S-a nascut la Lancram, langa Sebes. Localitatea natala se afla atunci in comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al noualea copil al unei familii de preoti, fiul lui Isidor Blaga si al Anei (n. Moga). Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, „sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului", viitorul poet – care se va autodefini mai tarziu intr-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebada" – neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, a murit in anul 1933 la Sibiu, in varsta de 74 de ani. In luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea in Sibiu.
Primele clase le-a urmat la Sebes, la scoala primara germana (1902-1906), dupa care a urmat Liceul „Andrei Saguna" din Brasov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc de teoria dramei.
A debutat in ziarele aradene Tribuna, cu poezia Pe tarm (1910), si in Romanul, cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Dupa moartea tatalui, familia se muta la Sebes in 1909. In anul 1911 calatoreste in Italia, unde isi petrece timpul in librarii, cautand carti de filosofie, si vizitand vestigiile istorice ale acestei tari.
A urmat cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu si Oradea in perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. A studiat filosofia si biologia la Universitatea din Viena intre anii 1916 si 1920, obtinand titlul de doctor in filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care ii va deveni sotie. A revenit in tara in ajunul Marii Uniri. In anul 1916, in timpul verii, Blaga viziteaza Viena, unde descopera Expresionismul.
Imaginea lui Lucian Blaga pe o marca postala din Republica Moldova (1995)
Publica la Sibiu, in 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditata in acelasi an la Cartea Romaneasca, in Bucuresti), precum si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
Prima sa drama, Zamolxe, ii apare in ziarul Vointa (1920), iar in volum in 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul". Academia Romana ii decerneaza Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj ii premiaza piesa Zamolxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in limba germana in revista cernauteana Die Brucke (1922) (Podul). In 1924-1925, locuieste in Lugoj. A fost redactor la ziarele Vointa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul.
Dupa Dictatul de la Viena, se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferentiaza la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major in formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu si o mare influenta asupra lui Ion Desideriu Sarbu.
Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj si Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Romane in anul 1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului romanesc.
In anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redacteaza, incepand cu 1943, revista Saeculum, care va aparea un an. A functionat ca profesor universitar pana in 1948, cand a fost indepartat cu brutalitate de la catedra. Motivul este de natura politica: se pare ca Blaga a refuzat invitatia de a conduce Partidul National Popular, un satelit al Partidului Comunist. Impreuna cu el au fost inlaturati si conferentiarul si discipolul sau, Ion Desideriu Sarbu, si profesorii universitari Liviu Calin si Nicolae Margineanu.
In anul 1926 a intrat in diplomatie, ocupand succesiv posturi de atasat cultural la legatiile Romaniei din Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga, Berna (1926–1936) si Viena (1936-1937) subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938–1939).
Din 1937 Lucian Blaga a fost, impreuna cu fratele sau, membru in asociatia „Prietenii Legiunii", iar in 1940 a fost incadrat in Miscarea Legionara la Sibiu. Drama sa istorica „Avram Iancu" (1934) a fost dedicata lui Corneliu Codreanu
Din 1948, fiind indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Academiei Romane ca bibliograf. Devine cercetator la Institutul de Istorie si Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-sef (1951–1954) si director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei. Nu ii mai sunt publicate volumele si prefera sa se ocupe de traduceri. In aceasta perioada a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar in 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing in traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeti germani clasici si moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot in aceasta perioada scrie romanul cu tenta autobiografica Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost inmormantat in ziua sa de nastere, 9 mai, in cimitirul din Lancram.
In anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte si de criticul Basil Munteanu, dar se pare ca ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatura.[necesita citare] Cei doi nu locuiau in Romania, Rosa del Conte era autoarea unei carti despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritatile comuniste nu au sprijinit in niciun fel aceste gesturi, pentru ca Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise pana la editia din 1962 ingrijita de George Ivascu. Rosa del Conte a recunoscut ca paternitatea ideii ii apartine lui Mircea Eliade,[necesita citare] cel care publicase la moartea lui Blaga, in 1961, un emotionant necrolog intitulat Tacerile lui Lucian Blaga