Din aceeasi categorie
|
Domnitori romani 415 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cazul Orlov - Cea mai mare inselatorie din istoria KGB 872 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Recurs la istorie: Hannibal, la portile Romei 1.486 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marele rege Burebista 1.559 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mitul Alexandru Lapusneanu 963 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Confictele dintre Vlad Tepes si Stefan cel Mare 1.383 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Civilizatii antice din Orient: Regatul Gandhara 744 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Profesionistii - Alexandru Paleologu 1.588 vizite - 0 comentarii adaugat de calea |
||||||||||||||||||
|
Aldrich Ames - Unul din marii tradatori din istoria SUA 1.264 vizite - 0 comentarii adaugat de tita |
||||||||||||||||||
|
Alexandru Ioan Cuza -intre greseala si fapta 1.285 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Alexandru cel Mare - Istoria adevarata
| Adaugat de grisa | 24.05.2013 |  Adauga
la favorite |
852 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteAlexander The Great- True Story
Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei si al reginei Olimpia s-a nascut in anul 356 i.Hr., chiar in aceeasi noapte cand Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat. Tatal sau, care avea multe sotii si care isi neglija nevasta, i-a oferit fiului sau, de-a lungul copilariei o educatie spartana, fiind foarte sever. Se spune ca l-a aruncat in mijlocul unui grup de lei.
Zilnic, Alexandru se antrena din greu, sa lupte si sa comande soldati, indeplinind indatoriri militare stricte. Datorita acestui mod de viata, a deprins traditiile militare, dezvoltandu-si o constitutie robusta.
Mama lui Alexandru, Olimpia, nu era de origine macedoneana, ci era grecoaica din Epir. Dupa istorici, ea a fost o femeie apriga, extrem de neconventionala, cu ambitii dinastice foarte puternice si cu interese oculte, crezand in „viata viitoare" si farmece.
Sotul ei, regele Filip, a luat-o in casatorie cand ea avea 20 de ani, iar el 28. Dar, foarte curand, dupa conceperea lui Alexandru, el a inceput sa se sperie de propria lui sotie, pe care a surprins-o odata dormind cu serpi in pat. Oracolul i-a prezis lui Filip ca ochiul cu care s-a uitat prin gaura cheii ca sa-si vada pe ascuns nevasta ii va fi scos in viitor. Ceea ce s-a si intamplat, in cursul unei lupte.
Cand Alexandru a implinit treisprezece ani, tatal sau, regele Filip al II-lea al Macedoniei, a decis ca Alexandru avea nevoie de o educatie superioara pe langa educatia spartana, si i-a cautat un tutore. Acesta a fost marele filozof al antichitatii, Aristotel, care s-a ocupat de educatia tanarului Alexandru, dandu-i acestuia vaste cunoastinte din domeniul filozofiei, astronomiei, matematicii, artei, biologiei, geografiei si politicii.
Se povesteste ca micul print a reusit sa imblanzeasca un armasar cu coama neagra, de provenienta greceasca, vandut regelui de catre un comerciant, pe care nu l-au putut calari nici cei mai puternici generali din armata lui Filip si nici regele insusi. Alexandru a exclamat: „Ce cal pierd (ei, suita lui Filip). Si numai pentru ca ei nu stiu sa se poarte cu un cal". Alexandru i-a cerut voie tatalui sau sa traga de fraiele calului si descoperise frica calului fata de umbra sa. L-a intors cu fata spre soare si l-a putut incaleca. De atunci, acest armasar a devenit calul lui Alexandru, pe care l-a numit Bucifal („cap de bou"). Filip, tatal lui Alexandru l-a cumparat in 343 i.Hr. pentru o suma echivalenta acum cu 20.000 lire sterline, iar in acel moment era atat de salbatic incat nimeni nu-l putea incaleca. Descris ca provenind din cea mai buna linie de crestere thesaliana, Bucefal avea roba neagra si o stea alba in frunte si era mai mare in comparatie cu ceilalti contemporani ai sai. Un scriitor grec spunea ca Bucefal avea un ochi albastru.
