Ion Voicu s-a nascut pe 8 octombrie 1923 la Bucuresti, intr-o familie de muzicieni de etnie roma: bunicul sau, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatal sau, Stefan Voicu, a cantat la vioara si contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci si fratii sai au imbratisat cariere artistice, Marian si Mircea Voicu alegand pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost varul primar al violonistului si dirijorului de folclor Ionel Budisteanu.
Pe la varsta de 4-5 ani, dupa cum avea sa povesteasca mai tarziu, Ion isi dorea sa primeasca o vioara mica, iar de Paste chiar avea sa capete un asemenea cadou. Incantat peste masura micutul nu s-a desprins toata ziua de vioara, iar pana seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunostea. Impresionata de talentul lui, dar mai ales vazandu-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioara un student de la Conservator. La sase ani, Ion Voicu a inceput studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat cativa ani, pana cand tanarul profesor s-a declarat depasit de micul sau elev si le-a recomandat parintilor sa-i gaseasca un profesor mai bun. Printre cei care l-au initiat pe Ion Voicu in studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian si Vasile Filip, pentru ca la 14 ani sa dea examenul de admitere la "Academia Regala de Muzica", unde a intrat direct in anul V.
Fiind admis la Academia Regala de Muzica din Bucuresti, a reusit sa absolve cursurile, care durau sapte ani, in doar trei ani, in 1940. Profesor si indrumator i-a fost Constantin Niculescu.
Primul sau loc de munca a fost cel de violonist in Orchestra Nationala Radio, dirijata de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost multumit la inceput de el si i-a cerut lui Ion Voicu sa-si paraseasca locul din orchestra si sa pofteasca afara: violonistul cunostea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea si se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriasul pontential al tanarului Ion Voicu si l-a sprijinit, rugandu-l pe Mengelberg sa accepte sa-l auda cantand o piesa. Dupa ce Voicu a interpretat cateva partituri de Bach, Beethoven si Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus:
„Acum inteleg, el nu e facut sa fie component al unei orchestre. Este facut pentru o cariera solistica."
A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atentia lui George Enescu, care i-a oferit lectii gratuite.
In anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la Bucuresti un concurs muzical, iar Ion Voicu a obtinut primul loc.
Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violonisti celebri ca George Enescu si David Oistrakh.
In cei 50 de ani de cariera, Ion Voicu a sustinut sute de concerte in intrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin.
Cele peste 100 de LP-uri si CD-uri cu inregistrari ale concertelor sale i-au adus faima peste tot. De la opere uitate si readuse in actualitate, pana la lucrari noi, scrise special pentru el de compozitori romani si straini, din repertoriul lui Voicu nu a lipsit nimic. A cantat alaturi de Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Leonid Kogan sau Igor Oistrah.
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romine, solistului concertist Ion Voicu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populara Romina „pentru merite deosebite in activitatea desfasurata in domeniul teatrului, muzicii si artelor plastice".[1]
Statul roman i-a dat maestrului in folosinta o vioara „Stradivarius", fabricata in 1702, care a apartinut lui Joseph Joachim. Ion Voicu a fost primul violonist roman care a cantat la o vioara Stradivarius. Vioara Stradivarius a fost achizitionata de statul roman, in 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la pretul de 80.000 de franci elvetieni. La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii si maestrul Ion Voicu au incheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea in folosinta a viorii. Contractul de comodat a incetat in 1986, cand Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii "George Enescu". Ulterior, vioara a ajuns in posesia Muzeului National de Arta al Romaniei. In 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a ramas posesia familiei, dupa moartea sa, in 1997. Pe 9 martie 2007, dupa indelungate discutii cu Ministerul Culturii si Cultelor, Madalin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu.
Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii "George Enescu" din Bucuresti timp de zece ani. A contribuit la crearea "Orchestrei de Camera" in 1969 cunoscuta in intreaga Europa si prezenta la cele mai importante festivaluri muzicale internationale