Din aceeasi categorie
|
ABC-ul DADA - ismului / Partea 3 1.440 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
ABC-ul DADA - ismului / Partea 1 1.271 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 4/12 1.475 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 11/12 1.452 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 1/12 1.438 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 12/12 1.408 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 2/12 1.343 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 10/12 1.314 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 3/12 1.290 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 9/12 1.249 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
ABC-ul DADA - ismului / Partea 2
| Adaugat de babe | 01.07.2013 |  Adauga
la favorite |
1.335 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteABC-ul DADA - ismului / Partea 2
Dadaismul este un curent artistic.
Generatia de artisti de dupa Primul Razboi Mondial, confruntata pentru prima data cu ororile unui razboi care nu dadea semne ca s-ar apropia de sfarsit a fost una din cele mai radicale din istoria umanitatii.
Intelectualii, dezertorii, refugiatii politici, toti revoltatii impotriva absurditatii acestui conflict, se reunesc in mod regulat in jurul scriitorului roman Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire", in Zurich, capitala Elvetiei, pe atunci stat neutru.
Vrand sa raspunda absurdului prin absurd, ei isi manifesta revolta mai curand prin provocare, decat prin idei estetice.
Marcel Iancu va scrie: „Ne-am pierdut increderea in cultura actuala. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie sa reincepem actul createi pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem sa zguduim ideile, opinia publica, educatia, institutiile, muzeele, bunul simt asa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce tine de vechea ordine."
Astfel, manifestul dadaist a fost publicat intr-un prim si singur numar al revistei Cabaret Voltaire.
Denumirea miscarii:
Originea numelui este neclara. Sunt pareri[cine?] care sustin ca provine din afirmatia Da, folosita foarte des in discutiile purtate de initiatorii miscarii, de origine romaneasca, Tristan Tzara (pseudonimul literar provine de la cuvintul romanesc tara) si Marcel Iancu.
Alte pareri[cine?] sustin ca initiatorii miscarii dadaiste au creat acest cuvant prin inteparea cu un cutit a unui dictionar francez-german, si deschizand cartea acolo unde indicau loviturile.
O alta varianta[cine?] spune ca numele miscarii lor este ales prin hazard, dintr-un dictionar Larousse. El apare dupa ce initiatorul miscarii, Tristan Tzara introduce un creion in Marele Dictionar Francez Larousse si acesta se opreste in dreptului cuvantului onomatopeic dada.
Denumirea curentului dadaism provine din frantuzescul dadisme (dada = „calut de lemn" in limbajul copiilor).[necesita citare] Dadaismul ia nastere in mod oficial la 6 februarie 1916.[necesita citare]
In conformitate cu manifestul Dada, miscarea nu ar trebui sa se numeasca Dadaism, avand oroare de cuvintele terminate in –ism, cu atat mai putin sa fie considerata o miscare artistica.
Definitia si descrierea miscarii:
Curent cultural si artistic nonconformist si anarhic indreptat impotriva rutinei in viata, gandire si arta, dezvoltat plenar intre 1916 si 1923 si infiintat in Zurich la 6 februarie 1916 de poetul de origine romana Tristan Tzara, caruia i s-au alaturat, la inceput, scriitorii Hugo Ball si Richard Hulsenbeck si artistul plastic Hans Arp, apoi pictori ca: romanul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp (S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania).
Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez si expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul(cf. Tristan Tzara, La premiẻre aventure celeste de M. Antipyrine, 1916, si seriei manifestelor "Dada" I-VII) cultiva arbitrariul total, neprevazutul, abolirea formelor constituite, provocand dezordinea si stupoarea, si prin organizarea unor spectacole de scandal indreptate impotriva artei, gustului estetic, moralei traditionale, programatic puse sub semnul intrebarii.
In manifestul acestei miscari, „Dada", se vorbeste despre o cautare a unei extreme limite a divortului dintre gandire si expresie, contrazice totul, neaga totul, ridicand nihilismul si mistificarea la rangul de principii supreme: abolirea logice, dansul neputinciosilor creatiei: dada; /…/abolirea arheologiei: dada; abolirea profetiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credinta indiscutabila in fiecare zeu produs imediat al spontaneitatii: dada . /…/Marele secret este aici: gandirea se face in gura… Apriori, dada pune inaintea actiunii si inainte de tot: Indoiala.
