Din aceeasi categorie
|
Stalin, teroarea rosie 2.529 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Stalin, teroarea rosie 302 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Apocalipsa dupa Stalin 906 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul lui Stalin cu URSS ep 2 1.415 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul lui Stalin cu URSS ep 3 1.396 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul lui Stalin cu URSS ep 1 1.106 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul lui stalin cu URSS ep 8 1.087 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul lui stalin cu URSS ep 7 1.035 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul lui Stalin cu URSS ep 6 897 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul lui Stalin cu URSS episodul-4-5 1.315 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Iosif Vissarionovici Stalin
| Adaugat de Cozana | 03.09.2013 |  Adauga
la favorite |
882 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIosif Vissarionovici Stalin s-a nascut la 21 decembrie 1878,in familia lui Vissarion Ivanovici Djugasvili si Ekaterina Geladze.Tatal lui Stalin a fost cizmar si si-a deschis propriul atelier, dar, in scurta vreme, a dat faliment, ceea ce l-a fortat sa lucreze intr-o fabrica de incaltaminte, in Tiflis (Tbilisi). Vizitandu-si rar familia si fiind in stare de ebrietate grava, Vissarion isi batea adesea fara motiv sotia si fiul. Un prieten din copilarie al lui Stalin a scris ca "... aceste batai nemeritate si infioratoare l-au facut pe baiat la fel de dur si fara de inima precum tatal sau." Acelasi prieten a scris ca nu l-a vazut niciodata plangand pe Stalin. Alt prieten din copilarie, Iremashvili, credea ca bataile pe care i le administrase tatal sau i-au inoculat lui Stalin ura fata de autoritati. El a spus, de asemenea, ca oricine isi manifesta puterea asupra celor din jur ii amintea de tatal sau si de cruzimea acestuia. Stalin inseamna "om de otel" in limba rusa.
Unul dintre oamenii la care mama lui Stalin,Ekaterina,spala rufe si facea menajul era un evreu din Gori, David Papismedov. Papismedov i-a dat lui Iosif, care o ajuta pe mama sa, bani si carti de citit si l-a incurajat. Cateva zeci de ani mai tarziu, Papismedov a venit la Kremlin sa vada ce a ajuns micul Soso. Stalin si-a surprins colegii nu numai prin faptul ca l-a primit pe batranul evreu, dar si prin faptul ca a stat de vorba cu el in public, plin de bucurie.
In cele din urma, tatal lui Stalin, Beso, a plecat, in 1888, la Tiflis, lasandu-si familia fara sprijin material. Au existat zvonuri ca ar fi murit intr-o incaierare intre betivi intr-un bar, desi altii spun ca l-ar fi vazut in Georgia chiar prin 1931. La opt ani, Soso a inceput invatatura la scoala bisericeasca din Gori. Cand a intrat la scoala, Stalin era intr-un grup de elevi foarte eterogen. Stalin si colegii lui de clasa erau, in cea mai mare parte, georgieni si vorbeau una dintre cele saptezeci de limbi caucaziene, dar la scoala au fost siliti sa foloseasca rusa. Chiar si atunci cand vorbeau ruseste, profesorii rusi isi bateau joc de Stalin si de colegii lui datorita accentului lor georgian. Stalin era ridiculizat si de cei care erau fii de preoti sau de negustori. Ei isi bateau joc de uniforma lui scolara jerpelita si de fata lui cu urme de varsat de vant. Tanarul Iosif a invatat sa-si invinga adversarii intimidandu-i. El a exploatat slabiciunile colegilor, batandu-si joc cu brutalitate de ei. Pentru a evita confruntarile fizice, ii batjocorea acuzandu-i ca folosesc violenta ca pe un "inlocuitor pentru creier". Stalin si-a impus autoritatea asupra celor din familii bogate. Desi mai tarziu Stalin a cautat sa ascunda aceste origini georgiene, pe timpul copilariei sale era fascinat de folclorul local. Povestile pe care le citea vorbeau despre muntenii georgieni care luptasera vitejeste pentru independenta tarii. Eroul favorit al povestilor lui Stalin era un talhar legendar din munti numit Koba. El le-a cerut colegilor de clasa sa-l numeasca Koba si acest nume a devenit si primul sau pseudonim ca revolutionar. In scurta vreme a devenit cel mai puternic sportiv si cel mai bun la invatatura. El a stralucit in scoala si a fost premiant, iar cand a implinit 14 ani a fost rasplatit cu o bursa la Seminarul teologic din Tiflis, o institutie a bisericii ortodoxe ruse, unde a inceput sa invete din 1894. El era platit pentru cantatul in cor, bani care se adaugau la mica sa bursa. Desi mama sa a vrut ca el sa devina preot (chiar si dupa ce devenise conducatorul Uniunii Sovietice), Stalin a intrat la seminar nu datorita vreunei vocatii religioase, ci datorita faptului ca era una dintre putinele optiuni educationale disponibile, atata vreme cat guvernul tarist nu dorea sa permita existenta unei universitati in Georgia.
