
|
Rescrierea povestii omenirii 137 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Omul electric– Secretele corpului uman 917 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
20 cele mai misterioase descoperiri arheologice din lume 55 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestea Exodului 396 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria ascunsa a umanitatii 184 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria esoterica a umanitatii 130 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria generatorului electric 500 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Agenda extraterestrilor 512 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Curentul electric 1.444 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Originile umanitatii-odiseea unei specii 448 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Descoperirile umanitatii – Curentul electric
| Adaugat de Cozana | 17.12.2018 |  Adauga
la favorite |
539 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteInca din antichitate a fost remarcat fenomenul de electrizare a corpurilor. Prin anul 900 i.Hr., Magnus, un pastor grec, observa ca incaltamintea sa, ce continea cuie din fier, este atrasa de niste stanci. Acea regiune se va numi Magnesia, de unde va proveni cuvantul magnet.
Din scrierile lui Thales din Milet rezulta ca europenii cunosteau din 600 i.Hr. ca prin frecare chihlimbarul (in greaca, elektron) se electrizeaza.
In 1088, chinezul Shen Kuo descrie acul magnetic utilizat la busola pentru orientare in cadrul navigatiei maritime.
Prin secolul al XIII-lea, Pierre de Maricourt (Petrus Peregrinus) efectueaza experiente cu magneti si descrie proprietatile acestora, realizand in premiera o harta a liniilor campului magnetic.
Girolamo Cardano, in lucrarea "De subtilitate", aparuta in 1550, face distinctia dintre fortele magnetice si cele electrice. In lucrarea "De magnete, magneticisque corporibus, et de magno magnete tellure" aparuta in 1600, savantul englez William Gilbert descrie acest fenomen si altele similare si utilizeaza termenul electro de la cuvantul grecesc ce denumeste acea piatra pretioasa. Gilbert poate fi considerat parintele conceptului actual care defineste electricitatea. O alta descoperire a acestui savant este faptul ca Pamantul este un magnet urias si astfel explica functionarea busolei.
Cercetarile lui Gilbert au fost continuate de fizicianul german Otto von Guericke (1602 — 1686) care observa ca intre corpurile incarcate electrostatic pot aparea si forte de respingere. In 1660, acesta inventeaza o masina alcatuita dintr-o sfera de sulf ce se rotea si care prin frecare de un material textil producea electricitate statica. Englezul Francis Hauksbee i-a adus unele imbunatatiri transformand-o intr-un adevarat generator electric.
In 1729, Stephen Gray (1666 — 1736) observa ca electricitatea poate fi transportata dintr-un loc intr-altul prin fire metalice si astfel realizeaza distinctia dintre conductori si izolatori. In plus, demonstreaza ca electricitatea acumulata in corpuri se distribuie pe suprafata acestora.
Fizicianul francez Du Fay (1698 — 1739) face diferenta intre electricitate pozitiva si negativa, pe care o denumeste electricitate sticloasa (obtinuta prin frecarea sticlei) si electricitate rasinoasa (in acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul).
In 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 — 1761) efectueaza niste experiente pentru a vedea daca o sticla umpluta cu apa poate retine sarcina electrica. Astfel realizeaza butelia de Leyda, primul condensator electric, care ulterior va sta la baza constructiei condensatoarelor. William Watson (1715 — 1787) a perfectionat butelia de Leyda utilizand pentru cele doua armaturi foite metalice subtiri, marind astfel capacitatea acesteia de a acumula electricitate.
Benjamin Franklin (1706 — 1790) realizeaza, in 1752, celebrul sau experiment (care a condus la inventarea paratraznetului) prin care a demonstrat ca trasnetul nu reprezinta altceva decat o descarcare electrica atmosferica.
Fizicianul italian Luigi Galvani (1737 — 1798) este primul care studiaza efectul fiziologic al curentului electric. Compatriotul sau Alessandro Volta (1745 — 1827) realizeaza prima pila electrica. In 1800, William Nicholson (1753 — 1815) si Anthony Carlisle (1768 — 1842) descopera electroliza, descompunand apa in hidrogen si oxigen.
Chimistul englez Sir Humphry Davy studiaza efectele chimice ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reuseste sa separe elemente ca: magneziu, bariu, strontiu, calciu, sodiu, potasiu, bor.
Unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului a fost Andre-Marie Ampere (1775 — 1836). Acesta studiaza interactiunea reciproca a curentilor electrici si magnetilor, forta electrodinamica, iar in 1820 a stabilit formula acestei forte. Pentru experimentele efectuate, Ampere a realizat solenoidul, forma simplificata a bobinei de mai tarziu. Unitatea de masura pentru intensitatea curentului electric ii poarta numele.
Germanul Georg Simon Ohm (1789 — 1854), in 1826, descopera proportionalitatea dintre diferenta de potential, intensitatea curentului electric si rezistenta electrica, denumita ulterior legea lui Ohm. Unitatea de masura a rezistentei ii poarta numele.