Confom istoricilor, Alexandru era un baiat deosebit, avand o frumusete aproape feminina, si fiind exact opusul tatalui sau Filip, care era o „bruta care bea de stingea si era dur cu toti cei din jurul sau". Alexandru avea trasaturi delicate; toate reprezentarile lui ramase pana astazi confirma acest lucru.
Tanarul rege a inceput de foarte devreme sa-si construiasca, in mod constient, imaginea de nou Ahile: frumusetea, indrazneala, inteligenta eroului se regaseau in el peste secolele care il desparteau de Razboiul Troian. Pentru a-si consolida puterea, Alexandru si-a construit o ascendenta divina (dar neadevarata) si s-a dat drept urmas dupa mama al lui Heracle. In anul 334 i.Hr., dupa ce a trecut podul Heles la Troia, primul act politic intreprins de Alexandru cel Mare a fost ceremonia de la mormintele lui Ahile si Patrocle.
Mama lui, Olimpia, a corespondat cu fiul ei in mod regulat in timpul campaniilor si ii scria ca tatal sau nu a fost Filip, ci Zeus.
Potrivit traditiei, Alexandru a fost prieten si cu filosoful Diogene din Sinope, cinicul. Vizitat de catre Alexandru in „vila-butoi" unde locuia si intrebat: „Eu, Alexandru, imparat al lumii, ce pot sa-ti dau?", a dat un raspuns memorabil: „Nu poti tu sa-mi dai ceea ce imi iei: da-te la o parte din lumina soarelui!" Plin de admiratie, eroul ar fi zis: „Daca n-as fi fost Alexandru, adica un tanar condamnat sa cucereasca lumea, as fi vrut sa fiu Diogene, un om liber".
In ceea ce priveste aspectul lui Alexandru, multi istorici cred, pe baza picturilor antice, sculpturi si documente, ca el a fost foarte frumos. Multi il descriu ca avea parul lung, blond, ajungand pana la gat, un nas drept, o frunte proeminenta, barbie scurta, fara barba si o privire intensa. „Buzele sale au fost caracteristice unui nobil, parul carliontat a crescut intr-un varf pe frunte, pielea lui era neteda si usor colorata". Este clar, totusi, cat de inalt a fost de fapt, dar se pare ca exista un consens printre istorici ca in realitate a fost destul de scund, dar bine proportionat. Alexandru avea o constitutie robusta,un trup fizic bine dezvoltat (care atesta ca era asemeni macedonenilor si grecilor). Trasaturile sale faciale erau insa feminine. Avea ochii mari, un nas neobisnuit de mare si alungit, par carliontat, culoarea parului sau era saten deschis, iar pielea era de culoare maslinie. Nu era blond, iar parul sau a fost initial saten, dar s-a albit in urma campaniilor militare care l-au epuizat, in cele din urma devenind de culoarea coamei de leu. In ceea ce priveste culoarea ochilor lui Alexandru, istoricul grec Arrian l-a descris ca fiind „un comandant puternic, frumos, cu un ochi caprui inchis ca noaptea si unul albastru ca cerul", din aceasta rezultand ca ar fi suferit de heterocromie.
Alte surse spun ca avea pielea incredibil de alba, plete extraordinar de bogate si de rosii, ochi de culori diferite, unul albastru si celalalt negru, o statura mai mica fata de medie, care il face sa para intotdeauna un copil, dinti ascutiti, ca de sarpe; din trupul si din gura sa emana un parfum imbatator.
Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent si impulsiv, care, fara indoiala, a contribuit la unele dintre deciziile sale. Desi Alexandru a fost incapatanat si nu a raspuns la toate comenzile primite de la tatal sau, el a fost deschis la dezbateri. El a avut si o latura mai calma, perceptiva, logica si calculata. El a avut o mare dorinta de cunoastere, o dragoste pentru filozofie, si a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fara indoiala, datorita tutelei lui Aristotel. Alexandru a fost inteligent si avea un ritm alert de invatare. Datorita inteligentei sale, si-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a avut o mare auto-retinere in „placeri ale corpului", in contrast cu lipsa lui de control de sine, si cu consumul de alcool. Alexandru a fost erudit si pasionat atat de arte si stiinte. Cu toate acestea, el a avut un interes scazut in sport sau jocuri olimpice, spre deosebire de tatal sau. El a avut o mare carisma si o forta de personalitate, caracteristici care l-au facut un mare lider.
Abilitatile sale unice au demonstrat incapacitatea generaliilor sai sa se uneasca si sa mentina Imperiul dupa moartea lui - doar Alexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. In timpul anilor sai finali, si mai ales dupa moartea lui Hephaestion, Alexandru a inceput sa prezinte semne de megalomanie si paranoia. Realizarile sale extraordinare,
Reprimarea revoltelor din Grecia impreuna cu propriul sau sentiment inefabil al destinului si lingusirea tovarasiilor sai, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt usor vizibile in testamentul sau, precum si dorinta sa de a cuceri lumea.
El pare sa fi crezut ca el insusi este un zeu, sau cel putin a incercat sa se divinizeze. Mama sa, Olimpia, intotdeauna a insistat ca el a fost fiul lui Zeus, confirmat de oracolul lui Amun de la Siwa. El a inceput sa se identifice ca fiu al lui Zeus-Amon.
Alexandru a adoptat elemente ale traditiei persane, practici pe care macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru a fost un conducator pragmatic, care a inteles dificultatile de a guverna asupra diferitelor popoare. Astfel, comportamentul sau megalomanic ar fi fost pur si simplu o incercare practica de a consolida statul sau si de pastrare a imperiului intregit.
In anul 340 i.Hr. regele Filip al II-lea ii ceru fiului sau, pe atunci in varsta de 16 ani, sa-l insoteasca la asediul din Perinth (Perinthus, azi Marmaraereglisi, Turcia), pentru a-l invata arta si problemele razboiului, ca si meseria de soldat. Apoi il trimise in Macedonia; detinand functia de regent, Alexandru are sarcina de a mentine loialitatea poporului in aceste momente de cumpana pentru rege. Inconjurat de consilieri experimentati precum Antipater, invata modul de functionare a statului si se pregateste pentru a conduce o natiune.
Tanarul regent primeste mai intai la Pella, Macedonia, o solie a persilor, care doreau sa rezolve in mod pacifist problema coloniilor grecesti din Perinth si Byzantion.
Cand moesii, triburi de traci ce traiau in valea superioara a raului Strimon (astazi Struma, pe teritoriul actual al Bulgariei), se revolta, Alexandru decide sa porneasca intr-o expeditie de pedepsire a razvratitilor. Aceasta a luat sfarsit in anul 339 i.Hr., prin cucerirea si distrugerea principalului oras al moesilor, prin vinderea ca sclavi a conducatorilor barbari si prin instalarea unei garnizoane intr-un post colonial numit Alexandria sau Alexandropolis (undeva intre orasele Strake Dimitrov si Sofia din Bulgaria de astazi). Aceasta expeditie l-a transformat pe tanarul regent intr-un razboinic experimentat si un idol pentru oamenii sai.
Putin mai tarziu Alexandru il intalneste pe tatal sau in nord, pentru a-l escorta la revenirea din Scitia. Pe drumul de intoarcere, traversand tinuturile moesilor, coloana macedoneana cade intr-o ambuscada pusa la cale de clanurile nesupuse, iar calul lui Filip al II-lea piere rapus de o lance care il va rani si pe rege. Alexandru sare in ajutorul tatalui sau si il salveaza. Intoarcerea la Pella este triumfala. Alexandru reprezinta acum noua speranta a poporului.
