Corul sustine primul concert la 1 Decembrie 1918 in Somcuta Mare, centrul Districtului Chioar, unde ramanii erau adunati cu mic si mare, si asteptau cu infrigurare sa primeasca vesti de la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, unde trebuia sa se ia hotarirea de faurire a Romanie Mari.
Cand, in sfarsit, s-a anuntat consfintirea Marii Uniri, din piepturile finteusenilor condusi de dirijorul Nistor Dragos, au izbucnit acordurile cantecului, de-atatia ani zagazuit, “Pe-al nostru steag e scris Unire".
Istoria satului va fi de acum inainte strans legata de evolutia acestei formatii valoroase, care si-a pus amprenta pe intreaga activitate desfasurata aici.
De-a lungul anilor, Corul din Finteusu Mare s-a lansat intr-o misiune artistica si educationala permanenta, asezand in repertoriu lor cantece care vizau renasterea si mentinerea in constiinta poporului a dragostei de neam si tara.
In repertoriu, la loc de cinste, se aflau cantecele: “Romanul" de Ciprian Porumbescu, “Dorul Ardealului" de Aurel Popovici, “Resunetul Ardealului" de Ion Vidu, “Marsul lui Tudor" de Aurel Popovici, “Pui de lei" de Ionel Bratianu, “Cisla“ de Ciprian Porumbescu, “Ceasul rau" de Izidor Vorobchievici, etc. Cu un asemenea repertoriu si cu o pregatire serioasa apar succesele recompensate cu locurile doi si unu pe judetul Satu Mare.
La orizont apar norii hidosi ai celui de-al razboi mondial, barbatii sunt incorporati si dusi pe front, multi ramanand sa-si doarma somnul de veci in steple ruse, la Cotol Donului sau in Muntii Tatra. Partea de nord- vest a pamantului transilvan este cedat Ungarie hortiste prin Dictatul de la Viena.
Toate acestea au dus la incetarea activitatii corurilor din zona, dar corul din Finteus a facut exceptie, mutandu-si activitatea in biserica unde autoritatile hortiste n-au intervenit cu brutalitate.
La sfarsitul anului 1944 satul este cuprins de mare tristete, invatatorul si dirijorul Nistor Dragos trece in eternitate la varsta de 54 de ani, Finteusul si Chioarul pierd pe unul din cei mai devotati si dotati invatatori, se credea ca odata cu disparitia invatatorului activitatea corala din Finteus va inceta si peste toate se va asterne uitarea.
In 1945 pe catedra ramasa vacanta vine la Finteus invatatorul Gheorghe Pop, absolvent de scoala normala in refugiu la Timisoara, unde si-a hranit sufletul la vestita miscare corala banateana, indragostindu-se de nemuritoarele creatii corale ale lui Ion Vidu.
Barbat cu o prestanta si eleganta deosebita, dotat cu o voce extraordinara si cu mare putere de munca, transforma corul in cor mixt, pentru a putea pune in scena creatiile lui Vidu: “Resunet de la Crisana", “Negruta", “Din sezatoare".
In 7 februarie 1947 corul sustine concert la inaugurarea Caminului Cultural “Vasile Lucaciu" din Baia Mare, iar in 1950 este distins cu premiul I pe jud. Satu Mare.
In 1951, Gh Pop impreuna cu un grup de initiativa intervin la oficialitatile timpului si incep constructia unui edificiu care sa adaposteasca scoala si caminul cultural.
In 1953 are loc la Bucuresti “Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor" iar cinstea de a reprezenta judetul la aceasta manifestare ii revine Corului din Finteus.
Multiplele atributii pe care le primeste invatatorul Gh. Pop, l-au determinat sa-l antreneze in actrivitatea dirijorala pe Roman Sadoveanu, cu care conduce corul in paralel.
In 8 aprilie 1978 vine in Maramures poetul Adrian Paunescu pentru a selecta formatiile artistice pentru emisiunea televizata, “Antena va apartine". Ne asculta si la un moment dat spune ca: toate cantecele sunt asemanatoare cu ale celorlalte formatii si ca nu este interesant sa asculte cantece slabe interpretate bine. In acel moment dirijorul da tonul si din piepturile noastre rasuna “Treceti batalioane romane Carpatii". A fost momentul crucial al relansarii vechilor cantece patriotice pe posturile de radio si televiziune care in scurt timp devin slagare nationale, iar finteusenii devin promotorii vechilui cantec patriotic in plan national.
Un punct de referinta il constituie colaborarea cu Centrul Universitar din Timisoara care dainuie din aprilie 1987 pana in prezent.
Datorita calitatilor vocale si interpretative multi compozitori ne-au scris si dedicat piese pentru interpretare: Gheorghe Dumitrescu, “Zimbrul Maramuresului", Ioan D. Chirescu "Romanul in veci nu piere", Liviu Borlan “Pana cand o inima mai bate", “Forta noastra", “Dacii si noi", Constantin Arvinte,"Marea sarbatoare a patriei" si “Pribeagul", au mai scris pentru cor Mircea Neagu, Zaharia Popescu, Emil Gavris.
In aceasta perioada corul a obtinut locul I la toate editiile Festivalului National “Cantarea Romaniei" marile premii la festivalurile nationale de gen ."Ciprian Porumbescu “ de la Suceava, “Ion Vidu" de la Lugoj, Dumitru Gh. Kiriac" de la Pitesti etc.
In aceasta perioada am realizat schimburi culturale cu formatii din Italia, Ungaria, Polonia, Ucraina, Republica Moldova, Elvetia.
Din 30 noiembrie 2003, conducerea corului este preluata de prof. Andrei Dragos care promoveaza proiectul “Cantec din sufletul neamului" concert coral in patru parti si continuturi, cantece patriotice, prelucrari din folclor, cantece religioase, si colinde.
Din 2003 pana in prezent, corul a sustinut concerte la Iasi, Putna, Baia Mare, Borsa, Satu Mare, Oradea; Cluj Napoca, Bucuresti, Deva, Tg.Jiu, Turnu Severin, Timisoara, Urdari, Turceni, Tasnad, etc.
Proiectul a fost promovat si sustinut in concerte externe in comunitatile de romani din Paris la Ambasada si la Catedrala Sfintii Arhangheli “Mihail Gavril si Rafail", la Toulouse Franta, la Milano si Torino, in Arganda si Alcala de Henares din Spania, in domul din Salzburg, la Cornaux si Sion din Elvetia.
In 15 decembrie 2010 corul este distins cu Diploma si Trofeul “Zece pentru Romania" pentru perseverenta si promovarea dragostei de neam si tara prin vechiul cantec patriotic.