Din aceeasi categorie
|
George Enescu si Maruca Cantacuzino 142 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
George Bacovia 1.177 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
9/11 prin ochii lui George W. Bush 642 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
George GEORGESCU 934 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestea lui George Muller, ocrotitorul orfanilor 1.172 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Romani care au schimbat lumea: George Emil Palade 794 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Constitutia SUA, adnotata de George Washington 1.029 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Westinghouse: Viata Unui Idol American 760 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Craniu si Oase-societate secreta 281 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Talharul strazilor crude: Povestea lui George Muller 216 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
George Topirceanu
| Adaugat de Cozana | 24.10.2013 |  Adauga
la favorite |
796 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteGeorge Topirceanu s-a nascut in Bucuresti la data de 20 martie 1886[1], ca fiu al cojocarului Gheorghe Topirceanu si al Paraschivei, tesatoare de covoare la azilul „Doamna Elena ", amandoi originari din partile Sibiului.
Incepe scoala primara la Bucuresti intre anii 1893 - 1895 si o continua pe valea Topologului, la Suici, judetul Arges, unde parintii se stabilesc o vreme. Revine la Bucuresti si se inscrie la liceul Matei Basarab pana in clasa a IV-a[2], apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). Dupa absolvire intra functionar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de somaj si de viata boemiana. In paralel, se inscrie la facultatea de drept (1906), pe care o paraseste pentru cea de litere, fara a termina studiile
Prima incercare literara dateaza din timpul scolii primare si este primita cu raceala de colegul mituit cu „o penita si doi nasturi" pentru a-i folosi de public
Debuteaza inca din liceu, la 19 ani, publicand primele incercari, sub pseudonimul „G. Top" la revista umoristica Belgia Orientului (1904); a publicat si la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastra, Revista ilustrata, Samanatorul, Neamul romanesc literar, Ramuri, Viata sociala a lui Nicolae D. Cocea. In 1909 publica in Viata romaneasca parodia Raspunsul micilor functionari, ca o replica la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui St. O. Iosif si Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat in lumea literara. Garabet Ibraileanu (cu care intretine o interesanta corespondenta), il cheama la Iasi (1911), ca subsecretar de redactie la Viata romaneasca
Odata cu stabilirea la Iasi, activitatea la Viata romaneasca si influenta lui Ibraileanu, Topirceanu abandoneaza faza adolescentina a creatiei sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesiva si tendintele vadite spre filozofarea retorica, pornind spre noi orizonturi poetice. La despartirea de adolescenta invoca clementa criticii postume:
„O, indulgenta Critica postuma,Sa nu le-ntepi cu varful unui ac,Ca, rand pe rand, baloanele de spumaIn lacrimi grele iarasi se prefac. (Topirceanu: Prefata).
Subsecretar, apoi secretar de redactie la Viata romaneasca, aflata sub influenta lui Ibraileanu, Topirceanu cunoaste si colaboreaza cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflata in lupta polemica cu samanatorismul lui Nicolae Iorga sau cu modernismul estetizant si importat de la Sburatorul lui Lovinescu. Din aceasta perioada din ajunul Primului Razboi Mondial dateaza parodiile dupa Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai simbolismului si ai modernismului - sau dupa Dimitrie Bolintineanu si Mircea Dem. Radulescu, cu retorismul lor patriotard-sforaitor si idilismul desuet[6].
Intre 1912 - 1913, impreuna cu M. Sevastos publica revista Teatrul.
In 1912 se casatoreste cu invatatoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar casnicia se va destrama. Ulterior, se va infiripa o poveste de dragoste discreta intre el si poeta Otilia Cazimir.
In 1916 debuteaza editorial cu doua volume: Balade vesele si Parodii originale.
La Iasi incearca sa-si termine studiile de filozofie dar este mobilizat si participa la campania din Bulgaria, apoi la primul razboi mondial, cazand prizonier in primele zile, la Turtucaia (1916). Ramane in captivitate pana in 1918. Experienta celor doua campanii si a prizonieratului va fi evocata in proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia, (Bucuresti, 1918), In ghiara lor... Amintiri din Bulgaria si schite usoare, (Iasi, 1920) si Pirin-Planina, epizoduri tragice si comice din captivitate, (Bucuresti, 1936).
Intors la Iasi, redacteaza impreuna cu Sadoveanu revista Insemnari literare, pana la reaparitia Vietii romanesti (1920), al carei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflecta si in Povestirile vanatoresti, in care tovarasul de pusca si de undita este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul"[7].
Volumele sale (Balade vesele si triste, Migdale amare, Scrisori fara adresa, Pirin - Planina) se bucura de succes de public si de presa, in special poezia, pentru care obtine in 1926 Premiul National de Poezie.
In anul 1934 incepe in Revista fundatiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfintului Sisoe (neterminat, publicat postum in 1938).