In anul 338 i.Hr. Alexandru ia parte la Batalia de la Cheroneea, in care regele Filip al II-lea a invins alianta dintre Atena si Teba, instaurand astfel hegemonia regatului macedonean asupra intregii Grecii. Alexandru a comandat aripa stanga a armatei macedonene, avand un rol hotarator in victoria finala.
In 337 i.Hr., Filip s-a casatorit cu o femeie nobila, Cleopatra, nepoata generalului Attalus si care si-a schimbat numele in Eurydice. Casatoria a cauzat tensiuni mari intre Filip, Olimpia si Alexander. Olimpia a plecat in exil in Epir, fiind considerata o „sotie necredincioasa si barbara", crezand in idealurile divine ale fiului ei ca fiind fiul lui Zeus. Aceasta a plecat impreuna cu fiul ei, Alexandru, la fratele ei, Alexandru I al Epirului, care si el, la randul lui, se certase cu tatal sau. Filip, care il renegase pe Alexandru ca fiu si mostenitor, l-a numit in schimb mostenitor pe fiul lui Eurydice, caruia i-a pus numele primului rege al Macedoniei, Caranus. Potrivit unei legende, in timpul nuntii, Alexandru a intrat in conflict cu Attalus, tatal lui Eurydice care i-a insultat „descendenta". Alexandru a sarit sa-l ucida pe Attalus, iar Filip a intervenit, insa s-a prabusit, fiind beat. Alexandru s-a indreptat spre multimea de invitati si le-a spus: „acest om are pretentia sa cucereasca Asia, dar nu poate nici sa se mute de la un scaun la altul". De atunci, relatia dintre Filip si Alexandru s-a racit.
In anul 336 i.Hr., Filip a declarat "Razboi de pedepsire" Imperiului Persan si a trimis o armata in Asia Mica. A cimentat legaturile sale cu Alexandru I al Epirului, oferindu-i mana fiicei lui Cleopatra, fapt care a condus la izolarea sotiei sale, Olimpia, care nu a mai putut conta pe sprijinul fratelui ei. Dar in acelasi an, cand Alexandru se intoarse din exil,Filip al II-lea a fost asasinat la Aegae, intr-un amfiteatru, de catre Pausanias, capitanul garzii sale. Inainte sa fie asasinat, chiar el a refuzat sa fie insotit de garda la intrarea in amfiteatru. Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de catre armata macedoneana si principalii nobili macedoneni. In acel moment avea varsta de numai 20 de ani. Se zvoneste ca asasinarea lui Filip a fost planificata de sotia sa, Olimpia care avea interesul ca fiul ei, Alexandru sa fie incoronat rege. Olimpia a ordonat mai tarziu uciderea lui Eurydice si fiului ei nelegitim, nascut dupa casatoria lui Filip, in scopul de a asigura pozitia lui Alexandru ca rege al Macedoniei. Dupa uciderea celor doi copii ai sai, Caranus si Europa, Eurydice a fost fortata de Olympia sa se sinucida, iar Attalus a fost executat.
Asasinarea suprinzatoare a lui Filip a lasat Grecia in haos, iar alianta "Liga de la Corint" era amenintata. In Macedonia, Tracia, precum si in orasele grecesti, ca Teba si Atena, au pornit revoltele. Alexandru si-a ucis mai intai oponentii cu ajutorul fortelor armate si fiind sustinut de nobili. Dupa ce a inabusit revolta din Macedonia, a pornit in Tracia, cea mai nordica regiune a regatului macedonean. A reprimat revolta, insa revoltele din orasele grecesti faceau ca Liga de la Corint sa se afle in pragul destramarii. Dar Alexandru, care beneficia de mai multe resurse, a recucerit Tracia si s-a indreptat spre Teba, distrugand complet orasul, nu a aratat nicio mila in pedepsele date, i-au obligat pe locuitorii cetatii sa se predea si au fost vanduti ca sclavi. Soldatii macedoneni erau liberi sa jefuiasca toate comorile orasului. De aici s-a nascut legenda Timocleei, o femeie din Teba care a aruncat un soldat macedonean intr-o fantana pe care l-a pacalit, acesta fiind convins ca in fantana se aflau obiecte de valoare. Pentru curajul ei, Alexandru a iertat-o.
