Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, care inregistreaza la varsare in estuarul sau valoarea de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din lume (6,915,000 km²), acoperind cinci tari ale Americii de Sud: Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) si Ecuador (2.1%). Fluviul Amazon, la fel ca Dunarea, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul.
In prezent ,Amazonul ocupa locul al doilea in lungime, si este cel mai mare curs de apa dulce al Terrei datorita a 2 caracteristici de baza debitul de apa si suprafata bazinului hidrografic.
Izvoarele Amazonului se gasesc in masivul peruan Nevado Mismi, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca si la 110 km nord de orasul peruan Arequipa, gasindu-se pe raul Apurimac, care este afluentul lui Ucayali, care la randul sau este afluent al Amazonului. Determinarea izvoarelui marelui fluviu au fost fost stabilite in 1971 de catre expeditia condusa de Loren McIntyre si confirmate de alte surse, printre care se pot mentiona National Geographic.
Se poate mentiona ca descoperirea izvoarelui Amazonului se facea dupa 471 de ani de cand spaniolul Vicente Yanez Pinzon descoperise, in 1500, gura fluviului ale carui ape transformau portiunea alaturata Oceanului Atlantic intr-o Mar Dolce (Marea Dulce).
Amazonul propriu-zis incepe de la confluenta celor doi mari afluenti Ucayali si Maranon, care se unesc in amonte de localitatea Iquitos; pana la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stanga - Rio Negro, care se produce la Manaus, Amazonul se numeste Solimoes. In limitele bazinului intra versantii estici ai Anzilor, o parte din Podisul Guianei, partea nordica si centrala Podisului Braziliei si Amazonia, cea mai mare campie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfasoara intre Ecuator si 5º latitudine sudica, cu consecinte foarte importante in clima regiunii si pentru regimul de scurgere fluviala.
Curs superior
Cursul superior, reprezentat prin Ucayali si Maranon, se inscrie in regiunea muntoasa, andina, cu vai inguste, indeosebi a Maranonului, care curg paralel cu tarmul Pacificului pe o vale de natura tectonica, cu pante mari, ceea ce confera raurilor viteze de scurgere mari in comparatie cu cele din Campia Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o panta extrem de mica - 0,003 % (la vest 160 m. alt. si la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenta in care s-a acumulat un volum enorm de sedimente (circa 4 000 m grosime). Raurile afluente, la iesirea din podisurile vecine, constituite din roci dure, formeaza numeroase cascade si repezisuri care le confera un potential hidroenergetic ridicat.
Cu toate ca forma bazinului se poate asemana cu o frunza in care nervura principala (Amazonul) colecteaza numerosi afluenti pe ambele parti, se poate remarca o disimetrie evidenta - in sensul ca pe partea dreapta (din sud) vin mai multi afluenti si destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu si, discutabil, Tocantins), in comparatie cu partea stanga (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimeaza ca Amazonul colecteaza circa 1000 afluenti mai importanti, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecare. Intre Manaus si Anzi, Amazonia are forma unei palnii largi de 2 000 km, limitata la sud de Madeira si la nord de Rio Negro.
Panta foarte scazuta in aceasta parte favorizeaza divagarea apelor, formand un paienjenis de meandre, brate moarte, grinduri instabile. Latimea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos si 5 km catre Manaus, iar adancimea apei intre 20 si 50 m. In aval de Manaus, datorita apropierii podisurilor Guianei si Braziliei, latimea Campiei Amazonia se restrange in unele locuri la 200-300 m, determinand si un proces de eroziune pe verticala mai mare, fapt ce conduce la o adancime maxima a apei in albie, la Obidos, de circa 80 m.
Curs inferior
Portul Belem
In sectorul inferior, catre Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri dupa confluenta cu Xingu, raul se imparte in mai multe brate (furos), separand insule care se constituie intr-o delta de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 km2). Aceasta delta este limitata la nord-vest de bratul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de bratul Para in care se varsa apele raului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante incluse in asa-zisa delta mentionam: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana si Marajo, cea mai mare (40 154 km2). Apele bratului Para cu cele ale lui Tocantins formeaza estuarul numit Bahia de Marajo, pe malul caruia se gaseste portul Belem, fondat in 1616, cel mai important pentru navigatia de pe Amazon. Latimea albiei, in cursul inferior, variaza intre 15 si 20 km, iar inainte de delta intre 80 si 150 km, adancimea apelor scade la 20-25 m, dar suficienta pentru navigatia vaselor de tonaj maritim.
Situat in zona ecuatoriala, cu afluenti in ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. In timpul verii boreale aduc ape bogate raurile de pe partea stanga, iar in vara australa cele de pe dreapta. Totusi, datorita numarului mare de afluenti din emisfera australa, in august - septembrie, cand raurile de aici au apa mai putina, se inregistreaza ape scazute pe Amazon. Sunt si situatii, cu totul exceptionale, cand apele mari din cele doua emisfere se suprapun producand inundatii catastrofale
Navigatia pe Amazon si afluentii sai insumeaza circa 50 000 km, pe fluviul aceasta practicandu-se cu vase de tonaj maritim pana la Manaus si cu vase mai mici, pe 4 200 km, pana la cascada Pongu de Manscriche, situata pe Maranon, la iesirea acestuia din Anzi.