La Luna (1979)
Nota IMDB: 6.6
***** O nominalizare Globul de Aur
Regia:Bernardo Bertolucci
Cu:Matthew Barry, Roberto Benigni
Un film pe cat de desavarsit, pe atat de controversat. Poate pentru ca exploreaza viata tulburata a unui adolescent dependent de droguri, poate pentru ca solutia recuperarii lui, propusa de mama instrainata, e incestuoasa.
Distributie:
Roberto Benigni Upholsterer
Alida Valli Giuseppe's Mother
Jill Clayburgh Caterina Silveri
Matthew Barry Joe Silveri
Carlo Verdone Director of Caracalla
Renato Salvatori Communist
Tomas Milian Giuseppe
Laura Betti Ludovica
Veronica Lazar Marina
Franco Citti Man in Bar
Fred Gwynne Douglas Winter
Peter Eyre Edward
Ronaldo Bonacchi Barmen
Biografie Bernardo Bertolucci
Bernardo Bertolucci este regizor, dramaturg si poet italian.
Bernardo Bertolucci s-a nascut pe data de 16 martie 1940 in orasul italian Parma, parte a provinciei Emilia-Romagna, in familia lui Ninetta, profesoara, si Attilio Bertolucci, un reputat poet, istoric al artelor si critic de film. Tatal este cel care ii arata tanarului Bernardo lumea minunata a cinematografiei: il duce la cinema, il ia pe platourile de filmare, ii face cunostinta cu diferiti actori, regizori si critici de film. Fratele...
mai mult
Bernardo Bertolucci este un regizor, dramaturg si poet italian.
Bernardo Bertolucci s-a nascut pe data de 16 martie 1940 in orasul italian Parma, parte a provinciei Emilia-Romagna, in familia lui Ninetta, profesoara, si Attilio Bertolucci, un reputat poet, istoric al artelor si critic de film.
Tatal este cel care ii arata tanarului Bernardo lumea minunata a cinematografiei: il duce la cinema, il ia pe platourile de filmare, ii face cunostinta cu diferiti actori, regizori si critici de film. Fratele sau, Giuseppe (nascut pe 27.02.1947) este regizor de teatru, iar verisorul sau, Giovanni Bertolucci (24.06.1940 - 17.02.2005) a fost un producator de film.
Crescand intr-un astfel de mediu artistic, nu a mirat pe nimeni cand, la varsta de 15 ani, Bertolucci a inceput sa scrie primele sale poezii si romane. In scurt timp, creatia sa literara este apreciata de lumea buna, castigand numeroase premii literare, inclusiv prestigiosul " Premio Viareggio" (1962, pentru albumul de poezii "In cautarea misterului").
Dupa liceu s-a hotarat sa se faca poet, ca si tatal sau. Astfel, urmeaza cursurile Facultatii de Literatura Moderna a Universitatii din Roma, specializarea Filozofie (1958-61). Tot atunci a devenit pasionat de ideile politice de stanga, intrand in Partidul Comunist Italian.
Autoritatea si influenta tatalui sau i-au "netezit" cariera: Bertolucci senior l-a ajutat pe regizorul Pier Paolo Pasolini sa ii publice primul sau roman, iar Pasolini, ca recunostinta, l-a angajat pe Bernardo ca regizor secund pentru "Accattone" (1961).
Dar potentialul lui Bertolucci fusese deja observat de catre Sergio Leone, care l-a rugat sa ii scrie scenariul pentru "Once Upon a Time in the West". Ulterior Leone a abandonat acest scenariu, considerandu-l prea complicat pentru publicul american.
Satisfactia primita in urma colaborarii la "Accattone" il convinge ca adevarata sa vocatie este regia, asa ca abandoneaza filozofia chiar inainte de ultimele examene. La varsta de 22 de ani, in 1962, regizeaza primul sau film - "La comarre secca" (Cumatra seaca), iar peste doi ani apare "Prima della revoluzione".
In 1965-66 regizeaza documentarul "La via del petrolio" si lucreaza la proiectul neterminat "Il canale" (1966).
In 1968, noul sau film - "Partner", transpune pe marele ecran romanul "Omul dedublat" de Dostoievski. In 1969, pentru "Amore e rabbia", primeste prima sa nominalizare la "Ursul de Aur" de la Berlin.