Curand, Atena si orasele grecesti au implorat iertare. Revoltele au fost oprimate, Alianta "Liga de la Corint" s-a stabilizat, iar Alexandru a fost ales in functia de Comandant suprem al trupelor coalitiei grecesti.
Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei si al reginei Olimpia s-a nascut in anul 356 i.Hr., chiar in aceeasi noapte cand Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat. Tatal sau, care avea multe sotii si care isi neglija nevasta, i-a oferit fiului sau, de-a lungul copilariei o educatie spartana, fiind foarte sever. Se spune ca l-a aruncat in mijlocul unui grup de lei.
Zilnic, Alexandru se antrena din greu, sa lupte si sa comande soldati, indeplinind indatoriri militare stricte. Datorita acestui mod de viata, a deprins traditiile militare, dezvoltandu-si o constitutie robusta.
Mama lui Alexandru, Olimpia, nu era de origine macedoneana, ci era grecoaica din Epir. Dupa istorici, ea a fost o femeie apriga, extrem de neconventionala, cu ambitii dinastice foarte puternice si cu interese oculte, crezand in „viata viitoare" si farmece.
Sotul ei, regele Filip, a luat-o in casatorie cand ea avea 20 de ani, iar el 28. Dar, foarte curand, dupa conceperea lui Alexandru, el a inceput sa se sperie de propria lui sotie, pe care a surprins-o odata dormind cu serpi in pat. Oracolul i-a prezis lui Filip ca ochiul cu care s-a uitat prin gaura cheii ca sa-si vada pe ascuns nevasta ii va fi scos in viitor. Ceea ce s-a si intamplat, in cursul unei lupte.
Cand Alexandru a implinit treisprezece ani, tatal sau, regele Filip al II-lea al Macedoniei, a decis ca Alexandru avea nevoie de o educatie superioara pe langa educatia spartana, si i-a cautat un tutore. Acesta a fost marele filozof al antichitatii, Aristotel, care s-a ocupat de educatia tanarului Alexandru, dandu-i acestuia vaste cunoastinte din domeniul filozofiei, astronomiei, matematicii, artei, biologiei, geografiei si politicii.
Se povesteste ca micul print a reusit sa imblanzeasca un armasar cu coama neagra, de provenienta greceasca, vandut regelui de catre un comerciant, pe care nu l-au putut calari nici cei mai puternici generali din armata lui Filip si nici regele insusi. Alexandru a exclamat: „Ce cal pierd (ei, suita lui Filip). Si numai pentru ca ei nu stiu sa se poarte cu un cal". Alexandru i-a cerut voie tatalui sau sa traga de fraiele calului si descoperise frica calului fata de umbra sa. L-a intors cu fata spre soare si l-a putut incaleca. De atunci, acest armasar a devenit calul lui Alexandru, pe care l-a numit Bucifal („cap de bou"). Filip, tatal lui Alexandru l-a cumparat in 343 i.Hr. pentru o suma echivalenta acum cu 20.000 lire sterline, iar in acel moment era atat de salbatic incat nimeni nu-l putea incaleca. Descris ca provenind din cea mai buna linie de crestere thesaliana, Bucefal avea roba neagra si o stea alba in frunte si era mai mare in comparatie cu ceilalti contemporani ai sai. Un scriitor grec spunea ca Bucefal avea un ochi albastru.
Confom istoricilor, Alexandru era un baiat deosebit, avand o frumusete aproape feminina, si fiind exact opusul tatalui sau Filip, care era o „bruta care bea de stingea si era dur cu toti cei din jurul sau". Alexandru avea trasaturi delicate; toate reprezentarile lui ramase pana astazi confirma acest lucru.
