Isadora Duncan (n. 27 mai 1877, San Francisco, d. 14 septembrie 1927, Nisa) a fost o dansatoare americana, creatoare a unui stil expresiv in arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influentat coreografia moderna a secolului al XX-lea.
S-a nascut la San Francisco intr-o ambianta familiara modesta, cu numele ei adevarat de Dora Angela Duncan. In timpul adolescentei, s-a deplasat impreuna cu unii din membrii familiei la Chicago sau New York, aparand ca balerina in diverse spectacole, fara vreun succes deosebit. Cariera sa profesionala incepe in 1896 cu ajutorul producentului Augustin Daly, care o convinge sa inceapa un turneu in Europa. Ajunsa la Londra, in fata unui public cultivat si instarit, obtine un succes enorm, ceea ce i-a permis sa-si continue turneul pe scenele teatrelor din Viena, Budapesta si Berlin. In 1904 deschide o scoala de dans la Grunwald in Germania, propagand astfel noul sau stil de dans, in care interpreta coreografic muzica de Beethoven sau alti compozitori clasici. Urmara alte doua scoli la Paris (1914) si Moscova (1921). Un turneu in Statele Unite in anul 1908 este mai curand un fiasco, publicul american neacceptand dansul pe o muzica ce nu fusese creata anume pentru balet. In viata privata, alaturi de succesele profesionale, duce o existenta dezordonata si este lovita de evenimente tragice. Doi copii, o fiica dintr-o legatura cu scenaristul Edward Gordon Craig si un fiu dintr-o aventura cu industriasul Paris Singer, celebrul producator de masini de cusut, mor intr-un accident de circulatie in 1913 la Paris, precipitandu-se cu un automobil in Sena.
La sfarsitul unei perioade de depresie psihica, regaseste energia necesara pentru a se ocupa intens de elevii sai, dintre care a adoptat sase, deveniti oarecum inlocuitorii propriilor sai copii disparuti. In 1922 se casatoreste cu poetul rus Serghei Esenin, de care se separa dupa un an, neputand suporta excesele alcoolice si violentele acestuia. Viata sa a luat un sfarsit tragic in 1927 la Nisa, murind strangulata de un sal lung ce-l purta in jurul gatului, prins de roata automobilului descoperit.
Stilul de dans al Isadorei Duncan era caracterizat de miscari libere, curgatoare, incarcate emotional, oglindind fascinatia idealurilor antice cu privire la corpul omenesc in mijlocul elementelor naturii. In mod obisnuit aparea imbracata intr-o tunica scurta cu bratele, gambele si picioarele goale, cu parul fluturand in aer, dand impresia unui dans improvizat. Stilul sau coreografic a fost preluat si dezvoltat de maestri ai baletului ca Mihail Fokin, Ted Shawn si de dansatoarea Ruth Saint Denis.