Balet romantic in doua acte.
Muzica de Adolphe Charles Adam.
Libretul de Theophile Gautier si Jules-Heine.
Giselle.
.
Actul I.
Decorul ne introduce intr-o atmosfera romantica: lamarginea padurii strajuite de castelul ce se profileaza pe culmea dealului,locuieste intr-o casuta Giselle cu mama ei. Apare contele Albert, insotit descutierul sau, Wilfried; visator, apasat de viata de la castel si de o viitoarecasatorie pe care nu o doreste, el s-a indragostit de Giselle. Ca sa nu-si tradeze rangul, isi schimba straiele de cavaler cu altele detaran; degeaba scutierul care i-a ascuns hainele bogate intr-o coliba, inpadure, il sfatuieste sa fie prudent. Urmeaza un pas-de-deux cu Giselle, Albert convingand-o de dragostea lui. Darpadurarul Hans, si el indragostit de Giselle, l-a urmarit si incearca sa oprevina asupra misteriosului strain; ea insa nu-l asculta si, cand prieteneleei se intorc de la culesul viilor, Giselle il prezinta pe Albert dreptlogodnicul ei, lansandu-se intr-un dans avantat. In zadar mama ei o roaga sa secrute; bolnava de inima fiind, nu trebuie sa faca eforturi, dar exuberanta einu are limite. In departare se aude un corn, anuntand uncortegiu de vanatoare in fruntea caruia este tatal lui Albert care s-a retras, neobservat, inpadure ca sa nu fie recunoscut si Bathilde, logodnica lui. Giselle esteimpresionata de podoabele acesteia , care la randul ei, este cucerita deprospetimea si gingasia fetei si iidaruieste un colan de aur . Giselle, fericita, ii face confidente despredragostea si logodna ei. Oaspetii se opresc sa se odihneasca siContele intreaba de fiul sau; scutierul porneste in cautarea lui dar Hans, carel-a urmarit, ia din coliba unde erau ascunse, spada si cornul sau de vanatoare. Cand serbarea culesului incepe si Giselledanseaza cu infocare el ii arata spada pentru a-i dovedi cineeste strainul si pentru ca el nu-l ia in seama si da in continuare crezarejuramintelor lui Albert, Hans suna puternic din corn. Curtenii se aduna si Giselle afla de la Bathilde cine este inrealitate Albert. Coplesita de durere. ea isi smulge lantul de la gat, mintea ise intuneca, si printre hohote de plans si de ras, danseaza pentru ultima oara,amintindu-si de clipele fericite si juramintele de dragoste. Inima ei fragilase frange si moare. Hans si Albert isi dau seama ca, fara sa vrea, suntvinovati de moartea ei.
Actul II.
Este noapte. In cimitirul satului, la proaspatul mormant al Gisellei,Hans isi plange durerea , dar fosnete tainice si luminite ce sclipesc straniu ilsperie si fuge. Din intuneric se detaseaza silueta Myrthei, Craiasa ielelor (inoriginal, Willis, in legendele slave ele sunt spirite ale tinerelor fetelogodite, moarte inainte de casatorie; ele ies din morminte pentru ca nu si-ausatisfacut in viata pasiunea pentru dans si - ca si ielele noastre - atragcalatorii intarziati, obligandu-i sa danseze pana isi dau duhul). La miezulnoptii Craiasa lor isi cheama supusele in jurul mormantului Gisellei; dinadancul pamantului iese silueta firava a fetei. Laauzul unor pasi ielele se ascund . Este Albert, cu un buchet de crini in mana;el vine sa planga pe mormantul celei pe care a iubit-o. In fata lui aparedeodata chipul iubitei lui dragi, dar cand vrea sa o atinga, dispare; imagineaei este pretutindeni, amagindu-l. Intre timp ielele il urmaresc pe Hans,obligandu-l sa danseze pana la epuizare. Innebunit acesta se arunca in lac.Apoi, cu toate rugamintile Gisellei de a-l cruta pe Albert, Myrtha iiporunceste sa danseze cu el. Ei se avanta intr-un dans frenetic. Dragostea einestinsa il ajuta sa reziste istovirii, retraind franturi din fericireapierduta si sustinandu-l pana la ivirea zorilor, cand ielele isi pierd putereasi dispar. Cu inima zdrobita, Albert isi mai ia o data adio de la Giselle, carese topeste in neant in timp ce el se prabuseste, coplesit, pe mormantul ei.