Tanarul rege a inceput de foarte devreme sa-si construiasca, in mod constient, imaginea de nou Ahile: frumusetea, indrazneala, inteligenta eroului se regaseau in el peste secolele care il desparteau de Razboiul Troian. Pentru a-si consolida puterea, Alexandru si-a construit o ascendenta divina (dar neadevarata) si s-a dat drept urmas dupa mama al lui Heracle. In anul 334 i.Hr., dupa ce a trecut podul Heles la Troia, primul act politic intreprins de Alexandru cel Mare a fost ceremonia de la mormintele lui Ahile si Patrocle.
Mama lui, Olimpia, a corespondat cu fiul ei in mod regulat in timpul campaniilor si ii scria ca tatal sau nu a fost Filip, ci Zeus.
Potrivit traditiei, Alexandru a fost prieten si cu filosoful Diogene din Sinope, cinicul. Vizitat de catre Alexandru in „vila-butoi" unde locuia si intrebat: „Eu, Alexandru, imparat al lumii, ce pot sa-ti dau?", a dat un raspuns memorabil: „Nu poti tu sa-mi dai ceea ce imi iei: da-te la o parte din lumina soarelui!" Plin de admiratie, eroul ar fi zis: „Daca n-as fi fost Alexandru, adica un tanar condamnat sa cucereasca lumea, as fi vrut sa fiu Diogene, un om liber".
In ceea ce priveste aspectul lui Alexandru, multi istorici cred, pe baza picturilor antice, sculpturi si documente, ca el a fost foarte frumos. Multi il descriu ca avea parul lung, blond, ajungand pana la gat, un nas drept, o frunte proeminenta, barbie scurta, fara barba si o privire intensa. „Buzele sale au fost caracteristice unui nobil, parul carliontat a crescut intr-un varf pe frunte, pielea lui era neteda si usor colorata". Este clar, totusi, cat de inalt a fost de fapt, dar se pare ca exista un consens printre istorici ca in realitate a fost destul de scund, dar bine proportionat. Alexandru avea o constitutie robusta,un trup fizic bine dezvoltat (care atesta ca era asemeni macedonenilor si grecilor). Trasaturile sale faciale erau insa feminine. Avea ochii mari, un nas neobisnuit de mare si alungit, par carliontat, culoarea parului sau era saten deschis, iar pielea era de culoare maslinie. Nu era blond, iar parul sau a fost initial saten, dar s-a albit in urma campaniilor militare care l-au epuizat, in cele din urma devenind de culoarea coamei de leu. In ceea ce priveste culoarea ochilor lui Alexandru, istoricul grec Arrian l-a descris ca fiind „un comandant puternic, frumos, cu un ochi caprui inchis ca noaptea si unul albastru ca cerul", din aceasta rezultand ca ar fi suferit de heterocromie.
Alte surse spun ca avea pielea incredibil de alba, plete extraordinar de bogate si de rosii, ochi de culori diferite, unul albastru si celalalt negru, o statura mai mica fata de medie, care il face sa para intotdeauna un copil, dinti ascutiti, ca de sarpe; din trupul si din gura sa emana un parfum imbatator.
Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent si impulsiv, care, fara indoiala, a contribuit la unele dintre deciziile sale. Desi Alexandru a fost incapatanat si nu a raspuns la toate comenzile primite de la tatal sau, el a fost deschis la dezbateri. El a avut si o latura mai calma, perceptiva, logica si calculata. El a avut o mare dorinta de cunoastere, o dragoste pentru filozofie, si a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fara indoiala, datorita tutelei lui Aristotel. Alexandru a fost inteligent si avea un ritm alert de invatare. Datorita inteligentei sale, si-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a avut o mare auto-retinere in „placeri ale corpului", in contrast cu lipsa lui de control de sine, si cu consumul de alcool. Alexandru a fost erudit si pasionat atat de arte si stiinte. Cu toate acestea, el a avut un interes scazut in sport sau jocuri olimpice, spre deosebire de tatal sau. El a avut o mare carisma si o forta de personalitate, caracteristici care l-au facut un mare lider.