In 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Desi bolnav de cancer la ficat intemeiaza impreuna cu Sadoveanu si Grigore T. Popa revista „Insemnari iesene" ca un ultim efort creator.
Primavara lui 1937 il prinde la Viena, intr-un sanatoriu, de unde trimite ziarului Adevarul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat in presa vremii si de protest fata de huliganismul care lua amploare in presa romana. Articolul acesta a fost publicat postum.
Poetul a decedat la 7 mai in casa lui Demostene Botez, la Iasi
Incepe scoala primara la Bucuresti intre anii 1893 - 1895 si o continua pe valea Topologului, la Suici, judetul Arges, unde parintii se stabilesc o vreme. Revine la Bucuresti si se inscrie la liceul Matei Basarab pana in clasa a IV-a[2], apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). Dupa absolvire intra functionar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de somaj si de viata boemiana. In paralel, se inscrie la facultatea de drept (1906), pe care o paraseste pentru cea de litere, fara a termina studiile
Prima incercare literara dateaza din timpul scolii primare si este primita cu raceala de colegul mituit cu „o penita si doi nasturi" pentru a-i folosi de public
Debuteaza inca din liceu, la 19 ani, publicand primele incercari, sub pseudonimul „G. Top" la revista umoristica Belgia Orientului (1904); a publicat si la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastra, Revista ilustrata, Samanatorul, Neamul romanesc literar, Ramuri, Viata sociala a lui Nicolae D. Cocea. In 1909 publica in Viata romaneasca parodia Raspunsul micilor functionari, ca o replica la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui St. O. Iosif si Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat in lumea literara. Garabet Ibraileanu (cu care intretine o interesanta corespondenta), il cheama la Iasi (1911), ca subsecretar de redactie la Viata romaneasca
Odata cu stabilirea la Iasi, activitatea la Viata romaneasca si influenta lui Ibraileanu, Topirceanu abandoneaza faza adolescentina a creatiei sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesiva si tendintele vadite spre filozofarea retorica, pornind spre noi orizonturi poetice. La despartirea de adolescenta invoca clementa criticii postume:
„O, indulgenta Critica postuma,Sa nu le-ntepi cu varful unui ac,Ca, rand pe rand, baloanele de spumaIn lacrimi grele iarasi se prefac. (Topirceanu: Prefata).
Subsecretar, apoi secretar de redactie la Viata romaneasca, aflata sub influenta lui Ibraileanu, Topirceanu cunoaste si colaboreaza cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflata in lupta polemica cu samanatorismul lui Nicolae Iorga sau cu modernismul estetizant si importat de la Sburatorul lui Lovinescu. Din aceasta perioada din ajunul Primului Razboi Mondial dateaza parodiile dupa Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai simbolismului si ai modernismului - sau dupa Dimitrie Bolintineanu si Mircea Dem. Radulescu, cu retorismul lor patriotard-sforaitor si idilismul desuet[6].
Intre 1912 - 1913, impreuna cu M. Sevastos publica revista Teatrul.
In 1912 se casatoreste cu invatatoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar casnicia se va destrama. Ulterior, se va infiripa o poveste de dragoste discreta intre el si poeta Otilia Cazimir.
In 1916 debuteaza editorial cu doua volume: Balade vesele si Parodii originale.
La Iasi incearca sa-si termine studiile de filozofie dar este mobilizat si participa la campania din Bulgaria, apoi la primul razboi mondial, cazand prizonier in primele zile, la Turtucaia (1916). Ramane in captivitate pana in 1918. Experienta celor doua campanii si a prizonieratului va fi evocata in proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia, (Bucuresti, 1918), In ghiara lor... Amintiri din Bulgaria si schite usoare, (Iasi, 1920) si Pirin-Planina, epizoduri tragice si comice din captivitate, (Bucuresti, 1936).
Intors la Iasi, redacteaza impreuna cu Sadoveanu revista Insemnari literare, pana la reaparitia Vietii romanesti (1920), al carei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflecta si in Povestirile vanatoresti, in care tovarasul de pusca si de undita este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul"[7].
Volumele sale (Balade vesele si triste, Migdale amare, Scrisori fara adresa, Pirin - Planina) se bucura de succes de public si de presa, in special poezia, pentru care obtine in 1926 Premiul National de Poezie.
In anul 1934 incepe in Revista fundatiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfintului Sisoe (neterminat, publicat postum in 1938).
In 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Desi bolnav de cancer la ficat intemeiaza impreuna cu Sadoveanu si Grigore T. Popa revista „Insemnari iesene" ca un ultim efort creator.
Primavara lui 1937 il prinde la Viena, intr-un sanatoriu, de unde trimite ziarului Adevarul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat in presa vremii si de protest fata de huliganismul care lua amploare in presa romana. Articolul acesta a fost publicat postum.
Poetul a decedat la 7 mai in casa lui Demostene Botez, la Iasi
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.