Dada se indoieste de tot. (T. Tzara).
Dadaismul si suprarealismul:
Din martie 1919, odata cu Tristan Tzara, miscarea se muta la Paris, unde se intalneste cu scriitorii din grupul miscarii suprarealiste Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ.
Multi dadaisti publica in revista lui Francis Picabia „391" (infiintata la Barcelona in 1917, transplantata la New York, Zurich, apoi la Paris). In revista apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Rene Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Phillipe Soupault, Tristan Tzara, Edgar Varese etc.
Se reiau spectacolele de scandal si in luna mai a anului 1921 se regizeaza procesul intentat lui M. Barres acuzat de „delict impotriva securitatii spiritului". Dupa ce in 1921 Picabia se separase de miscare, in 1922 se produce ruptura intre dadaism si grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul.
Dadaismul supravietuieste inca datorita aproape exclusiv personalitatii lui Tzara si – ca o varianta – lettrismului lui Isidore Isou), abordand tendinte protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente" si „epatarea filistinismului" din „oroarea de academism" – George Calinescu), facand din arbitrar si din hazard principii ale creatiei (Tristan Tzara: „Luati un jurnal, luati o pereche de foarfeci, alegeti un articol, taiati-l, taiati pe urma fiecare cuvant, puneti totul intr-un sac, miscati...").[necesita citare]
Principiile teoretice nu sunt aplicate, insa, cu toata strictetea. Iata de exemplu cateva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp (cunoscut mai ales ca sculptor): „Le pere s’est pendu/ a la place de la pendule/ La mere est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet / Tou les trois suivent/ le tic-tac de pere".[necesita citare] Dincolo de nihilismul si de enormitatiile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledand pentru o libertate absoluta promovand inventii plastice si verbale adesea seducatoare care au largit investigatia artistica si a creat o atmosfera propice pentru indrazneala si experiente uluitoare.
In Romania, dadaismul este vizibil, partial, in unele productii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate in reviste de avangarda precum: „unu", „Contimporanul", „Integral", „Punct", „75 H.P.", unde alaturi de elemente suprarealiste se recunosc si cele futuriste. Caracteristica miscarii romanesti de avangarda literara este chiar eclectismul. De aceea un dadaism in stare pura este mai greu de descoperit. Un dadaism mai marcat este vizibil in textele lui Sasa Pana.
Dadaismul este un curent artistic.
Generatia de artisti de dupa Primul Razboi Mondial, confruntata pentru prima data cu ororile unui razboi care nu dadea semne ca s-ar apropia de sfarsit a fost una din cele mai radicale din istoria umanitatii.
Intelectualii, dezertorii, refugiatii politici, toti revoltatii impotriva absurditatii acestui conflict, se reunesc in mod regulat in jurul scriitorului roman Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire", in Zurich, capitala Elvetiei, pe atunci stat neutru.
Vrand sa raspunda absurdului prin absurd, ei isi manifesta revolta mai curand prin provocare, decat prin idei estetice.
Marcel Iancu va scrie: „Ne-am pierdut increderea in cultura actuala. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie sa reincepem actul createi pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem sa zguduim ideile, opinia publica, educatia, institutiile, muzeele, bunul simt asa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce tine de vechea ordine."
Astfel, manifestul dadaist a fost publicat intr-un prim si singur numar al revistei Cabaret Voltaire.
Denumirea miscarii:
Originea numelui este neclara. Sunt pareri[cine?] care sustin ca provine din afirmatia Da, folosita foarte des in discutiile purtate de initiatorii miscarii, de origine romaneasca, Tristan Tzara (pseudonimul literar provine de la cuvintul romanesc tara) si Marcel Iancu.
Alte pareri[cine?] sustin ca initiatorii miscarii dadaiste au creat acest cuvant prin inteparea cu un cutit a unui dictionar francez-german, si deschizand cartea acolo unde indicau loviturile.
O alta varianta[cine?] spune ca numele miscarii lor este ales prin hazard, dintr-un dictionar Larousse. El apare dupa ce initiatorul miscarii, Tristan Tzara introduce un creion in Marele Dictionar Francez Larousse si acesta se opreste in dreptului cuvantului onomatopeic dada.