Implicarea lui Stalin in miscarea socialista (pentru a fi mai exacti, in acea ramura care mai tarziu se va transforma in miscarea comunista), a inceput in seminar, de unde a fost exmatriculat in 1899, dupa ce nu s-a prezentat la examenele programate. El a lucrat timp de un deceniu ca ilegalist in Caucaz, fiind arestat in mai multe randuri si, in cele din urma, exilat in Siberia, intre 1902 si 1917. El a aderat la doctrina lui V.I. Lenin, doctrina unui partid puternic centralizat al "revolutionarilor profesionisti". Experienta sa practica l-a facut util partidului bolsevic, fiind ales in Comitetul Central, in ianuarie 1912. Unii istorici au afirmat ca in aceasta perioada Stalin era de fapt spion tarist infiltrat in partidul bolsevic, dar nu exista documente de incredere care sa ateste acest fapt. In 1913 el a adoptat numele Stalin, ceea ce inseamna "de otel" in rusa.
Singura sa contributie semnificativa la dezvoltarea teoriei marxiste din acea vreme a fost un tratat scris in perioada scurta in care era exilat la Viena, "Marxismul si problema nationala". Prezinta o pozitie marxist-ortodoxa fata de aceasta importanta problema. (Pentru comparatie, vezi articolul lui Lenin "Despre dreptul la autodeterminare al natiunilor".) Acest tratat se pare ca a avut o contributie la numirea sa in functia de Comisar al Poporului pentru Afacerile Nationalitatilor, dupa revolutie.
Ascensiunea spre putere
In 1912, Stalin a fost cooptat in Comitetul Central la Conferinta Partidului de la Praga. In 1917, Stalin era editorul ziarului Pravda in timp ce Lenin si cei mai multi dintre conducatorii bolesvici erau in exil. Dupa Revolutia din Februarie, Stalin si colectivul de redactie au luat pozitie in favoarea sustinerii guvernului provizoriu al lui Kerenski si se spune s-a mers pana acolo incat i s-a refuzat publicarea unui articol lui Lenin, care cerea rasturnarea acestui guvern provizoriu. Cand Lenin s-a intors din exil, el a scris Tezele din aprilie, care au scos in relief pozitia sa.
In aprilie 1917, Stalin a castigat alegerile pentru Comitetul Central cu al treilea numar de voturi in partid si a fost, mai apoi, ales in Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice – Biroul Politic al Comitetului Central (mai 1917); el a detinut aceasta functie pana la moarte.
Conform numeroaselor marturii, Stalin a jucat un rol minor in revolutia din 7 noiembrie si si-a infrumusetat rolul in istoria partidului odata ce a ajuns la putere. Alti scriitori, precum Adam Ulam, au afirmat ca fiecarui om din Comitetul Central i se stabilise o sarcina precisa.
Pe durata Razboiului Civil si a razboiului polono-rus, Stalin a fost comisar politic in Armata Rosie pe diferite fronturi. Prima functie guvernamentala a lui Stalin a fost aceea de Comisar al Poporului pentru Afacerile Nationalitatilor (1917-1923). A mai fost, de asemenea, Comisar al Poporului pentru Inspectia Muncitorilor si Taranilor (1919-1922), fost membru al Sovietului Militar Revolutionar (1920-1923) si membru al Comitetul Central Executiv al Congresului Sovietelor (din 1917).
