Set List:
The Bitch Is Back
Bennie And The Jets
Grey Seal
Levon
Tiny Dancer
Believe
Mona Lisas And Mad Hatters
Philadelphia Freedom
Candle In The Wind
Goodbye Yellow Brick Road
Rocket Man
Hey Ahab
I Guess That's Why They Call It The Blues
Funeral For A Friend
Love Lies Bleeding
Honky Cat
Sad Songs (Say So Much)
Daniel
Sorry Seems To Be The Hardest Word
Skyline Pigeon
Don't Let The Sun Go Down On Me
I'm Still Standing
Crocodile Rock
Saturday Night's (Alright For Fighting)
Your Song
John s-a nascut Reginald Kenneth Dwight pe 25 martie 1947, ca singurul fiu al lui Stanley si Sheila Eileen (nascuta Harris) Dwight si a fost crescut in Pinner. Parintii sai nu s-au casatorit decat atunci cand avea sase ani, cand familia s-a mutat intr-o casa detasata din apropiere. A fost educat la Pinner Wood Junior School, Reddiford School si Pinner County Grammar School pana la varsta de 17 ani cand a parasit scoala pentru a incepe o cariera in industria muzicala.
Cand John a inceput sa se gandeasca serios la o cariera muzicala, tatal sau a incercat sa il orienteze spre o cariera mai conventionala, cum ar fi domeniul bancar. John a declarat ca interpretarile si costumatiile sale extravagante de pe scena erau modalitatea sa de a se elibera de o asemenea copilarie restrictiva. Ambii parinti ai lui John aveau inclinatii spre muzica, tatal sau fiind un trompetist in trupa Bob Millar Band, o trupa de fanfara semi-profesionala. Sotii Dwight au fost mari colectionari de discuri si i-au prezentat lui John cei mai populari cantareti si muzicieni ai vremii iar John isi aminteste ca a fost imediat prins de muzica rock and roll dupa ce mama sa a cumparat discuri cu Elvis Presley si Bill Haley & His Comets in 1956.
John a inceput sa cante la pian la varsta de 3 ani si, in mai putin de un an, mama sa l-a auzit interpretand The Skater's Waltz a lui Winifred Atwell dupa ureche. Dupa ce a interpretat la petreceri si reuniuni de familie, la varsta de 7 ani a inceput sa ia lectii de pian formale. A dovedit aptitudini muzicale in timpul scolii, inclusiv abilitatea de a compune melodii. La varsta de 11 ani a obtinut o bursa la Academia Regala de Muzica.
Pentru urmatorii cinci ani asista la orele de sambata ale Academiei din centrul Londrei si a declarat ca ii facea placere sa interpreteze lucrari de Chopin si Bach si sa cante in cor. Dar, in afara de acestea, se considera un elev obisnuit, desi unii instructori au spus ca era un "elev model" si ca in ultimii ani lua lectii de pian in particular pe langa orele sale de la Academie.
Mama lui John, desi foarte stricta cu fiul ei, era mai vivace decat sotul ei. Din vreme ce Stanley Dwight nu era interesat de fiul sau si era adesea absent, John a fost crescut in principal de mama si bunica sa maternala. Cand tatal sau era acasa, sotii Dwight aveau certuri care il afectau mult. John avea 15 ani cand parintii sai au divortat. Mama s-a recasatorit cu un pictor, Fred Farebrother, un tata vitreg extrem de grijuliu si devotat de care John s-a atasat si ii spunea Derf (prenumele sau scris invers). S-au mutat intr-un apartament dintr-o cladire numita Frome Court, nu departe de prima casa. Aici John a compus melodiile care aveau sa ii lanseze cariera. A trait aici pana cand a avut patru albume in topul 40 american.
La varsta de 15 ani, cu ajutorul mamei si tatalui sau vitreg, Reginald Dwight a devenit un pianist de weekend la un local din apropiere, hotelul Northwood Hills, cantand de joi pana duminica si primind 35 de lire sterline pe saptamana. Cunoscut ca "Reggie", interpreta o serie de piese celebre, inclusiv piese de Jim Reeves si Ray Charles, precum si piese compuse de el.
In 1964, Dwight impreuna cu prietenii sai au format trupa Bluesology. In timpul zilei indeplinea sarcini pentru o companie muzicala iar noaptea tinea spectacole solo in barul unui hotel din Londra si lucra impreuna cu Bluesology. La mijlocul anilor 1965, Bluesology insotea muzicieni de soul si R&B americani precum The Isley Brothers, Major Lance, Billy Stewart, Doris Troy si Patti LaBelle and The Bluebelles. In 1966, trupa a sustinut pe Long John Baldry si a interpretat de 16 ori la The Marquee Club.
Dupa ce a esuat sa devina solist vocal pentru King Crimson si Gentle Giant, Dwight a raspuns unui anunt postat in New Musical Express de Ray Williams, la vremea respectiva manager la Liberty Records. La prima lor intalnire, Williams i-a dat lui Dwight un teanc de versuri scrise de Bernie Taupin, care a raspuns aceluiasi anunt. Dwight a compus muzica pentru versuri si le-a trimis lui Taupin prin posta, incepand o prietenie care tine pana astazi. In 1967, ceea ce avea sa fie prima melodie Elton John/Bernie Taupin, Scarecrow, a fost inregistrata; cand cei doi s-au cunoscut, sase luni mai tarziu, Dwight activa sub numele de "Elton John", in omagiu pentru saxofonistul Bluesology Elton Dean si Long John Baldry.
Echipa formata din John si Taupin s-au angajat la DJM Records ca si compozitori in 1968 si pentru urmatorii doi ani au compus melodii pentru diferiti artisti precum Roger Cook si Lulu. Taupin scria versurile in mai putin de o ora si le dadea lui John, care compunea muzica pentru ele intr-o jumatate de ora, lasand la o parte versurile daca nu putea veni repede cu ceva pentru ele.
In aceasta perioada, John a mai activat ca pianist de studio pentru diferiti artisti, inclusiv pentru melodia He Ain't Heavy, He's My Brother a lui The Hollies.
Elton John o palarie etapa si masca, din 1970, in colectia permanenta a Muzeului de Copii din Indianapolis.
La indemnul publicistului muzical Steve Brown, John si Taupin au inceput sa compuna melodii mai complexe pe care John sa le inregistreze pentru DJM. Primul single a fost I've Been Loving You (1968), produs de Caleb Quaye, fost chitarist la Bluesology. In 1969, impreuna cu Quaye, tobosarul Roger Pope si basistul Tony Murray, John a mai inregistrat inca un single, Lady Samantha, si un album, Empty Sky.
Pentru urmatorul lor album, Elton John, John si Taupin l-au angajat pe Gus Dudgeon ca producator si pe Paul Buckmaster sa se ocupe de aranjamente. Elton John a fost lansat in aprilie 1970 prin DJM Records/Pye Records in Regatul Unit si prin Uni Records in Statele Unite. Primul single de pe album, Border Song, a intrat in Billboard Hot 100, ajungand pana pe locul 92. Al doilea single, Your Song, a ajuns in Statele Unite in Top 10, ocupand locul 8 si a devenit primul hit al lui John ca si cantaret. Albumul avea sa ajunga primul sau hit, ajungand pana pe locul 4 in Billboard 200.