Imparateasa Estera / Film subitrat RO / 87 minute
Estera
Mardoheu scapa viata regelui
Venind in robie pe malurile Eufratului, o parte din evrei se asezara in tara aceasta si nu se mai intoarsera in Iudeea. In Suza, capitala imparatiei, traia un om vestit din neamul lui Veniamin, care se numea Mardoheu. Omul acesta infiase si crescuse pe o copila a fratelui sau, pe care o chema Estera.
Infatisata fiind aceasta la regele Artaxerxe ea-i placu si si-o alese sa fie regina. Ea insa, dupa povata lui Mardoheu, se feri de a spune regelui ca-i din neamul evreiesc. In toate zilele Mardoheu venea inaintea usii curtii domnesti, ca sa afle ce se va intampla.
Intr-o zi el auzi doi eunuci de la curte urzind planuri rele asupra vietii regelui si dadu numai-decat de stire Esterei si prin aceasta regelui. Cei doi oameni au fost spanzurati, si intamplarea asta a fost insemnata in cartea faptelor imparatiei.
Aman voieste sa faca a fi ucisi toti evreii din imparatie
Tot pe atunci Artaxerxe puse peste toti boierii din imparatia sa pe unul din cei mai mari de la curtea domneasca, care se numea Aman. Toti oamenii din slujba curtii aveau porunca sa-si plece genunchii inaintea lui. Mardoheu insa nu voi sa faca aceasta, caci el nu voia sa dea unui om cinstea care se cuvenea numai lui Dumnezeu.
Maniindu-se Aman, hotara sa-l piarda si pe el si pe toti evreii din imparatia persilor. Si cand a cerut de la rege invoire pentru aceasta, acesta ii zise: "Fa cu poporul acesta ce voiesti!" Atunci Aman trimise, in numele regelui, porunca ca intr-o singura zi sa fie ucisi toti evreii din imparatie.
Estera isi expune viata pentru izbavirea poporului
La vestea planurilor lui Aman, Mardoheu se imbraca in sac si-si presara cenusa pe cap si nu-si ascunse durerea sa. Apoi trimise vorba Esterei ca sa se infatiseze la rege si sa mijloceasca pentru neamul sau. Insa in Persia era o lege, care pedepsea cu moartea pe tot cel ce ar fi cutezat sa se infatiseze inaintea regelui, fara sa fi fost chemat de acesta.
Estera trimise lui Mardoheu acest raspuns: "Mergi, aduna pe toti iudeii din Suza si postiti pentru mine; sa nu mancati si sa nu beti trei zile, nici ziua, nici noaptea, si voi posti si eu cu slujnicele mele si apoi ma voi duce la rege, desi aceasta-i impotriva legii, si de va fi sa pier, voi pieri".
Dupa trei zile de rugaciune, Estera isi dezbraca hainele cele de jale si se imbraca in cele de regina si, facandu-se stralucita si chemand pe Dumnezeu cel atoatevazator si mantuitor, lua cu ea doua slujnice: pe una se sprijinea oarecum din alintare, iar alta, urmandu-i, ii tinea hainele. Ea era minunata, in culmea frumusetii sale, si fata sa era vesela ca si cum ar fi fost plina de iubire, iar inima ei era apasata de frica.
Ea se opri in curtea dinauntru a casei regelui, la usa regelui. Regele insa sedea atunci pe tronul sau domnesc, in casa domneasca, chiar in dreptul usii, imbracat in toate hainele maririi sale, tot in aur si cu pietre scumpe, dar cumplit de posomorat. Cand regele vazu pe regina Estera stand afara, aceasta afla mila in ochii lui. Intorcandu-si fata inflacarata de slava, el cauta cu manie strasnica. Atunci regina cazu cu duhul, se schimba la fata din pricina slabiciunii ce-i veni si se apleca pe capul slujnicei care o insotea.
Dar Dumnezeu schimba duhul regelui in blandete si, sculandu-se cu grabire de pe tronul sau, o prinse in bratele sale, pana ea isi veni in fire. Apoi o mangaie cu vorbe bune, zicandu-i: "Ce ai Estera? Eu sunt fratele tau! Linisteste-te, ca nu vei muri, caci stapanirea ne e comuna. Apropie-te!"
Apoi isi intinse regele spre Estera sceptrul sau cel de aur, care era in mana sa. Atunci Estera se apropie si se atinse de varful sceptrului, iar regele ii puse sceptrul pe grumazul ei si o saruta, zicandu-i: "Graieste-mi!". Si ea zise: "Stapanul meu, eu am vazut in tine parca pe ingerul lui Dumnezeu si s-a tulburat inima mea de frica in fata slavei tale, ca minunat esti, stapane, si fata ta e plina de har".
Si cand vorbea ea, cazu din pricina slabiciunii si regele se tulbura si toate slugile lui o mangaiara. Apoi regele ii zise: "Ce voiesti, regina Estera, si care-ti este cererea? Chiar si jumatate din imparatie ti se va da".
Si a zis Estera: "Eu am acum zi de sarbatoare. De binevoieste regele, sa vina cu Aman astazi la ospatul pe care i l-am pregatit eu". Iar regele zise: "Mergeti degraba dupa Aman ca sa se faca dupa cuvantul Esterei". Si a venit regele cu Aman la ospatul ce-l pregatise Estera.
