In clarviziune un subiect achizitioneaza informatia direct, in afara canalelor senzoriale cunoscute, de la o sursa exterioara care nu este un sistem viu (un alt subiect). Spre deosebire de telepatie, care presupune un transfer informational intre doi subiecti – un emitator si un receptor – clarviziunea se desfasoara cu participarea unui singur subiect. Astfel, daca in telepatie, subiectul (receptor) achizitioneaza informatie biologica (de la un subiect emitator), in cazul clarviziunii subiectul achizitioneaza informatie nebiologica. Asadar clarviziunea este fenomenul bioinformational cu participarea unui singur subiect.
Definitiile raspandite, cum este cea a lui Stanford, potrivit careia clarviziunea reprezinta capacitatea unei persoane sau a unui animal de a cunoaste, pe cale extrasenzoriala, un obiect existent sau un eveniment fizic actual, necunoscut de niciun alt organism, sunt limitative. Ele nu definesc de fapt clarviziunea, ci asa-numita clarviziune pura, adica o clarviziune in conditii in care telepatia este exclusa. Dar fenomenul se poate desfasura si in conditii ce nu exclud telepatia. In astfel de cazuri insa, e dificil, daca nu chiar imposibil, de stabilit daca informatia este achizitionata din constiinta altui subiect, prin telepatie, sau direct, prin clarviziune, si se vorbeste despre perceptie extrasenzoriala generala