AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Primul sau mare succes dateaza din ianuarie 1937, cand obtine un angajament la teatrul "ABC" din Paris cu numele artistic de Edith Piaf, iar impresarul Raymond Asso ii inregistreaza discul cu "Mon legionnaire". Dotata cu o voce capabila de nuante infinite si plina de dramatism, Edith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune si neliniste care-i va caracteriza pe artistii intelectuali de pe "rive gauche", din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim. Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de teatru "Le Bel indifferent". Despartita de Raymond Asso, Edith incepe o legatura amoroasa cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant, pe care il paraseste pentru compozitorul Michel Emer, care compune pentru ea melodiile "L'accordeoniste" si "Le disque use". In timpul ocupatiei germane are contacte cu miscarea de Rezistenta si entuziasmeaza publicul cu melodiile "Le vagabond", "Le chasseur de l'Hotel", "Les histoires de coeur". Totusi, dupa eliberare, i se reproseaza faptul de a fi concertat la Berlin, la invitatia autoritatilor germane.
In 1944, o dragoste furtunoasa se deslantuie intre Edith Piaf si un tanar cantaret debutant, Yves Montand (care ulterior va avea propria sa cariera prestigioasa) impreuna cu care apare in concerte. In 1946, scrie textul celebrei melodii "Je vois la vie en rose", muzica de Louiguy (Louis Guglielmi), care va face incojurul lumii.
La sfarsitul anului 1947, Edith calatoreste pentru prima data la New York. Aici cunoaste pe actrita Marlene Dietrich si, mai ales, pe boxeurul Marcel Cerdan. Acesta devine amantul sau, "le meilleur amant du monde". De la Paris la New York, intre un concert al lui Edith Piaf si o lupta pe ring a lui Marcel, dragostea lor castiga tot mai mult in intensitate. La 27 octombrie 1949, Edith primeste stirea accidentului de avion, in care Marcel Cerdan si-a pierdut viata. Pentru ea, intr-o stare de profunda depresie, lumea nu mai poate fi la fel ca inainte. Revenita la Paris, scrie - in amintirea acestei iubiri - textul pentru "L'hymne a l'amour" (muzica de Marguerite Monnot).