Cu mult inainte de aparitia crestinismului, plantele si copacii care ramaneau verzi pe timpul iernii aveau o semnificatie deosebita pentru oameni. Asa cum astazi ne decoram casele cu brazi impodobiti si cu cetini de brad, pentru a simti spiritul Craciunului, in Antichitate oamenii atarnau crengi vesnic verzi deasupra usilor sau ferestrelor pentru a se proteja de vrajitoare, fantome sau boli.
In jurul datei de 21-22 de decembrie, in emisfera nordica are loc solstitiul de iarna. Dupa trecerea celei mai lungi nopti (si celei mai scurte zi) din an, oamenii din Antichitate sarbatoreau. Ei credeau ca iarna vine in fiecare an pentru ca zeul Soarelui se imbolnaveste, iar solstitiul inseamna ca zeul incepe sa se insanatoseasca. Ramurile verzi de brad le reaminteau de toate plantele verzi care aveau sa creasca din nou si de faptul ca zeul Soarelui isi va recapata puterile si va aduce din nou vara, relateaza history.com.
Romanii marcau solstitiul de iarna printr-o sarbatoare numita Saturnalia, in onoarea zeului Saturn, al agriculturii, si isi decorau casele si templele cu crengi vesnic verzi. Decoruri similare foloseau si druizii, preotii celti din nordul Europei, insa pentru ei plantele verzi simbolizau viata vesnica.
Bazele traditiei bradului de Craciun, asa cum o stim astazi, au fost puse in Germania, in secolul al 16-lea, cand crestinii devotati au adus brazi impodobiti in propriile case. Daca brazii erau putini, unii crestini construiau piramide din lemne de foc si le decorau cu plante vesnic verzi si lumanari. Multi considera ca Martin Luther, primul reformator protestant, a fost prima persoana care a pus lumanari aprinse in bradul de Craciun, pentru a aduce in casa stralucirea stelelor.
Colonistii germani au dus bradul, ca traditie de Craciun, si in America, pe la 1747, insa in jurul anilor 1840, el ajunsese sa fie considerat un simbol pagan, neacceptat de majoritatea americanilor. In 1864, regina Victoria a Marii Britanii si printul Albert (de origine germana) au aparut intr-o schita din Illustrated London News stand alaturi de copiii lor langa un brad de Craciun. Regina era foarte populara, iar bradul a devenit de atunci o moda nu doar in Marea Britanie, ci si in America.
In secolul al XIX-lea deja se observau diferente intre brazii europeni si cei americani. Acestia din urma erau mai inalti, iar americanii ii decorau cu ornamente special confectionate acasa.