Palatul Topkapi – tradus prin "Poarta cu tunuri" – si-a luat titulatura de la numele portii pe care iesea sultanul din gradina palatului pentru a se plimba cu corabia pe Bosfor. Incepand cu anul 1853 rolul palatului Topkapi este preluat de Palatul Dolmabahce. Totusi aici continua sa functioneze haremul, pana in anul 1909, iar 1924 devine muzeu.
Initial, in mare masura resedinta respecta planurile originale ale lui Mahomed I, neavand insa un tipar arhitectural specific. Urmasii lui Mahomed au modificat cladirea dupa necesitatile proprii. In afara modificarilor voite arhitectura cladirii a suferit transformari si din cauza a patru mari incendii carora le-a facut fata. Ansamblul principal al Palatului Topkapi se imparte in trei perimetre distincte: Birun (Palatul Extern), Enderun (Palatul Intern) si Haremul. In timpul apogeului existentei palatului in interior se dezvolta un adevarat oras. Existau aici moschei, bai publice si chiar o gradina zoologica ce adapostea animale si pasari exotice primite in dar de la monarhi straini.
Cladirea haremului includea peste 300 de camere, aici locuind si eunuci, servitori si concubine. Odaile amantelor favorite si ale celor patru sotii legale sunt cele mai luxoase din acest corp de cladire. Totusi, prima femeie in stat era considerata mama sultanului – aceasta avand si un rol hotarator in ce priveste luarea unor decizii importante – avand
rezervate, bineinteles, cele mai frumoase odai din cladirea haremului. In interiorul complexului se afla si biserica Sf. Irina, cel mai vechi lacas de cult bizantin conservat pe teritoriul fostului Constantinopol