La romani, obiceiurile sunt, fara indoiala, manifestari pitoresti folclorice, mari spectacole. Ele cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare. Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda inseamna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant in ciclul Anului Nou. In satele hunedorene din zona Orastiei, vestea Nasterii Domnului in ieslea sfanta este purtata pe ulite de ceata de calusari colindatori in larma de zurgalai, tropote si strigaturi. Sunt feciori in costume nationale cu camasa cusuta cu negru, in motive sobre, pline de rafinament, si poale incretite, cu cioareci de lana alba, stransi pe picior, cojoc alb, zurgalai, prinsi sub genunchi de o banda cu ciucuri tricolori, lungi pana la glezne, iar pe cap poarta o caciula neagra de miel impodobita cu pana de fazan sau de paun. In dimineata Anului Nou, copiii obisnuiesc sa mearga cu Sorcova si cu Semanatul. Obiceiul Sorcovei este mai cunoscut in Muntenia, dar il regasim raspandit si in restul tarii.
El este practicat de copii de la 3-4 ani pana la 12-13 ani. Exista zone ale tarii unde cu Sorcova merg numai baietii, iar in altele numai fetele. Adesea copiii merg cate doi, alteori merge doar unul singur, colindandu-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugusorul cum i se spune in popor, este un stravechi obicei agrar prin excelenta, care se practica si azi mai cu seama in Moldova. In ajunul Anului Nou, in multe locuri, chiar in ziua de Anul Nou, ceata de uratori formata din doi pana la douazeci de flacai sau barbati insurati de curand,pleaca din casa in casa sa ureze cu Plugusorul sau sa "haiasca", cum se spune in Moldova. Cu Plugusorul ureaza astazi si copiii.