AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Andrea Mantegna (n. 1431 pe Isola Mantegna -initial Isola di Carturo- de langa Padova - d. 13 septembrie 1506 in Mantova) a fost unul din cei mai importanti pictori si gravori al Quattrocento-ului din Italia de Nord. Insemnata este contributia sa la crearea spatiului compus in perspectiva.
Primele marturii despre viata artistului se datoreaza lui Giorgio Vasari, care ii pomeneste anul nasterii in "Viata celor mai ilustri pictori, sculptori si arhitecti" din 1550. Conform istoricului florentin, Andrea a fost fiul unui tamplar cu numele Biagio de pe Isola di Craturo si a dat dovada inca din copilarie de un talent deosebit la pictura si desen.
Mantegna a fost, incepand cu anul 1441, ucenic in atelierul padovan al lui Francesco Squarcione[1], unul din pictorii importanti ai renasterii timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupari arheologice.
Aici Mantegna are prilejul sa copieze multe replici de sculpturi antice, executate in ghips, precum si picturi ale artistilor contemporani toscani si romani. Tanarul artist este influentat mai ales de operele lui Donatello si Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul ca Mantegna ar fi executat deja la saptesprezece ani tabloul altarului principal al bisericii Sfanta Sofia din Padova[2], opera care nu a dainuit timpului.
In anul 1448 izvoarele mentioneaza activitatea artistului intr-un atelier independent, alaturi de fosti colaboratori padovani ai lui Fra Filippo Lippi. Acest atelier picteaza frescele capelei Ovetari din biserica Eremitani din Padova, care ilustreaza vietile sfintilor Iacob[3] si Cristofor. Dupa moartea colaboratorului sau Niccolo Pizzolo in 1453 Mantegna continua singur lucrarile, pana in 1459. Aceste fresce au fost in mare parte distruse intr-un bombardament din anul 1944. Scenele din ciclul sfantului Iacob relevau un spatiu compus perfect din punct de vedere al perspectivei si foloseau in mod consecvent racursiurile, ceea ce denota interesul artistului pentru sculptura si arhitectura antichitatii. Frescele sale sunt considerate drept primele opere de varf ale Renasterii din Italia de Nord. Ele continua evolutia protorenasterii florentine si dovedesc influentele unei calatorii la Venetia, unde Mantegna avusese ocazia sa vada operele lui Andrea del Castagno si Jacopo Bellini. De cel din urma el este legat de o legatura de prietenie, transformata apoi in una de rudenie; in 1454 artistul se casatoreste cu o fiica a lui Bellini. La randul sau, Mantegna ii va influenta pe Gentile si Giovanni Bellini, fiii lui Jacopo.
O sedere la Venetia este dovedita de altarul bisericii S. Zeno din acest oras, executat de Mantegna intre anii 1458 si 1459[4]. In aceasta opera apare pentru prima oara in arta Italiei de Nord tema Sacrei Conversatii.
In 1459 Mantegna se muta la Mantova, unde este numit pictor al curtii de Gonzaga. Timp de cinci decenii el este cel mai important artist mantovan si este coplesit de onoruri si comenzi de lucru. O deosebita pretuire pentru opera sa o dovedeste ducele de Gonzaga atunci cand ii acorda lui Mantegna titlul de conte. Printre operele sale principale de la Mantova se numara frescele din Camera degli Sposi in Palatul Ducal, finisate in 1474, decoratiile capelei ducale (1460-64), doua versiuni ale temei Hristos mort, Moartea Mariei si Sfantul Gheorghe.