Statele Unite s-au alaturat Aliatilor in lupta cu Puterile Centrale, in 1917. La inceputul anului 1918, era clar ca razboiul se apropia de sfarsit. Cele 14 puncte din discursul prezidential fusesera stabilite pe baza cercetarilor facute de un grup de circa 150 de consilieri condusi de colonelul Edward M. House, consilierul lui Wilson in probleme de politica externa si erau concepute sa anticipeze conferinta de pace.
Discursul lui Wilson prelua multe dintre principiile progresiste care fusesera folosite pentru reformele interne din SUA si le transpusese in politica externa: libertatea comertului, tratatele deschise, democratia si autodeterminarea. Discursul celor 14 puncte a fost singura declaratie oficiala prin care un participant la conflagratia mondiala isi recunostea public obiectivele participarii la razboi. Alti participanti la razboiul mondial au oferit cel mult indicatii cu privire la obiectivele lor in conflagratie, adevaratele motive, precum ocuparea de teritorii inamice, neputand fi declarate public.
Discursul era, de asemenea, un raspuns la Decretul asupra pacii al lui Vladimir Ilici Lenin din octombrie 1917, care propunea o retragere imediata a Rusiei din razboi, o pace democratica si dreapta, care nu implica anexari teritoriale. Decretul lui Lenin avea sa duca la semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk din 3 martie 1918.
Dintre cele 14 puncte, 8 trebuiau sa fie considerate obligatorii spre a fi infaptuite, iar celelalte erau considerate specifice, nuantand ca s-ar „cuveni" realizate, fiindca, dupa parerea presedintelui american, nu erau absolut indispensabile.
1.Primul din cele paisprezecece puncte, proclamate la 8 ianuarie 1918, prevedea ca in viitor "nu vor mai exista acorduri internationale private de niciun fel, ci doar conventii de pace publice, incheiate deschis". Astfel, scopul clar al acestui punct este de a interzice tratatele secrete sau anumite sectiuni secrete ale unor tratate, iar, in viitor, fiecare tratat trebuind sa faca parte din legile internationale, pentru ca, altfel, orice tratat secret tinde sa submineze soliditatea intregii structuri a conventiilor internationale, care este propusa sa fie construita’’.
2.Punctul al 2-lea, referitor la navigatia maritima libera, trebuie inteles impreuna cu punctul al paisprezecelea (care propune constituirea unei Ligi a Natiunilor), navigatia pe mari urmand sa fie practicata astfel: liber in timpul unei paci generale, sub controlul Ligii Natiunilor pentru impunerea conventiilor internationale in timpul unui razboi general deschis, sau in timpul unui razboi limitat, care sa nu implice nerespectarea conventiilor internationale, Liga Natiunilor urmand sa ramana neutra. Acest punct lovea in interesele comerciale ale Imperiului Britanic. Premierul britanic Lloyd George a refuzat sa accepte acest punct, iar restul Aliatilor l-au acceptat cu dificultate.
3.Punctul al 3-lea se referea la indepartarea, pe cat posibil, a tuturor barierelor economice si restabilirea unor conditii egale pentru comertul international intre natiunile care erau de acord cu principiile pacii si se asociau pentru mentinerea ei.
4.Dezarmarea era propusa la nivel mondial, ca o cerinta obligatorie pentru mentinerea pacii, iar "toate armamentele nationale vor fi reduse pana la ultimul punct compatibil cu securitatea tarii’’
5.Punctul 5, referitor la chestiunile coloniale, a introdus temeri intre Aliati, pentru ca atat Franta, cat si Anglia erau detinatoare ale unor importante imperii coloniale, iar problemele coloniilor erau, asfel, redeschise, oferindu-se sansa natiunilor supuse sa se ridice impotriva dominatiei straine. Desigur, nu a fost intentia presedintelui american sa dea nastere la noi focare de conflict, ci el a dorit ca acest punct sa se aplice numai coloniilor create de razboi, cum era cazul coloniilor germane.
6.Prin punctul 6 se urmarea ca Rusia, considerata inca o mare putere, sa fie atrasa in randul natiunilor doritoare de pace, sa fie supusa si ea programului de pace propus de Woodrow Wilson si sa colaboreze cu natiunile libere pentru mentinerea pacii si a stabilitatii politice internationale.
7."Belgia trebuia evacuata si restaurata fara nicio tentativa de limitare a suveranitatii de care ea se bucura impreuna cu alte natiuni libere", era ideea forte cuprinsa la punctul 7, pentru ca americanii erau sustinatorii puternici ai cauzei belgiene.
