Madama Butterfly este o opera compusa de Giacomo Puccini pe un libret de Luigi Illica si Giuseppe Giacosa (bazat pe o povestire de John Luther Long si o piesa de David Belasco).
Premiera operei a avut loc la Brescia, pe data de 28 mai 1904.
Actul I
Locotenentul de marina Benjamin Franklin Pinkerton din SUA inchiriaza o casa si se casatoreste cu o sotie la Nagasaki, desi nu intentioneaza in mod serios sa ramana in Japonia. Mr.Sharpless, consulul american, vine la nunta. Pinkerton ii vorbeste consulului intr-un mod frivol, el considera casatoria aceasta un aranjament temporar, asa cum este si inchirierea casei. El spune: "In tara asta contractele sunt tot atat de flexibile ca si casele. Asa ca ma casatoresc dupa moda japoneza: pentru 999 de ani. Dar pot anula contractul in orice luna". Cei doi vorbesc despre mireasa, frumoasa si tanara Cio-Cio-San, al carei nume inseamna “fluture" ("butterfly" in engleza). Consulul il avertizeaza pe locotenent ca fata ia in serios aceasta casatorie. Dar Pinkerton spune: "Nu vad de ce ar fi rau sa dresez acest fluture, pentru zborul dulce al iubirii". Cei doi barbati ciocnesc paharele de vin. Consulul: "Sa bem pentru familia ta care e departe!". Pinkerton: "Si pentru ziua cand ma voi casatori in mod serios cu o sotie adevarata americana !". Mireasa urca dealul impreuna cu familia si prietenii. Ei canta: "Ce mult cer! Ce multa mare!... Sufla o briza dulce de primavara!... Ce multe flori !". Mireasa canta: "Pe mare si pe pamant, eu sunt cea mai fericita fata din Japonia. Ba nu ! A intregii lumi ! Prieteni, eu am raspuns chemarii iubirii. Ma aflu in pragul iubirii, acolo unde se aduna toate bucuriile celor vii si celor morti". Are loc ceremonia de nunta. Apoi, petrecerea de nunta este intrerupta de catre unchiul miresei, un preot japonez. El a aflat ca Cio-Cio-San a vizitat Misiunea Crestina pentru ca doreste sa devina crestina. Unchiul o blestema: "Cio-Cio-San ! Cio-Cio-San ! Nenorocire ! Ce-ai facut la Misiune ? Ea a renegat cultul strabunilor ! Kami Sarundasiko ! O mare nenorocire ameninta sufletul tau corupt ! Tu te-ai lepadat de noi, noi ne lepadam de tine !". Musafirii sunt speriati si fug. Petrecerea s-a terminat. Mireasa si mirele sunt singuri. Ei canta un duet de dragoste: "Stelele sunt ca niste ochi care ne privesc... Vino ! Vino ! Cerul rade in extazul iubirii..."
Actul II
Trei ani mai tarziu, in acelasi loc. Cio-Cio-San (adica "Doamna Cio-Cio-San", “Doamna Fluture") este acasa cu menajera Suzuki. Aceasta se roaga zeilor ca Cio-Cio-San sa planga mai putin, pentru ca de trei ani ele nu mai au nici o veste de la Pinkerton. Suzuki este ingrijorata si pentru ca le-au mai ramas foarte putini bani. Dar Cio-Cio-San spune: "Zeii japonezi sunt grasi si lenesi. Sunt sigura ca Zeul american raspunde mai repede celor care il implora. Dar ma tem ca nu stie ca noi facem parte din familia lui". Cio-Cio-San are incredere ca sotul ei se va intoarce. Printul Yamadori, care stie ca Cio-Cio-San este parasita de sotul ei, vine si o cere in casatorie. Cio-Cio-San il refuza, spunand ca tara ei sunt S.U.A. si, potrivit legilor americane, ea mai este casatorita. Mr.Sharpless, consulul american, vine sa-i citeasca o scrisoare pe care a primit-o de la Pinkerton. El este asa de miscat de emotia tinerei doamne, incat nu poate sa-i citeasca scrisoarea pana la sfarsit. Nu-i poate spune ca Pinkerton a parasit-o, dar in schimb o indeamna sa accepte oferta de casatorie a Printului Yamadori. Cio-Cio-San este ingrozita de o asemenea sugestie; ea il aduce in camera pe micul ei fiu. Cio-Cio-San spune ca numele copilului este Durere, dar cand tatal lui se va intoarce el se va numi Bucurie. Mr.Sharpless promite sa-i spuna lui Pinkerton ca este tatal unui copil. Dupa plecarea consulului, se aude o bubuitura de tun in port, Cio-Cio-San se uita prin telescop si vede vaporul american "Abraham Lincoln", vaporul lui Pinkerton. Ea este peste masura de fericita. Cio-Cio-San si menajera Suzuki decoreaza camerele cu flori si il asteapta pe Pinkerton. Cand vine noaptea, Suzuki si copilul adorm, dar Cio-Cio-San continua sa astepte treaza.
Actul III
Un interludiu orchestral marcheaza intrarea vaporului "Abraham Lincoln" in portul Nagasaki, la rasaritul soarelui. Suzuki se trezeste si o convinge pe Cio-Cio-San ca trebuie sa se odihneasca. Cio-Cio-San si copilul merg in alta camera sa se culce. Sosesc Pinkerton si consulul, care stau de vorba cu Suzuki. Pinkerton este insotit de sotia lui, Kate. Aceasta vorbeste cu Suzuki, spunandu-i ca va avea grija de copil ca si cum ar fi al ei, dar Suzuki este foarte necajita ca Cio-Cio-San va trebui sa se desparta de copil. Pinkerton este atat de plin de remuscari si atat de rusinat, incat fuge de acolo si le lasa pe doamne sa lamureasca lucrurile in absenta lui. Cio-Cio-San intra si afla adevarul. Ea accepta sa dea copilul, dar cere ca Pinkerton sa vina peste o jumatate de ora sa-l ia. Cand este singura in camera ei, Cio-Cio-San ia pumnalul tatalui ei si citeste inscriptia de pe el: "Cine nu poate trai cu cinste, trebuie sa moara cu cinste". Cuvintele acelea au fost mesajul Mikado-ului catre tatal lui Cio-Cio-San, in urma cu multi ani. Tatal lui Cio-Cio-San si-a luat viata cu acel pumnal. Acum, Cio-Cio-San isi ia ramas-bun de la fiul ei: "Tu, care din Paradis ai coborat la mine, uita-te la chipul mamei tale, ca sa-l tii minte. Uita-te bine la mine ! La revedere, dragostea mea...". Apoi ii spune copilului sa plece si se sinucide cu pumnalul tatalui ei. Pinkerton se intoarce, strigand-o: "Butterfly ! Butterfly !"...