Istoria moderna a lui Mos Craciun
Versiunea americana a lui Mos Craciun este bazata pe povestea daneza a lui Sinter Klaas (Sfantul Nicolae). Aceasta poveste a fost adusa in New York la inceputul secolului XVII.
In 1773 numele lui Mos Craciun aparea in presa ca “St. A. Claus". Cel care a raspandit povestea lui Sinter Klaas a fost scriitorul Washington Irving care l-a descris pe Mos Craciun si traditia sa de a veni cu cadouri in fiecare an in ajunul zilei de 6 decembrie. In 1823 insa, preotul Clement Clarke Moore a scris un poem pentru copiii sai. Povestea lui Moore a dat startul traditiei lui Mos Craciun. In poem, preotul a inclus detalii precum reni, rasul lui Mos Craciun, coboratul pe cos si agatarea sosetelor pe soba.
In 1860, ilustratorul Thomas Nast a creat celebra imagine a lui Mos Craciun: un batran vesel si gras, cu barba alba si cu un costum rosu cu alb. Nast a mai adaugat si alte detalii pentru mosul cel darnic: atelierul de jucarii de la Polul Nord si lista copiilor buni si rai.
Crestinarea Craciunului
La inceput Craciunul nu se sarbatorea si era chiar descurajata aceasta incercare in unele comunitati. La inceputul secolului XVII cei care sarbatoreau Craciunul primeau o amenda de 5 silingi. Chiar si preotii spuneau ca sarbatorirea Craciunului era un afront adus lui Dumnezeu. Acest lucru pare surprinzator, insa acum cateva mii de ani, Craciunul era o sarbatoare pagana, care celebra solstitiul de iarna. Crestinarea sarbatorii de Craciun a inceput in anul 336 i.en. cand Papa Iulis I a ales ziua de 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Isus.
Altfel de poveste a lui Mos Craciun
Legenda spune ca Fecioara Maria, cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Acesta a refuzat-o si a trimis-o in schimb la fratele sau mai mic si mai bogat, la Mos Craciun. Maica Domnului ajunge la casa lui Mos Craciun si o gaseste acasa pe sotia acestuia, pe Craciuneasa careia ii cere adapost. Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-l nasca pe Pruncul Isus. Mos Craciun afla insa despre fapta sotiei si ii taie mainile. Dar Maica Domnului face o minune si ii lipeste Craciunesei mainile la loc. Dupa ce a vazut minunea Fecioarei Maria si dupa ce a aflat ca in grajdul sau s-a nascut Isus, Mos Craciun se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu. Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate.
Nume ale lui Mos Craciun:
Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas
Belgia - De Kerstman
Italia - Babbo Natale
Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus
Suedia – Jultomten sau Christmas Brownie
Hawaii - Kanakaloka
Chile - Viejo Pascuerro
Franta - Pere Noel
Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu
Rusia - Ded Moroz
In „Dictionar onomastic romanesc", „Craciun" este un substantiv, personificat in folclor ca Mos Craciun. Romulus Vulcanescu prezinta legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-mos este transfigurat in mitul unui cioban demonic care refuza s-o primeasca pe Fecioara Maria sa nasca in staulul lui. Sotia lui Craciun (Craciuna sau Craciuneasa, in studiul lui Pericle Papahagi) o primeste intr-ascuns si moseste pe Isus, fapta pentru care Craciun ii taie mainile, dar Fecioara Maria i le lipeste la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism (religie care nu aparuse inca). De bucurie ca nevasta lui a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug de cioate de brad in curtea lui si joaca hora cu toate slugile sale. Dupa joc imparte Fecioarei Maria daruri pastoresti (lapte, cas, urda, smantana) pentru ea si fiul ei". Etnologul afirma ca Mos Craciun reprezinta o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nasterea sa si ca este simbolul tipului creator. Sintagma „mos" din numele sau inseamna „intemeietor", „ziditor", „incepator".
Semnificatia sarbatorii actuale de Craciun este specifica geto-dacilor. In aceeasi zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea si renasterea zeului solar de origine iraniana, Mithra, si, dupa trei secole de la aparitia crestinismului, a inceput sa se serbeze nasterea lui Isus. Determinantul „Mos (Craciun)" semnifica varsta inaintata a zeului care trebuia sa moara si sa se nasca de Anul Nou. Existenta lui dura 365 sau 366 de zile, imbatranea, deceda si invia la inceputul anului urmator. In traditiile populare, Craciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obisnuit (un batran, pastor cu barba de omat, vecin cu Mos Ajun, etc).[14] Vestimentatia lui era alcatuita din costum popular, anotimpul sugerat fiind primavara.[8] Vechimea numelui e dovedita de existenta cuvantului, in variante, in aromana si megleno-romana.