In 1969 apare "La strategia del ragno" (Strategia paiangenului), inspirat din povestirile lui Jorge Luis Borges.
Anul urmator a fost unul de gratie pentru Bertolucci, filmul sau "Il Conformista" (Conformistul) bucurandu-se de aprecierea unanima. "Il Conformista" trateaza teme politice, indeosebi radacinile psihologice ale fascimului. "Il Conformista" ii aduce celebritatea mondiala lui Bertolucci, materializata si intr-o nominalizare la premiul Oscar pentru "Cel mai bun scenariu adaptat" si un premiu la Festivalul de la Berlin (Trofeul Interfilm).
Talentul lui Bertolucci de a pune sufletul uman sub microscop este confirmat in 1972, odata cu "Ultimo tango a Parigi (Ultimul tango la Paris), cu Marlon Brando in rolul principal. Marlon Brando afirma atunci ca fara sfaturile lui Bertolucci, care i-a impartasit cateva dintre opiniile sale referitor la psihoanaliza, el nu ar reusit o astfel de performanta, pe care multi critici o considera cea mai performanta a lui Brando.
"Ultimul tango la Paris" prezinta istoria lui Paul (Marlon Brando), ce gaseste linistea intr-o aventura amoroasa anonima, dupa moartea sotiei sale in circumstante violente. Filmul a creat o enorma controversa in Italia pentru scenele explicite de sex anal si a fost interzis de comisia de cenzura, ce a ordonat distrugerea tuturor copiilor. Lui Bertolucci i-au fost suspendate drepturile civile pentru o peroiada de 5 ani si a primit o pedeapsa de 4 luni cu suspendare. Cativa ani mai tarziu, cand a fost desfiintata comisia de cenzura, filmul a reaparut in cinematografe (gratie unei copii salvate de catre regizor). Cu toate ca a fost interzis in Italia, "Ultimo tango a Parigi" a primit cate o nominalizare la premiile Oscar si Globurile de Aur, la categoria "Cel mai bun regizor".
In 1976 apare epopeea "Novocento" (1900), cu Gerard Depardeau si Robert de Niro in rolurile principale.
Dupa ce a fost intens criticat pentru "La Luna" (Luna, 1979) si "La tragedia di un uomo ridicolo" - 1981 (nominalizat la Palme d'Or), se stabileste la Londra si intrerupe pentru multia ani legaturile cu viata culturala italiana. Odata cu stabilirea in Anglia incepe perioada "cosmopolita" din viata lui Bertolucci.
In 1987, regizeaza "The Last Emperor" (Ultimul imparat), un film bazat pe viata reala a lui Pu Yi, ultimul imparat al Chinei. Filmul s-a bucurat de o larga apreciere in State, la a 60-a editie a Oscarurilor castigand 9 statuiete, iar la Globurile de Aur - "numai" patru. Pentru "Ultimul imparat", Bertolucci a primit 2 premii Oscar si 2 premii Globul de Aur (ca categoriile "Cel mai bun regizor" si "Cel mai bun scenariu adaptat).
La inceputul anilor '90, apar "The Sheltering Sky" (Ceaiul in desert, 1990) - ecranizarea romanului cu acelasi nume de Paul Bowles si "Little Buddha" (Micul Buddha, 1993) - o adaptare pentru publicul american a postulatelor budiste.
Dupa 15 ani de absenta revine in Italia cu "Stealing Beauty" ( Frumusete furata, 1996), care primeste o nominalizare la "Palme d'Or".
In 2003, apare "The Dreamers" (Visatorii), o film istoric despre viata a trei studenti an contextul revoltor sociale din anii '60 din Franta si a revolutiei sexuale.
In 2011 ii este acordat Premiul Festivalului de la Cannes pentru intreaga activitate, mai primind un premiu onorific in 2007, la Venetia.
Bertardo Bertolucci a fost casatorit de doua ori: prima data cu Adriana Asti, care a fost protagonista unuia dintre primele sale filme - "Prima della revoluzionne". Cu a doua sotie, Clare Peploe, s-a cunoscut la Londra, cei doi casatorindu-se in 1978.
Bertolucci este un adept al budismului. Este foarte activ in viata politica, fiind adeptul ideilor de stanga, multi ani fiind chiar marxist.