In aprilie 1922, Stalin a devenit Secretar General al atotputernicului Partid Comunist, un post pe care el l-a transformat, de-a lungul timpului, in cel mai puternic post din tara. Acest post era unul nedorit in interiorul partidului (Stalin era numit, cateodata, de catre camarazii de partid Tovarasul Cartoteca), dar el a vazut potentialul functiei care-i putea asigura baza puterii, el fiind capabil sa aduca in partid numerosi aliati personali. Aceasta concentrare de putere personala l-a alarmat din ce in ce mai mult pe muribundul Lenin si, in testamentul sau politic, el a cerut inlaturarea "brutalului" Stalin. Pana la urma, acest document nu a fost luat in seama de membrii Comitetului Central, multi dintre ei fiind de asemenea criticati de liderul bolsevic.
Dupa moartea lui Lenin in ianuarie 1924, Stalin, Kamenev, si Zinoviev au condus impreuna partidul, plasandu-se din punct de vedere ideologic intre Trotki (exponent al aripii de stanga din partid) si Buharin (exponent al dreptei).
In acest timp, Stalin a abandonat accentul pus pe revolutia mondiala in favoarea politicii construirii "socialismului intr-o singura tara", in contrast cu teoria lui Trotki, "Revolutia permanenta". Stalin a schimbat curand taberele si i s-a alaturat lui Buharin. Impreuna au luptat impotriva opozitiei formate din Trotki, Kamenev, si Zinoviev. Dupa 1928 (primul an al planurilor cincinale), Stalin castigase primul loc intre lideri si, in anul urmator, Trotki a fost exilat. Manevrand cu iscusinta opozitia de dreapta a lui Buharin, aparand acum colectivizarea si industrializarea, se poate spune ca Stalin a cucerit controlul partidului si tarii. Cum popularitatea altor lideri era mare, precum cea a lui Serghei Kirov si a asa-numitului Complot Riutin, Stalin nu a castigat puterea absoluta pana la Marea Epurare din 1936-1938.
Colectivizarea
Regimul lui Stalin a colectivizat agricultura. Teoria care justifica colectivizarea era aceea ca se vor inlocui fermele mici, nemecanizate si ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multa eficienta.
Colectivizarea a insemnat schimbari sociale dramatice, de o amploare nemaivazuta de la abolirea iobagiei din 1861 si alienarea taranimii fata de controlul asupra pamantului si a productiei agricole. Colectivizarea a insemnat si o cadere dramatica a standardului de viata a numerosi tarani (dar nu a tuturor, cei mai saraci tarani au simtit o crestere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de infruntat o rezistenta generala si adeseori violenta a taranimii.
Industrializarea
Primul Razboi Mondial si razboiul civil rus au avut un efect devastator asupra economiei tarii. Productia industriala in 1922 era doar 13% din cea a anului 1914. Sub conducerea lui Stalin, Noua Politica Economica , care permitea o libertate limitata a pietei in contextul economiei socialiste, a fost inlocuita cu un plan cincinal hotarat de la centru, la sfarsitul celui de-al treilea deceniu. Acesta presupunea un program extrem de ambitios de industrializare fortata, ghidata de stat, si de colectivizare a agriculturii. In ciuda poticnelilor si greselilor de inceput, primele doua planuri cincinale au dus la o rapida industrializare, pornind de la o baza economica foarte scazuta. Uniunea Sovietica, catalogata in general ca cea mai saraca natiune din Europa in 1922, se industrializa acum intr-un ritm fenomenal, depasind de departe viteza industrializarii Germaniei din secolul al XIX-lea si al Japoniei din secolul al XX-lea.
Fara capital de investitie, cu un comert exterior nesemnificativ si fara nici o industrie moderna ca sprijin, guvernul lui Stalin a finantat industrializarea atat prin restrangerea consumului unei parti a cetatenilor sovietici (pentru asigurarea capitalului reinvestit in industrie), cat si prin spolierea fara mila a bogatiei taranimii. Nu in putine cazuri, munca industriala era cu buna stiinta platita sub valoarea ei reala. Era, in primul rand, cazul muncii aproape gratuite a prizonierilor din lagarele de munca. Iar in al doilea rand, erau frecventele "mobilizari" ale comunistilor si ale membrilor de Komsomol pentru diferite proiecte de constructie.
