George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York - d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumatate a secolului al XX-lea. Reusind sa reuneasca elementele de jazz simfonic cu muzica usoara, Gershwin a compus atat pentru teatrele muzicale de pe Broadway cat si pentru salile de concert clasic. S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii (songs), interpretate de cei mai cunoscuti instrumentisti si cantareti americani ca Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock si multi altii.
Jacob Gershowitz s-a nascut intr-o familie de evrei rusi imigrati in Statele Unite. In 1910, parintii cumpara un pian pentru fratele sau mai mare, Israel. Insa curand, Jacob pune stapanire pe pian, cantand "dupa ureche" si dovedind un talent muzical deosebit. Incepe sa ia lectii de la diversi muzicieni, pana cand fu prezentat cunoscutului pedagog, Charles Hambitzer, care il invata tehnica de executie conventionala, ii face cunoscuti maestrii muzicii europene si-l incurajazeaza sa frecventeze concertele de muzica clasica. Ia in acelasi timp lectii de compozitie cu compozitorul Rubin Goldmark. In 1916, prima sa compozitie, "Rialto Ripples", inregistreaza un oarecare succes comercial. Doi ani mai tarziu, cunoaste primul succes rasunator cu cantecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue si interpretat de Al Jolson. Primeste un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializati in Musicals, pentru 35 USD pe saptamana. Adopta pseudonimul George Gershwin, la fel ca si fratele sau Israel, care devine Ira Gershwin. In 1920, directorul de orchestra Paul Whiteman ii comanda o bucata instrumentala pentru formatia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compozitie pentru pian si orchestra, care este executata in prima auditie la 12 februarie 1924 in Aeolian Hall din New York cu un succes enorm.
Intre timp, George Gershwin incepe o fructuoasa colaborare cu fratele sau Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comuna este comedia muzicala "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, doua cantece, care devin rapid cunoscute si interpretate in lumea intreaga: "Fascinanting Rhythm" si ""The Man I Love". Urmeaza spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" si "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").
In 1928, fratii Gershwin fac o calatorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiratie pentru fantezia orchestrala "An American in Paris". Marea recesiune economica din 1929 se resimte si in lumea spectacolelor. Fratii Gershwin continua totusi sa lucreze, montand pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce contine faimoasele melodii "I Got Rhythm" si "Embraceable You", si "Of Thee I Sing", prima comedie muzicala careia in 1931 i se decerne "Premiul Pulitzer".
In anul 1933, George si Ira incep sa lucreze la un proiect indraznet: punerea in scena sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, inspirata din viata populatiei afro-americane. Pentru partitura compun arii devenite mai tarziu songs de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So". Opera este reprezentata in premiera la 30 septembrie 1935 in Boston, fiind salutata de public la sfarsit cu 15 minute de aplauze.
Incepand cu anul 1936, George Gershwin se dedica in special muzicii de filme si se muta la Hollywood. Obtine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers si Fred Astaire. In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de catva timp de dureri de cap, face o criza de pierderea cunostintei. Se descopera o tumora a creierului, este operat dar nu-si mai revine. Moare la 11 iulie 1937, la patruzeci de ani neimpliniti. A fost inmormantat in cimitirul Westchester Hills din Hastings-on-Hudson (New York).
Dintre compozitiile sale in domeniul clasic sunt de mentionat si un Concert pentru pian si orchestra (1925) si Trei preludii pentru pian (1936).