8.Surprinzator a fost faptul ca reintrarea Alsaciei si Lorenei in posesia Frantei a fost inclusa in categoria punctelor neobligatorii, desi hotararea de redobandire a acestor teritorii statuse la baza politicii franceze timp de cincizeci de ani si provocase sacrificii fara precedent in razboi.
9.Reajustarea frontierelor Italiei in baza principiului autodeterminarii nationalitatilor.
10.In mod similar, punctul 9 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei in baza principiului autodeterminarii nationalitatilor, lucru care a permis aparitia statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria si reintregirea Romaniei si aparitia Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor – viitoarea Iugoslavie.
11.Romania, Serbia si Muntenegrul trebuiau evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate. Serbiei ii trebuia acordat acces liber la mare. Relatiile dintre statele balcanice trebuiau determinate prin intelegeri bilaterale, acestor state urmand sa li se ofere garantii internationale pentru independenta politica si integritatea lor teritoriala.
12.Imperiul Otoman isi va afla sfarsitul in acest razboi, punctul 12, in baza principiului de autodeterminare care solicita ca ,,celelalte nationalitati, care se aflau in acest moment sub dominatia turca, vor trebui sa le fie asigurate o securitate neindoielnica vietii lor si de posibilitatea neingradita de a se dezvolta autonom’’. Acest punct stabilea si regimul de circulatie libera a stramtorilor Bosfor si Dardanele, in conditiile garantiilor internationale. Acest punct reitera promisiunea facuta kurzilor pentru formarea unui stat national, promisiune nerespectata de niciuna dintre marile puteri.
13.Problema statului polonez era destul de complexa, pentru ca era destul de greu sa i se acorde acces liber si direct la mare. Pana la urma, Poloniei i-a fost acordata regiunea Sileziei Superioare si iesire la Marea Baltica prin zona orasului Poznan si s-a creat Coridorul polonez, care delimita Prusia Orientala de restul Germaniei.
14.Poate cel mai important punct din cele 14 a fost ultimul. Acesta sustinea crearea unei institutii internationale de mentinere a pacii, o organizatie care sa fie "atat a celor mari, cat si a celor mici", ce vor face parte din aceasta Liga a Natiunilor. Aceasta Liga a Natiunilor era bazata
Discursul a fost larg popularizat ca un instrument de propaganda, pentru a incuraja lupta Aliatilor. Copii ale acestui discurs au fost aruncate in spatele liniilor germane, pentru a incuraja Puterile Centrale sa capituleze in speranta unei paci juste. Actiunea a avut efectul scontat: printr-o nota din octombrie 1918 a printului Maximilian von Baden, Cancelarul Imperiului German, acesta cerea un armistitiu imediat si negocieri de pace pe baza celor 14 puncte.
Discursul a fost rostit fara o consultare prealabila a liderilor europeni aliati. Cum acest discurs a fost singura declaratie publica cu privire la obiectivele razboiului, el a devenit baza capitularii germane la sfarsitul Primului Razboi Mondial, asa cum s-a negociat in timpul Conferintei de pace de la Paris din 1919 si cum a fost stipulat in prevederile finale ale Tratatului de la Versailles - 28 iunie 1919. Opozitia francezilor si britanicilor la cele 14 puncte a devenit evidenta dupa incetarea ostilitatilor: britanicii erau impotriva liberei navigatii maritime, iar francezii pretindeau despagubiri de razboi. Wilson a fost obligat sa faca numeroase compromisuri pentru a se asigura ca punctul 14, cel care privea infiintarea Ligii Natiunilor, avea sa fie acceptat de toate partile. Pana la urma, Tratatul de la Versailles a mers mai departe decat propunerile wilsoniene. Amaraciunea provocata in Germania de prevederile tratatului de pace a fost terenul fertil pe care s-au dezvoltat semintele fascismului in deceniul al 4-lea al secolului trecut.
Wilson a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace, in 1919, pentru eforturile sale de reinstaurare a pacii. Ideile sale au inspirat miscari de eliberare nationala din toata lumea, inclusiv Miscarea 1 Martie din Coreea. Din pacate, numai patru dintre cele 14 puncte ale programului wilsonian au fost adoptate in intregime. Mai trebuie spus ca Senatul Statelor Unite a refuzat sa ratifice Tratatul de la Versailles si a paralizat, inca de la inceput, Liga Natiunilor visata de Wilson. In Statele Unite, cea mai puternica opozitie la ratificarea Tratatului de la Versailles a venit din partea republicanului Henry Cabot Lodge. S-a mai afirmat ca insusi presedintele Wilson a fost un obstacol al ratificarii tratatului, el fiind nemultumit atat de pretentiile Senatului, cat si de cele ale Aliatilor.