Deportarile
Putin inaintea, in timpul si imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Stalin a dirijat, personal, o serie de deportari la o scara nemaiintalnita, care a afectat profund harta etnica a Uniunii Sovietice. Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportati in Siberia si in republicile central-asiatice. Separatismul, rezistenta impotriva regimului sovietic si colaborationismul cu ocupantul german au fost motivele cele mai des invocate pentru deportarile in masa.
Epurarile
Stalin, ca sef al Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, si-a consolidat puterea aproape absoluta in deceniul al patrulea prin intermediul Marii Epurari indreptate impotriva (suspectilor) oponentilor politici si ideologici, culminand cu exterminarea majoritatii membrilor Comitetului Central bolsevic si a mai mult de jumatate dintre delegatii foarte docili de la cel de-al XVII-lea Congres al Partidului din ianuarie 1934. Masurile luate variau de la intemnitarea in lagarele de munca ale Gulagului, la executii care urmau proceselor-spectacol sau proceselor rapide ale troicii NKVD-ului. Se argumenteaza ca unele dintre motivatii ar fi fost nevoia ca partidul sa fie unificat in fata anticipatului conflict cu Germania Nazista. Altii cred ca toate acestea au fost motivate de dorinta lui Stalin de a-si consolida propria putere.
Exterminarea
Aproximativ un milion de oameni au fost ucisi in perioadele 1935-1938, 1942 si 1945-1950 si milioane de oameni au fost incarcerati in Gulag = lagarele de munca. In Georgia, aproximativ 80.000 de oameni au fost impuscati pe timpul anilor 1921, 1923-1924, 1935-1938, 1942 si 1945-1950 si mai mult de 100.000 de oameni au fosr transportati in Gulag.
Pe 5 martie 1940, Stalin si alti lideri sovietici au semnat un ordin pentru executarea a 25.700 de intelectuali, inclusiv 14.700 ofiteri prizonieri de razboi polonezi. Aceasta a devenit cunoscut ca Masacrul de la Katyn. Au mai fost si alte masacre josnice ale prizonierilor de razboi, totalizand aproximativ 30.000 – 40.000 de oameni.
Moartea
Dupa cum spune Hrusciov in autobiografia sa, Stalin participa deseori la chefuri nocturne alaturi de aghiotantii sai, dupa care el dormea toata ziua, asteptand ca ei sa ramana treji si sa conduca tara. La 1 martie 1953, dupa un dineu intins pe durata intregii nopti, alaturi de ministrul de interne Lavrenti Beria si viitorii premieri Gheorghi Malenkov, Nicolai Bulganin si Nikita Hrusciov, Stalin a cedat, suferind un atac cerebral care i-a paralizat partea dreapta a corpului. El a murit patru zile mai tarziu, la 5 martie 1953, la varsta de 73 de ani. In mod oficial, hemoragia cerebrala a fost declarata drept cauza a mortii. Trupul sau a fost mumificat si pastrat in Mausoleul lui Lenin pana la 3 octombrie 1961, cand a inceput destalinizarea in Uniunea Sovietica. Trupul lui Stalin a fost ingropat, dupa aceea, langa zidul Kremlinului.
S-a sugerat ca Stalin ar fi fost asasinat. Fostul exilat comunist Avtorhanov a adus in discutie aceasta ipoteza in 1975. Viaceslav Molotov, in memoriile sale politice publicate in 1993, afirma ca Beria s-a laudat in fata sa ca l-ar fi otravit pe Stalin. In 2003, un grup de cercetatori rusi si americani au enuntat ipoteza ca Stalin ar fi ingerat o puternica otrava folosita impotriva sobolanilor, care provoaca fluidizarea sangelui si hemoragii si atacuri cerebrale. Cum acest tip de otrava este insipida, varianta aceasta este plauzibila. Cum a murit Stalin, se va putea afla cu certitudine doar daca se va face autopsia cadavrului care este imbalsamat.