Denumirea curentului dadaism provine din frantuzescul dadisme (dada = „calut de lemn" in limbajul copiilor).[necesita citare] Dadaismul ia nastere in mod oficial la 6 februarie 1916.[necesita citare]
In conformitate cu manifestul Dada, miscarea nu ar trebui sa se numeasca Dadaism, avand oroare de cuvintele terminate in –ism, cu atat mai putin sa fie considerata o miscare artistica.
Definitia si descrierea miscarii:
Curent cultural si artistic nonconformist si anarhic indreptat impotriva rutinei in viata, gandire si arta, dezvoltat plenar intre 1916 si 1923 si infiintat in Zurich la 6 februarie 1916 de poetul de origine romana Tristan Tzara, caruia i s-au alaturat, la inceput, scriitorii Hugo Ball si Richard Hulsenbeck si artistul plastic Hans Arp, apoi pictori ca: romanul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp (S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania).
Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez si expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul(cf. Tristan Tzara, La premiẻre aventure celeste de M. Antipyrine, 1916, si seriei manifestelor "Dada" I-VII) cultiva arbitrariul total, neprevazutul, abolirea formelor constituite, provocand dezordinea si stupoarea, si prin organizarea unor spectacole de scandal indreptate impotriva artei, gustului estetic, moralei traditionale, programatic puse sub semnul intrebarii.
In manifestul acestei miscari, „Dada", se vorbeste despre o cautare a unei extreme limite a divortului dintre gandire si expresie, contrazice totul, neaga totul, ridicand nihilismul si mistificarea la rangul de principii supreme: abolirea logice, dansul neputinciosilor creatiei: dada; /…/abolirea arheologiei: dada; abolirea profetiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credinta indiscutabila in fiecare zeu produs imediat al spontaneitatii: dada . /…/Marele secret este aici: gandirea se face in gura… Apriori, dada pune inaintea actiunii si inainte de tot: Indoiala.
Dada se indoieste de tot. (T. Tzara).
Dadaismul si suprarealismul:
Din martie 1919, odata cu Tristan Tzara, miscarea se muta la Paris, unde se intalneste cu scriitorii din grupul miscarii suprarealiste Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ.
Multi dadaisti publica in revista lui Francis Picabia „391" (infiintata la Barcelona in 1917, transplantata la New York, Zurich, apoi la Paris). In revista apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Rene Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Phillipe Soupault, Tristan Tzara, Edgar Varese etc.
Se reiau spectacolele de scandal si in luna mai a anului 1921 se regizeaza procesul intentat lui M. Barres acuzat de „delict impotriva securitatii spiritului". Dupa ce in 1921 Picabia se separase de miscare, in 1922 se produce ruptura intre dadaism si grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul.
Dadaismul supravietuieste inca datorita aproape exclusiv personalitatii lui Tzara si – ca o varianta – lettrismului lui Isidore Isou), abordand tendinte protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente" si „epatarea filistinismului" din „oroarea de academism" – George Calinescu), facand din arbitrar si din hazard principii ale creatiei (Tristan Tzara: „Luati un jurnal, luati o pereche de foarfeci, alegeti un articol, taiati-l, taiati pe urma fiecare cuvant, puneti totul intr-un sac, miscati...").[necesita citare]
Principiile teoretice nu sunt aplicate, insa, cu toata strictetea. Iata de exemplu cateva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp (cunoscut mai ales ca sculptor): „Le pere s’est pendu/ a la place de la pendule/ La mere est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet / Tou les trois suivent/ le tic-tac de pere".[necesita citare] Dincolo de nihilismul si de enormitatiile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledand pentru o libertate absoluta promovand inventii plastice si verbale adesea seducatoare care au largit investigatia artistica si a creat o atmosfera propice pentru indrazneala si experiente uluitoare.
In Romania, dadaismul este vizibil, partial, in unele productii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate in reviste de avangarda precum: „unu", „Contimporanul", „Integral", „Punct", „75 H.P.", unde alaturi de elemente suprarealiste se recunosc si cele futuriste. Caracteristica miscarii romanesti de avangarda literara este chiar eclectismul. De aceea un dadaism in stare pura este mai greu de descoperit. Un dadaism mai marcat este vizibil in textele lui Sasa Pana.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.