AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Gauguin - Private life of a Masterpiece Documentary)
Paul Gauguin s-a nascut la Paris pe 7 iunie 1848, fiu al lui Clovis Gauguin, ziarist si republican inveterat. Familia Gauguin, simtind ca in Franta republica este in pericol, se muta in Peru (1849). Tatal sau moare la 30 octombrie in Patagonia, familia se intoarce in Franta abia peste cinci ani, in august 1854, si se stabileste la Orleans.
In 1865 Paul Gauguin serveste ca ofiter secund pe un vas comercial cu destinatia Rio de Janeiro, un an mai tarziu, porneste intr-o calatorie de 13 luni in jurul lumii, ca locotenent pe vasul "Chili". Ajutat de tutorele sau, Gustave Arosa, bancher si colectionar indragostit de lucrarile impresionistilor, Paul Gauguin este angajat in 1871 ca functionar la o agentie de bursa.
Se imprieteneste cu pictorul Emile Schuffeneker, cu care deseori picteaza si deseneaza. In 1873, se casatoreste cu Mette Sophie Gad, fiica unui inalt functionar danez. In urmatorii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor.
Nasterea unei pasiuni
Anul 1874 aduce o schimbare decisiva in viata lui Gauguin. Are acum 25 de ani si pentru el incepe lucrul in atelier si perioada de cautari artistice. Se inscrie la "Academia Colarossi", unde invata secretele picturii dupa model. Este anul cand se organizeaza prima expozitie a impresionistilor si Gauguin cumpara, incantat, tablouri realizate in acest stil.
In 1875, expune primul sau tablou, "Peisaj la Viroflay", in care se simte influenta lui Camille Pissarro, al carui elev va deveni mai tarziu. Cativa ani in sir se intalneste regulat cu artistii impresionisti in cafeneaua "Nouvelle-Athenee" din Place Pigalle si participa cu lucrarile sale la expozitiile acestora. In 1879 isi petrece pentru prima oara vara in Pontoise, la Pissarro, care il indeamna sa se apropie mai mult de natura. Aici il cunoaste, in 1881, pe Paul Cezanne. Cei doi pictori se inteleg perfect, intre ei fiind multe asemanari in reprezentarile artistice.
Odata cu anul 1883, Gauguin se decide sa-si consacre intreaga energie picturii, paraseste lumea finantelor si isi neglijeaza familia. Din acest moment evenimentele ce vor urma vor accelera ritmul marii sale aventuri in pictura. Gauguin isi lasa sotia si copiii la familia acesteia in Danemarca, vinde numeroase piese din colectia proprie, pentru a se intretine, o vreme castiga bani din lipirea de afise. Vara anului 1886 o petrece in Bretania, la Pont-Aven, unde traiesc mai cu seama pictorii independenti sositi din Anglia si America.
Acum are, in sfarsit, ocazia sa creeze departe de influentele pariziene. Din cauza problemelor materiale dar si datorita setei sale nestavilite de independenta, primavara anului 1887 il gaseste pe puntea unui vas care se indreapta spre Panama. Lucreaza cateva saptamani la constructia canalului, se imbolnaveste insa de malarie si se intoarce in Franta, din nou la Pont-Aven.
Impreuna cu pictorul Emile Bernard, elaboreaza regulile sintetismului, care se bazeaza pe planuri de culori de aceeasi nuanta, reliefate prin contururi ferme. Compozitia "Viziune dupa predica", cunoscuta si ca "Lupta lui Iacob cu ingerul", marcheaza debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pura, prezenta marcata a liniilor de culoare inchisa, motive simplificate, tratarea antinaturalista a spatiului si renuntarea la perspectiva traditionala. Prin asezarea surprinzatoare a motivelor, artistul leaga doua planuri ale realitatii: femeile bretone si viziunea lor. "Pentru mine peisajul si lupta din tablou exista numai in imaginatia oamenilor care se roaga, ele sunt o urmare a predicei ascultate" (Paul Gauguin).
Gauguin recurge adesea la motive pictate deja, pe care si le insuseste si le asaza intr-o noua ambianta. Tabloul "Christ galben" este inspirat in mod direct de statuia de lemn policroma a unor mestesugari din secolul al XVII-lea. Gauguin merge insa mai departe, preia idei formale si din propriile lucrari si, asemenea unui compozitor, le prelucreaza ca si cum ar scrie variatii diferite pe aceeasi tema. In partea stanga a tabloului se vad femei din Bretania, motiv ce constituie o noua varianta a compozitiei "Viziune dupa predica".
In anul (1888), galeria pariziana "Boussod et Valadon" ii organizeaza prima expozitie personala. Noua generatie vede in Gauguin maestrul simbolismului.
In acelasi an, la 21 octombrie 1888, Gauguin soseste la Arles, la Van Gogh, pe care il cunoscuse cu doi ani in urma. Van Gogh era curios sa afle la ce rezultat artistic a dus colaborarea lui Gauguin cu Emile Bernard si i-a rugat pe cei doi sa-si faca reciproc portretul. Rezultatul il constituie tabloul "Mizerabilii", in care Gauguin se reprezinta in chipul lui Jean Valjean din cunoscutul roman al lui Victor Hugo. Relatia de prietenie dintre Gauguin si Van Gogh se deterioreaza repede.
Dupa o cearta, Van Gogh isi taie o ureche, Gauguin se intoarce la Paris.
Plecarea in insulele Tahiti
Gauguin viseaza la un atelier la tropice, alegerea cade pe Tahiti, pamant al "extazului, al linistii si al artei". In primavara anului 1891 se imbarca pe un vas spre Oceanul Pacific si la 8 iunie soseste la Papeete.
Se stabileste la Mataiea si incepe sa picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are si legaturi amoroase.
Dupa un intermezzo parizian si cateva luni in Belgia, Gauguin se intoarce in Tahiti. La 28 iunie 1895 paraseste din nou Franta, unde nu se va mai intoarce niciodata. De data aceasta se stabileste intr-o localitate pe malul marii, si artistul se apuca de o munca gigantica. Anul 1897 este data de nastere a catorva capodopere printre care si tabloul "De unde venim? Ce suntem? Incontro ne indreptam?", care va fi expus un an mai tarziu la galeria "Vollard" din Paris, devenind evenimentul major al sezonului
Gauguin a fost foarte legat de aceasta compozitie de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi murale, considerata ca fiind testamentul sau artistic si spiritual. Gauguin aduna si concentreaza aici mare parte a repertoriului sau, cu mai multa vigoare decat in tablourile mai vechi. Armonia artistica si poetica a ideilor sale nu a fost niciodata atat de impresionanta.
In septembrie 1899 se muta in arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa. Aici isi construieste celebra "Casa a placerilor", unde se muta cu noua sa vahine. Aceasta a marcat in pictura sa o noua perioada de activa fecunditate creatoare. Amatorul de arta care a comandat "Calul alb" a refuzat pana la urma tabloul finisat, intrucat calul a devenit... verde! La care pictorul a raspuns ca imbecilii lipsiti de imaginatie i-au reprosat absolut gratuit lui Delacroix faptul ca pe panza tabloului intitulat "La Justice de Trajan" a pictat calul in roz. Tabloul este expus in 1906 la Salonul de Toamna din Paris, starnind un ecou puternic in cercul tinerilor expresionisti germani.
Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 in Atuona, anul in care galeria "Vollard" organizeaza o expozitie cu 50 de picturi si 20 de desene, si cand Salonul de Toamna dedica o intreaga sala lucrarilor sale.