Cultul personalitatii
Stalin este binecunoscut pentru crearea cultului personalitatii lui Lenin (dar si al sau propriu) in Uniunea Sovietica. Imbalsamarea trupului fondatorului statului sovietic si depunerea sa intr-un mausoleu a fost facuta impotriva obiectiilor sotiei lui Lenin, Nadejda Krupskaia. Stalin devenise centrul cultului si adoratiei colective. Numeroase orase si sate au fost redenumite cu numele liderului sovietic (vezi Lista locurilor care au primit numele lui Stalin), au fost infiintat in onoarea sa Premiul Stalin si Premiul Stalin pentru Pace. Trotki, bolsevic din "vechea garda", a criticat cultul personalitatii ca fiind impotriva valorilor socialismului si bolsevismului, prin ridicarea individului deasupra partidului si clasei muncitoare. De aceea, in ciuda refugierii politice a lui Trotki in Mexico, acesta a fost asasinat de mana lunga a K.G.B.-ului, bineinteles, la indemnul tovarasesc al "mult-iubitului" Stalin. Cultul personalitatii a atins noi dimensiuni pe durata Marelui Razboi pentru Apararea Patriei, cand numele lui Stalin a fost introdus in noul imn national sovietic. Stalin a devenit subiectul artelor sovietice: literatura (inclusiv poezia), muzica, pictura si filmul.
Unul dintre oamenii la care mama lui Stalin,Ekaterina,spala rufe si facea menajul era un evreu din Gori, David Papismedov. Papismedov i-a dat lui Iosif, care o ajuta pe mama sa, bani si carti de citit si l-a incurajat. Cateva zeci de ani mai tarziu, Papismedov a venit la Kremlin sa vada ce a ajuns micul Soso. Stalin si-a surprins colegii nu numai prin faptul ca l-a primit pe batranul evreu, dar si prin faptul ca a stat de vorba cu el in public, plin de bucurie.
In cele din urma, tatal lui Stalin, Beso, a plecat, in 1888, la Tiflis, lasandu-si familia fara sprijin material. Au existat zvonuri ca ar fi murit intr-o incaierare intre betivi intr-un bar, desi altii spun ca l-ar fi vazut in Georgia chiar prin 1931. La opt ani, Soso a inceput invatatura la scoala bisericeasca din Gori. Cand a intrat la scoala, Stalin era intr-un grup de elevi foarte eterogen. Stalin si colegii lui de clasa erau, in cea mai mare parte, georgieni si vorbeau una dintre cele saptezeci de limbi caucaziene, dar la scoala au fost siliti sa foloseasca rusa. Chiar si atunci cand vorbeau ruseste, profesorii rusi isi bateau joc de Stalin si de colegii lui datorita accentului lor georgian. Stalin era ridiculizat si de cei care erau fii de preoti sau de negustori. Ei isi bateau joc de uniforma lui scolara jerpelita si de fata lui cu urme de varsat de vant. Tanarul Iosif a invatat sa-si invinga adversarii intimidandu-i. El a exploatat slabiciunile colegilor, batandu-si joc cu brutalitate de ei. Pentru a evita confruntarile fizice, ii batjocorea acuzandu-i ca folosesc violenta ca pe un "inlocuitor pentru creier". Stalin si-a impus autoritatea asupra celor din familii bogate. Desi mai tarziu Stalin a cautat sa ascunda aceste origini georgiene, pe timpul copilariei sale era fascinat de folclorul local. Povestile pe care le citea vorbeau despre muntenii georgieni care luptasera vitejeste pentru independenta tarii. Eroul favorit al povestilor lui Stalin era un talhar legendar din munti numit Koba. El le-a cerut colegilor de clasa sa-l numeasca Koba si acest nume a devenit si primul sau pseudonim ca revolutionar. In scurta vreme a devenit cel mai puternic sportiv si cel mai bun la invatatura. El a stralucit in scoala si a fost premiant, iar cand a implinit 14 ani a fost rasplatit cu o bursa la Seminarul teologic din Tiflis, o institutie a bisericii ortodoxe ruse, unde a inceput sa invete din 1894. El era platit pentru cantatul in cor, bani care se adaugau la mica sa bursa. Desi mama sa a vrut ca el sa devina preot (chiar si dupa ce devenise conducatorul Uniunii Sovietice), Stalin a intrat la seminar nu datorita vreunei vocatii religioase, ci datorita faptului ca era una dintre putinele optiuni educationale disponibile, atata vreme cat guvernul tarist nu dorea sa permita existenta unei universitati in Georgia.
