Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 intr-o sambata, intr-o casa, nu departe de Florenta, in mica localitate Vinci (Anchiano). Exista indoieli referitoare la originea si la profesia parintilor lui. Unele surse spun ca tatal sau, Don Ser Piero, era mosier, altele ca era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun ca era fie servitoare sau fata de tarani saraci, fie sclava araba.
Nu au ramas multe informatii despre copilaria lui Leonardo, dar exista un indiciu referitor la cum a inceput sa picteze. Intr-o zi un satean a dorit ca tatal sau, Piero, sa-i decoreze un scut pentru a-l vinde la Florenta. Acesta i-a dat fiului sau sa il decoreze, iar Leonardo a pictat un dragon puternic, ce parea a iesi din desen. Tatal sau a amutit in fata picturii baiatului si i-a dat sateanului alt scut, iar lucrarea fiului sau i-a aratat-o lui Andrea del Verrocchio, proprietarul unui atelier renumit. Cand a vazut lucrarea, acesta a dorit sa-l cunoasca imediat pe Leonardo. Astfel a debutat Leonardo, la numai 14 ani.
Tabloul "Bunavestire" (L'Annunciazione) (1473-1475) - in prezent in Galeria Uffizi din Florenta - este o alta lucrare de inceput a lui Leonardo, iar anul 1478 este acela al realizarii a doua Madone, dintre care una se crede ca ar fi "Madonna Benois", aflata in muzeul Ermitage din St. Petersburg. In martie 1481, calugarii manastirii San Donato din Scoperto i-au comandat o compozitie avand ca tema "Inchinarea magilor" (Adorazione dei Magi), lucrare care nu a fost terminata, din ea nu a ramas decat schita, care prezinta interes pentru felul gruparii personajelor si pentru caracterul original al tehnicii legate in istoria picturii de numele lui Leonardo: sfumato si jocul "clarobscurului". Radacina acestei tehnici rezida in conceptia artistului ca "orice corp situat in aria luminoasa umple cu imaginile sale partile infinite ale aerului din jurul sau, caci niciun corp nu este terminat in sine (non e in se terminato)".
In perioada 1495-1498 realizeaza o mare compozitie murala, "Cina cea de Taina". Aceasta a fost realizata in fosta sala de mese a manastirii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano, atingand culmea maiestriei sale artistice. Spre deosebire de alti pictori care, in redarea acestui subiect, infatisau clipa in care Iisus anunta ca va muri in curand, Leonardo reprezinta desfasurarea dramatica ce urmeaza rostirii cuvintelor "Unul dintre voi ma va vinde", moment in care Apostolii, ce si-au revenit din surpriza primei clipe, isi exprima in mod diferit revolta lor sufleteasca, iar Iuda cuprins de panica schiteaza un gest de aparare.
In martie 1503 Leonardo a inceput sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa. Leonardo era foarte atasat de acest tablou, purtandu-l mereu cu sine. Pictorul si istoricul de arta Lomazzo scrie ca "Leonardo nu l-a terminat pentru ca nu stia niciodata daca nu mai avea ceva de spus... mereu se intorcea sa lucreze la el, niciodata nu i se parea ca l-a terminat". Trasaturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanenta, o curgere neintrerupta a starilor sufletesti de o mare diversitate, cu un zambet misterios care oricand te astepti sa se accentueze, sa se atenueze sau poate chiar sa dispara. Se spune ca Leonardo, pentru a intretine in timpul lucrului fugitivul zambet al modelului, punea sa i se cante o muzica de o deosebita suavitate.
Pictura a suferit de-a lungul secolelor alterari inspaimantatoare. Nefolosind tehnica de fresca, Leonardo utilizeaza un procedeu constand dintr-un amestec de ulei si tempera, pentru a reda mai bine nuantele. Procedeul este insa nerezistent, si cu timpul a inceput sa se desprinda de perete, din cauza umezelii provenite de la bucataria situata in imediata apropiere a salii de mese. Lucrarile ulterioare de restaurare, ultimele incepute in 1977, au reusit sa reduca intr-o oarecare masura alterarile suferite. Cu acest prilej a iesit la iveala "albastrul leonardesc" (de ex. la maneca apostolului Bartolomeu), cu luminozitatea lui neegalata.
In octombrie 1503, Senioria Florentei il insarcineaza pe Leonardo sa picteze, pe peretele salii Salone dei Cinquecento al Palazzo Vecchio , "Batalia de la Anghiari" (Battaglia di Anghiari). Ea trebuia sa redea desfasurarea luptei date la 29 iunie 1441, printr-o insirare a episoadelor principale si anume, comandantul milanez cu calaretii sai inaintea bataliei, pregatirile florentinilor, apoi diferitele faze ale luptei incoronate prin victoria florentinilor. Printr-o generalizare artistica geniala, Leonardo sintetizeaza intr-un singur tablou tematica propusa. Pentru aceasta a realizat un mare numar de schite, pastrate in biblioteca castelului din Windsor (Marea Britanie). Pictura murala propriu-zisa nu s-a pastrat, pentru ca Leonardo a incercat din nou un procedeu tehnic al fixarii culorilor care a dat gres, si este cunoscuta astazi dupa copii executate - printre altii de Rubens - pe baza schitelor lui Leonardo si a unei descrieri amanuntite facute de Giorgio Vasari. Din aceasta epoca dateaza opera "Neptun - zeul apelor", de la care nu s-a pastrat decat o schita in creta.