La bautura zise regele catre Estera: "Ce dorinta ai? Ti se va indeplini. Si care-i cererea ta? Ea ti se va implini, chiar si pana la jumatate din imparatie!"
Atunci Estera a raspuns si a zis: "Iata dorinta si cererea mea. De am aflat bunavointa in ochii regelui si de binevoieste el sa implineasca dorinta mea si sa-mi implineasca cererea mea, atunci sa vina regele cu Aman si maine la ospatul ce-l voi pregati si eu voi da raspuns dupa porunca regelui".
In ziua aceea a iesit Aman vesel si voios. Dar cand vazu Aman pe Mardoheu la poarta regelui si ca acesta nu se scula macar de la locul sau inaintea lui, atunci Aman s-a umplut de manie asupra lui Mardoheu. Dupa sfatul femeii sale, el puse sa se faca o spanzuratoare, inalta de 50 de coti, nadajduind ca a doua zi va spanzura in ea pe Mardoheu.
Cinstea ce s-a dat lui Mardoheu
In noaptea aceea Domnul departa somnul de la rege si acesta porunci slugii sa-i aduca Cronica insemnarilor zilnice si fura citite inaintea regelui. Acolo se gasi scris ce descoperise Mardoheu regelui cu privire la Bigtau si Teres, cei doi eunuci ai regelui, pazitorii pragului, care uneltisera sa puna mana pe regele Artaxerxe.
Atunci a zis regele: "Ce cinste si rasplata s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta?". "Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: "Nu i s-a facut nimic".
Cand intreba regele de binefacerile lui Mardoheu, veni Aman in curte, iar regele zise: "Cine-i in curte?" - Aman insa venise in curtea din afara a casei regelui sa vorbeasca cu regele, ca sa fie spanzurat Mardoheu in spanzuratoarea pe care i-o pregatise el. Si oamenii regelui au zis: "Iata Aman sta in curte". Zis-a regele: "Sa intre!".
Aman intra, iar regele ii zise: "Ce sa se faca omului pe care regele vrea sa-l cinsteasca?" Aman socotea in inima sa: "Pe cine altul voieste regele sa cinsteasca, daca nu pe mine!". Si a zis Aman: "Pentru omul pe care vrea sa-l cinsteasca regele, sa se aduca imbracaminte regeasca si calul, pe care incaleca regele, si coroana de rege; apoi sa se dea hainele, coroana si calul unuia dintre cei dintai dregatori ai regelui, ca sa imbrace pe omul acela, pe care vrea regele sa-l cinsteasca, si sa-l plimbe calare pe cal prin piata cetatii si sa se strige inaintea lui: Asa se face omului, pe care vrea regele sa-l cinsteasca!".
Atunci regele zise lui Aman: "Bine ai zis! Ia repede haine si cal, cum ai spus, si fa asa iudeului Mardoheu, care sade la poarta regelui. Sa nu lasi nimic din toate cate ai zis".
Pedepsirea lui Aman
Aman aduse la indeplinire porunca regelui si apoi se intoarse acasa cu totul posomorat. Indata dupa aceea venira trimisii regelui si Aman se duse la masa reginei. In timpul ospatului, regele zise iarasi catre Estera: "Care-i dorinta ta, regina Estera? Ca ea iti va fi implinita. Si care-i rugamintea ta, ca ti se va implini chiar si pana la jumatate din imparatie".
Regina Estera raspunse si zise: "De am aflat bunavointa in ochii tai, o, rege, si daca binevoieste regele, atunci sa ni se daruiasca viata mie si poporului meu, dupa ruga mea, caci suntem vanduti toti, eu si poporul meu, spre ucidere, spre nimicire si pieire. De am fi vanduti ca sa fim robi, eu as fi tacut, desi vrajmasul nu ar fi acoperit paguba regelui".
Si regele Artaxerxe raspunse: "Cine-i acela si unde-i omul care a indraznit a gandi sa faca asa?". Iar Estera raspunse: "Asupritorul si vrajmasul este rautaciosul Aman!". Si s-a cutremurat Aman inaintea regelui si a reginei. Si s-a sculat regele de la ospat plin de manie si s-a dus in gradina palatului, iar Aman a ramas sa roage pe regina Estera, pentru viata sa, caci vedea bine ca regele hotarase pieirea lui.
Cand se intoarse regele din gradina palatului, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla Estera. Si a zis regele: "Vrei inca sa si siluiesti pe regina aici, in casa mea?". Acest cuvant iesit din gura regelui, acoperi de tulburare fata lui Aman.
Atunci Harbona, unul din eunucii regelui, zise: "Iata si spanzuratoarea pe care a pregatit-o Aman pentru Mardoheu, care a grait de bine pe rege, sta la casa lui Aman, inalta de 50 de coti". Iar regele zise: "Spanzurati-l acolo!".
Si au spanzurat pe Aman in spanzuratoarea pregatita de el. Numai asa s-a potolit mania regelui. Pentru a se vesnici amintirea acestei minunate izbaviri de la moarte, evreii au asezat o sarbatoare anuala, care se cheama Purim.
Cel ce intinde altuia lat, se prinde el intr-insul (Eccl. 27, 29).