Implicarea lui Stalin in miscarea socialista (pentru a fi mai exacti, in acea ramura care mai tarziu se va transforma in miscarea comunista), a inceput in seminar, de unde a fost exmatriculat in 1899, dupa ce nu s-a prezentat la examenele programate. El a lucrat timp de un deceniu ca ilegalist in Caucaz, fiind arestat in mai multe randuri si, in cele din urma, exilat in Siberia, intre 1902 si 1917. El a aderat la doctrina lui V.I. Lenin, doctrina unui partid puternic centralizat al "revolutionarilor profesionisti". Experienta sa practica l-a facut util partidului bolsevic, fiind ales in Comitetul Central, in ianuarie 1912. Unii istorici au afirmat ca in aceasta perioada Stalin era de fapt spion tarist infiltrat in partidul bolsevic, dar nu exista documente de incredere care sa ateste acest fapt. In 1913 el a adoptat numele Stalin, ceea ce inseamna "de otel" in rusa.
Singura sa contributie semnificativa la dezvoltarea teoriei marxiste din acea vreme a fost un tratat scris in perioada scurta in care era exilat la Viena, "Marxismul si problema nationala". Prezinta o pozitie marxist-ortodoxa fata de aceasta importanta problema. (Pentru comparatie, vezi articolul lui Lenin "Despre dreptul la autodeterminare al natiunilor".) Acest tratat se pare ca a avut o contributie la numirea sa in functia de Comisar al Poporului pentru Afacerile Nationalitatilor, dupa revolutie.
Ascensiunea spre putere
In 1912, Stalin a fost cooptat in Comitetul Central la Conferinta Partidului de la Praga. In 1917, Stalin era editorul ziarului Pravda in timp ce Lenin si cei mai multi dintre conducatorii bolesvici erau in exil. Dupa Revolutia din Februarie, Stalin si colectivul de redactie au luat pozitie in favoarea sustinerii guvernului provizoriu al lui Kerenski si se spune s-a mers pana acolo incat i s-a refuzat publicarea unui articol lui Lenin, care cerea rasturnarea acestui guvern provizoriu. Cand Lenin s-a intors din exil, el a scris Tezele din aprilie, care au scos in relief pozitia sa.
In aprilie 1917, Stalin a castigat alegerile pentru Comitetul Central cu al treilea numar de voturi in partid si a fost, mai apoi, ales in Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice – Biroul Politic al Comitetului Central (mai 1917); el a detinut aceasta functie pana la moarte.
Conform numeroaselor marturii, Stalin a jucat un rol minor in revolutia din 7 noiembrie si si-a infrumusetat rolul in istoria partidului odata ce a ajuns la putere. Alti scriitori, precum Adam Ulam, au afirmat ca fiecarui om din Comitetul Central i se stabilise o sarcina precisa.
Pe durata Razboiului Civil si a razboiului polono-rus, Stalin a fost comisar politic in Armata Rosie pe diferite fronturi. Prima functie guvernamentala a lui Stalin a fost aceea de Comisar al Poporului pentru Afacerile Nationalitatilor (1917-1923). A mai fost, de asemenea, Comisar al Poporului pentru Inspectia Muncitorilor si Taranilor (1919-1922), fost membru al Sovietului Militar Revolutionar (1920-1923) si membru al Comitetul Central Executiv al Congresului Sovietelor (din 1917).
In aprilie 1922, Stalin a devenit Secretar General al atotputernicului Partid Comunist, un post pe care el l-a transformat, de-a lungul timpului, in cel mai puternic post din tara. Acest post era unul nedorit in interiorul partidului (Stalin era numit, cateodata, de catre camarazii de partid Tovarasul Cartoteca), dar el a vazut potentialul functiei care-i putea asigura baza puterii, el fiind capabil sa aduca in partid numerosi aliati personali. Aceasta concentrare de putere personala l-a alarmat din ce in ce mai mult pe muribundul Lenin si, in testamentul sau politic, el a cerut inlaturarea "brutalului" Stalin. Pana la urma, acest document nu a fost luat in seama de membrii Comitetului Central, multi dintre ei fiind de asemenea criticati de liderul bolsevic.
Dupa moartea lui Lenin in ianuarie 1924, Stalin, Kamenev, si Zinoviev au condus impreuna partidul, plasandu-se din punct de vedere ideologic intre Trotki (exponent al aripii de stanga din partid) si Buharin (exponent al dreptei).