Abilitatile sale unice au demonstrat incapacitatea generaliilor sai sa se uneasca si sa mentina Imperiul dupa moartea lui - doar Alexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. In timpul anilor sai finali, si mai ales dupa moartea lui Hephaestion, Alexandru a inceput sa prezinte semne de megalomanie si paranoia. Realizarile sale extraordinare,
Reprimarea revoltelor din Grecia impreuna cu propriul sau sentiment inefabil al destinului si lingusirea tovarasiilor sai, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt usor vizibile in testamentul sau, precum si dorinta sa de a cuceri lumea.
El pare sa fi crezut ca el insusi este un zeu, sau cel putin a incercat sa se divinizeze. Mama sa, Olimpia, intotdeauna a insistat ca el a fost fiul lui Zeus, confirmat de oracolul lui Amun de la Siwa. El a inceput sa se identifice ca fiu al lui Zeus-Amon.
Alexandru a adoptat elemente ale traditiei persane, practici pe care macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru a fost un conducator pragmatic, care a inteles dificultatile de a guverna asupra diferitelor popoare. Astfel, comportamentul sau megalomanic ar fi fost pur si simplu o incercare practica de a consolida statul sau si de pastrare a imperiului intregit.
In anul 340 i.Hr. regele Filip al II-lea ii ceru fiului sau, pe atunci in varsta de 16 ani, sa-l insoteasca la asediul din Perinth (Perinthus, azi Marmaraereglisi, Turcia), pentru a-l invata arta si problemele razboiului, ca si meseria de soldat. Apoi il trimise in Macedonia; detinand functia de regent, Alexandru are sarcina de a mentine loialitatea poporului in aceste momente de cumpana pentru rege. Inconjurat de consilieri experimentati precum Antipater, invata modul de functionare a statului si se pregateste pentru a conduce o natiune.
Tanarul regent primeste mai intai la Pella, Macedonia, o solie a persilor, care doreau sa rezolve in mod pacifist problema coloniilor grecesti din Perinth si Byzantion.
Cand moesii, triburi de traci ce traiau in valea superioara a raului Strimon (astazi Struma, pe teritoriul actual al Bulgariei), se revolta, Alexandru decide sa porneasca intr-o expeditie de pedepsire a razvratitilor. Aceasta a luat sfarsit in anul 339 i.Hr., prin cucerirea si distrugerea principalului oras al moesilor, prin vinderea ca sclavi a conducatorilor barbari si prin instalarea unei garnizoane intr-un post colonial numit Alexandria sau Alexandropolis (undeva intre orasele Strake Dimitrov si Sofia din Bulgaria de astazi). Aceasta expeditie l-a transformat pe tanarul regent intr-un razboinic experimentat si un idol pentru oamenii sai.
Putin mai tarziu Alexandru il intalneste pe tatal sau in nord, pentru a-l escorta la revenirea din Scitia. Pe drumul de intoarcere, traversand tinuturile moesilor, coloana macedoneana cade intr-o ambuscada pusa la cale de clanurile nesupuse, iar calul lui Filip al II-lea piere rapus de o lance care il va rani si pe rege. Alexandru sare in ajutorul tatalui sau si il salveaza. Intoarcerea la Pella este triumfala. Alexandru reprezinta acum noua speranta a poporului.
In anul 338 i.Hr. Alexandru ia parte la Batalia de la Cheroneea, in care regele Filip al II-lea a invins alianta dintre Atena si Teba, instaurand astfel hegemonia regatului macedonean asupra intregii Grecii. Alexandru a comandat aripa stanga a armatei macedonene, avand un rol hotarator in victoria finala.