Michael Faraday (1791 — 1867) continua cercetarile lui Ampere referitoare la fortele electromagnetice si descopera in 1831 fenomenul de inductie electromagnetica, enuntand Legea inductiei electromagnetice, care pune bazele teoretice ale conversiei diferitelor forme de energie in energie electrica si demonstrand astfel ca un camp magnetic variabil poate genera un curent electric. Faraday a mai studiat si electroliza si a formulat legile electrolizei care ii poarta numele, astfel fiind considerat unul din fondatorii electrochimiei. El a evidentiat clar modurile in care poate fi obtinuta electricitatea: prin frecare, prin inductie, pe cale chimica sau termoelectrica. Cercetarile lui Faraday au condus la o interpretare stiintifica riguroasa a fenomenelor electromagnetice, ale caror legi au fost enuntate ulterior de catre Maxwell.
Din scrierile lui Thales din Milet rezulta ca europenii cunosteau din 600 i.Hr. ca prin frecare chihlimbarul (in greaca, elektron) se electrizeaza.
In 1088, chinezul Shen Kuo descrie acul magnetic utilizat la busola pentru orientare in cadrul navigatiei maritime.
Prin secolul al XIII-lea, Pierre de Maricourt (Petrus Peregrinus) efectueaza experiente cu magneti si descrie proprietatile acestora, realizand in premiera o harta a liniilor campului magnetic.
Girolamo Cardano, in lucrarea "De subtilitate", aparuta in 1550, face distinctia dintre fortele magnetice si cele electrice. In lucrarea "De magnete, magneticisque corporibus, et de magno magnete tellure" aparuta in 1600, savantul englez William Gilbert descrie acest fenomen si altele similare si utilizeaza termenul electro de la cuvantul grecesc ce denumeste acea piatra pretioasa. Gilbert poate fi considerat parintele conceptului actual care defineste electricitatea. O alta descoperire a acestui savant este faptul ca Pamantul este un magnet urias si astfel explica functionarea busolei.
Cercetarile lui Gilbert au fost continuate de fizicianul german Otto von Guericke (1602 — 1686) care observa ca intre corpurile incarcate electrostatic pot aparea si forte de respingere. In 1660, acesta inventeaza o masina alcatuita dintr-o sfera de sulf ce se rotea si care prin frecare de un material textil producea electricitate statica. Englezul Francis Hauksbee i-a adus unele imbunatatiri transformand-o intr-un adevarat generator electric.
In 1729, Stephen Gray (1666 — 1736) observa ca electricitatea poate fi transportata dintr-un loc intr-altul prin fire metalice si astfel realizeaza distinctia dintre conductori si izolatori. In plus, demonstreaza ca electricitatea acumulata in corpuri se distribuie pe suprafata acestora.
Fizicianul francez Du Fay (1698 — 1739) face diferenta intre electricitate pozitiva si negativa, pe care o denumeste electricitate sticloasa (obtinuta prin frecarea sticlei) si electricitate rasinoasa (in acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul).
In 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 — 1761) efectueaza niste experiente pentru a vedea daca o sticla umpluta cu apa poate retine sarcina electrica. Astfel realizeaza butelia de Leyda, primul condensator electric, care ulterior va sta la baza constructiei condensatoarelor. William Watson (1715 — 1787) a perfectionat butelia de Leyda utilizand pentru cele doua armaturi foite metalice subtiri, marind astfel capacitatea acesteia de a acumula electricitate.
Benjamin Franklin (1706 — 1790) realizeaza, in 1752, celebrul sau experiment (care a condus la inventarea paratraznetului) prin care a demonstrat ca trasnetul nu reprezinta altceva decat o descarcare electrica atmosferica.
Fizicianul italian Luigi Galvani (1737 — 1798) este primul care studiaza efectul fiziologic al curentului electric. Compatriotul sau Alessandro Volta (1745 — 1827) realizeaza prima pila electrica. In 1800, William Nicholson (1753 — 1815) si Anthony Carlisle (1768 — 1842) descopera electroliza, descompunand apa in hidrogen si oxigen.
Chimistul englez Sir Humphry Davy studiaza efectele chimice ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reuseste sa separe elemente ca: magneziu, bariu, strontiu, calciu, sodiu, potasiu, bor.
Unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului a fost Andre-Marie Ampere (1775 — 1836). Acesta studiaza interactiunea reciproca a curentilor electrici si magnetilor, forta electrodinamica, iar in 1820 a stabilit formula acestei forte. Pentru experimentele efectuate, Ampere a realizat solenoidul, forma simplificata a bobinei de mai tarziu. Unitatea de masura pentru intensitatea curentului electric ii poarta numele.
Germanul Georg Simon Ohm (1789 — 1854), in 1826, descopera proportionalitatea dintre diferenta de potential, intensitatea curentului electric si rezistenta electrica, denumita ulterior legea lui Ohm. Unitatea de masura a rezistentei ii poarta numele.
Michael Faraday (1791 — 1867) continua cercetarile lui Ampere referitoare la fortele electromagnetice si descopera in 1831 fenomenul de inductie electromagnetica, enuntand Legea inductiei electromagnetice, care pune bazele teoretice ale conversiei diferitelor forme de energie in energie electrica si demonstrand astfel ca un camp magnetic variabil poate genera un curent electric. Faraday a mai studiat si electroliza si a formulat legile electrolizei care ii poarta numele, astfel fiind considerat unul din fondatorii electrochimiei. El a evidentiat clar modurile in care poate fi obtinuta electricitatea: prin frecare, prin inductie, pe cale chimica sau termoelectrica. Cercetarile lui Faraday au condus la o interpretare stiintifica riguroasa a fenomenelor electromagnetice, ale caror legi au fost enuntate ulterior de catre Maxwell.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.