In acest timp, Stalin a abandonat accentul pus pe revolutia mondiala in favoarea politicii construirii "socialismului intr-o singura tara", in contrast cu teoria lui Trotki, "Revolutia permanenta". Stalin a schimbat curand taberele si i s-a alaturat lui Buharin. Impreuna au luptat impotriva opozitiei formate din Trotki, Kamenev, si Zinoviev. Dupa 1928 (primul an al planurilor cincinale), Stalin castigase primul loc intre lideri si, in anul urmator, Trotki a fost exilat. Manevrand cu iscusinta opozitia de dreapta a lui Buharin, aparand acum colectivizarea si industrializarea, se poate spune ca Stalin a cucerit controlul partidului si tarii. Cum popularitatea altor lideri era mare, precum cea a lui Serghei Kirov si a asa-numitului Complot Riutin, Stalin nu a castigat puterea absoluta pana la Marea Epurare din 1936-1938.
Colectivizarea
Regimul lui Stalin a colectivizat agricultura. Teoria care justifica colectivizarea era aceea ca se vor inlocui fermele mici, nemecanizate si ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multa eficienta.
Colectivizarea a insemnat schimbari sociale dramatice, de o amploare nemaivazuta de la abolirea iobagiei din 1861 si alienarea taranimii fata de controlul asupra pamantului si a productiei agricole. Colectivizarea a insemnat si o cadere dramatica a standardului de viata a numerosi tarani (dar nu a tuturor, cei mai saraci tarani au simtit o crestere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de infruntat o rezistenta generala si adeseori violenta a taranimii.
Industrializarea
Primul Razboi Mondial si razboiul civil rus au avut un efect devastator asupra economiei tarii. Productia industriala in 1922 era doar 13% din cea a anului 1914. Sub conducerea lui Stalin, Noua Politica Economica , care permitea o libertate limitata a pietei in contextul economiei socialiste, a fost inlocuita cu un plan cincinal hotarat de la centru, la sfarsitul celui de-al treilea deceniu. Acesta presupunea un program extrem de ambitios de industrializare fortata, ghidata de stat, si de colectivizare a agriculturii. In ciuda poticnelilor si greselilor de inceput, primele doua planuri cincinale au dus la o rapida industrializare, pornind de la o baza economica foarte scazuta. Uniunea Sovietica, catalogata in general ca cea mai saraca natiune din Europa in 1922, se industrializa acum intr-un ritm fenomenal, depasind de departe viteza industrializarii Germaniei din secolul al XIX-lea si al Japoniei din secolul al XX-lea.
Fara capital de investitie, cu un comert exterior nesemnificativ si fara nici o industrie moderna ca sprijin, guvernul lui Stalin a finantat industrializarea atat prin restrangerea consumului unei parti a cetatenilor sovietici (pentru asigurarea capitalului reinvestit in industrie), cat si prin spolierea fara mila a bogatiei taranimii. Nu in putine cazuri, munca industriala era cu buna stiinta platita sub valoarea ei reala. Era, in primul rand, cazul muncii aproape gratuite a prizonierilor din lagarele de munca. Iar in al doilea rand, erau frecventele "mobilizari" ale comunistilor si ale membrilor de Komsomol pentru diferite proiecte de constructie.
Deportarile
Putin inaintea, in timpul si imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Stalin a dirijat, personal, o serie de deportari la o scara nemaiintalnita, care a afectat profund harta etnica a Uniunii Sovietice. Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportati in Siberia si in republicile central-asiatice. Separatismul, rezistenta impotriva regimului sovietic si colaborationismul cu ocupantul german au fost motivele cele mai des invocate pentru deportarile in masa.
Epurarile
Stalin, ca sef al Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, si-a consolidat puterea aproape absoluta in deceniul al patrulea prin intermediul Marii Epurari indreptate impotriva (suspectilor) oponentilor politici si ideologici, culminand cu exterminarea majoritatii membrilor Comitetului Central bolsevic si a mai mult de jumatate dintre delegatii foarte docili de la cel de-al XVII-lea Congres al Partidului din ianuarie 1934. Masurile luate variau de la intemnitarea in lagarele de munca ale Gulagului, la executii care urmau proceselor-spectacol sau proceselor rapide ale troicii NKVD-ului. Se argumenteaza ca unele dintre motivatii ar fi fost nevoia ca partidul sa fie unificat in fata anticipatului conflict cu Germania Nazista. Altii cred ca toate acestea au fost motivate de dorinta lui Stalin de a-si consolida propria putere.