In 337 i.Hr., Filip s-a casatorit cu o femeie nobila, Cleopatra, nepoata generalului Attalus si care si-a schimbat numele in Eurydice. Casatoria a cauzat tensiuni mari intre Filip, Olimpia si Alexander. Olimpia a plecat in exil in Epir, fiind considerata o „sotie necredincioasa si barbara", crezand in idealurile divine ale fiului ei ca fiind fiul lui Zeus. Aceasta a plecat impreuna cu fiul ei, Alexandru, la fratele ei, Alexandru I al Epirului, care si el, la randul lui, se certase cu tatal sau. Filip, care il renegase pe Alexandru ca fiu si mostenitor, l-a numit in schimb mostenitor pe fiul lui Eurydice, caruia i-a pus numele primului rege al Macedoniei, Caranus. Potrivit unei legende, in timpul nuntii, Alexandru a intrat in conflict cu Attalus, tatal lui Eurydice care i-a insultat „descendenta". Alexandru a sarit sa-l ucida pe Attalus, iar Filip a intervenit, insa s-a prabusit, fiind beat. Alexandru s-a indreptat spre multimea de invitati si le-a spus: „acest om are pretentia sa cucereasca Asia, dar nu poate nici sa se mute de la un scaun la altul". De atunci, relatia dintre Filip si Alexandru s-a racit.
In anul 336 i.Hr., Filip a declarat "Razboi de pedepsire" Imperiului Persan si a trimis o armata in Asia Mica. A cimentat legaturile sale cu Alexandru I al Epirului, oferindu-i mana fiicei lui Cleopatra, fapt care a condus la izolarea sotiei sale, Olimpia, care nu a mai putut conta pe sprijinul fratelui ei. Dar in acelasi an, cand Alexandru se intoarse din exil,Filip al II-lea a fost asasinat la Aegae, intr-un amfiteatru, de catre Pausanias, capitanul garzii sale. Inainte sa fie asasinat, chiar el a refuzat sa fie insotit de garda la intrarea in amfiteatru. Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de catre armata macedoneana si principalii nobili macedoneni. In acel moment avea varsta de numai 20 de ani. Se zvoneste ca asasinarea lui Filip a fost planificata de sotia sa, Olimpia care avea interesul ca fiul ei, Alexandru sa fie incoronat rege. Olimpia a ordonat mai tarziu uciderea lui Eurydice si fiului ei nelegitim, nascut dupa casatoria lui Filip, in scopul de a asigura pozitia lui Alexandru ca rege al Macedoniei. Dupa uciderea celor doi copii ai sai, Caranus si Europa, Eurydice a fost fortata de Olympia sa se sinucida, iar Attalus a fost executat.
Asasinarea suprinzatoare a lui Filip a lasat Grecia in haos, iar alianta "Liga de la Corint" era amenintata. In Macedonia, Tracia, precum si in orasele grecesti, ca Teba si Atena, au pornit revoltele. Alexandru si-a ucis mai intai oponentii cu ajutorul fortelor armate si fiind sustinut de nobili. Dupa ce a inabusit revolta din Macedonia, a pornit in Tracia, cea mai nordica regiune a regatului macedonean. A reprimat revolta, insa revoltele din orasele grecesti faceau ca Liga de la Corint sa se afle in pragul destramarii. Dar Alexandru, care beneficia de mai multe resurse, a recucerit Tracia si s-a indreptat spre Teba, distrugand complet orasul, nu a aratat nicio mila in pedepsele date, i-au obligat pe locuitorii cetatii sa se predea si au fost vanduti ca sclavi. Soldatii macedoneni erau liberi sa jefuiasca toate comorile orasului. De aici s-a nascut legenda Timocleei, o femeie din Teba care a aruncat un soldat macedonean intr-o fantana pe care l-a pacalit, acesta fiind convins ca in fantana se aflau obiecte de valoare. Pentru curajul ei, Alexandru a iertat-o.
Curand, Atena si orasele grecesti au implorat iertare. Revoltele au fost oprimate, Alianta "Liga de la Corint" s-a stabilizat, iar Alexandru a fost ales in functia de Comandant suprem al trupelor coalitiei grecesti.
Favorite
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.