Exterminarea
Aproximativ un milion de oameni au fost ucisi in perioadele 1935-1938, 1942 si 1945-1950 si milioane de oameni au fost incarcerati in Gulag = lagarele de munca. In Georgia, aproximativ 80.000 de oameni au fost impuscati pe timpul anilor 1921, 1923-1924, 1935-1938, 1942 si 1945-1950 si mai mult de 100.000 de oameni au fosr transportati in Gulag.
Pe 5 martie 1940, Stalin si alti lideri sovietici au semnat un ordin pentru executarea a 25.700 de intelectuali, inclusiv 14.700 ofiteri prizonieri de razboi polonezi. Aceasta a devenit cunoscut ca Masacrul de la Katyn. Au mai fost si alte masacre josnice ale prizonierilor de razboi, totalizand aproximativ 30.000 – 40.000 de oameni.
Moartea
Dupa cum spune Hrusciov in autobiografia sa, Stalin participa deseori la chefuri nocturne alaturi de aghiotantii sai, dupa care el dormea toata ziua, asteptand ca ei sa ramana treji si sa conduca tara. La 1 martie 1953, dupa un dineu intins pe durata intregii nopti, alaturi de ministrul de interne Lavrenti Beria si viitorii premieri Gheorghi Malenkov, Nicolai Bulganin si Nikita Hrusciov, Stalin a cedat, suferind un atac cerebral care i-a paralizat partea dreapta a corpului. El a murit patru zile mai tarziu, la 5 martie 1953, la varsta de 73 de ani. In mod oficial, hemoragia cerebrala a fost declarata drept cauza a mortii. Trupul sau a fost mumificat si pastrat in Mausoleul lui Lenin pana la 3 octombrie 1961, cand a inceput destalinizarea in Uniunea Sovietica. Trupul lui Stalin a fost ingropat, dupa aceea, langa zidul Kremlinului.
S-a sugerat ca Stalin ar fi fost asasinat. Fostul exilat comunist Avtorhanov a adus in discutie aceasta ipoteza in 1975. Viaceslav Molotov, in memoriile sale politice publicate in 1993, afirma ca Beria s-a laudat in fata sa ca l-ar fi otravit pe Stalin. In 2003, un grup de cercetatori rusi si americani au enuntat ipoteza ca Stalin ar fi ingerat o puternica otrava folosita impotriva sobolanilor, care provoaca fluidizarea sangelui si hemoragii si atacuri cerebrale. Cum acest tip de otrava este insipida, varianta aceasta este plauzibila. Cum a murit Stalin, se va putea afla cu certitudine doar daca se va face autopsia cadavrului care este imbalsamat.
Cultul personalitatii
Stalin este binecunoscut pentru crearea cultului personalitatii lui Lenin (dar si al sau propriu) in Uniunea Sovietica. Imbalsamarea trupului fondatorului statului sovietic si depunerea sa intr-un mausoleu a fost facuta impotriva obiectiilor sotiei lui Lenin, Nadejda Krupskaia. Stalin devenise centrul cultului si adoratiei colective. Numeroase orase si sate au fost redenumite cu numele liderului sovietic (vezi Lista locurilor care au primit numele lui Stalin), au fost infiintat in onoarea sa Premiul Stalin si Premiul Stalin pentru Pace. Trotki, bolsevic din "vechea garda", a criticat cultul personalitatii ca fiind impotriva valorilor socialismului si bolsevismului, prin ridicarea individului deasupra partidului si clasei muncitoare. De aceea, in ciuda refugierii politice a lui Trotki in Mexico, acesta a fost asasinat de mana lunga a K.G.B.-ului, bineinteles, la indemnul tovarasesc al "mult-iubitului" Stalin. Cultul personalitatii a atins noi dimensiuni pe durata Marelui Razboi pentru Apararea Patriei, cand numele lui Stalin a fost introdus in noul imn national sovietic. Stalin a devenit subiectul artelor sovietice: literatura (inclusiv poezia), muzica, pictura si filmul.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.