Din aceeasi categorie
|
Mormantul lui Isus 496 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rusia - Istoria unui Imperiu 674 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Deportatii: Un tren in necunoscut ( 366 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria complicata a aurului | Puterea Aurului 246 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Partea II – Cerul coborat pe Pamant 960 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria OZN-rilor 584 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
20 cele mai misterioase descoperiri subterane din lume 191 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Bizantul, imperiul pierdut-Cerul coborat pe pamant 685 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Orientului Mijlociu -p.2-5 1.722 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Orientului Mijlociu-p.1-5 1.611 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Istoria olaritului
| Adaugat de Cozana | 18.03.2013 |  Adauga
la favorite |
1.445 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteArta olaritului – in sensul larg al cuvantului – dateaza din preistorie, unii autori plasandu-i originea in prima jumatate a mezoliticului, acum 8 – 10 milenii. Omul preistoric a remarcat ca argila din anumite zone retinea apa de ploaie, fiind si plastica. Se poate ca urma unui picior imprimata in solul umed sa-i fi sugerat idea de a confectiona recipiente din argila uda. Acestea erau modelate grosolan, cu mana, si uscate la soare.
Mai tarziu a aparut ideea de a face din argila si caramizi. Spre deosebire de piatra, acestea aveau avantajul unei forme regulate si al posibilitatii fabricarii pe loc, eliminand astfel munca dura de extractie din cariera. Argila prezenta si avantajul de a fi modelata cu usurinta pentru a se obtine figurine de lut si podoabe.
Cele trei domenii – ustensile, materiale de constructie si ceramica artistica – s-au manifestat pretutindeni, deci nu exista o istorie a ceramicii, ci tot atatea istorii, cate civilizatii. Totusi, pe baza vestigiilor cunoscute, cel mai vechi centru al ceramicii poate fi situat in Asia Occidentala, in tinuturile de coasta unde se intinde actuala Anatolie turca, pana in Palestina, iar in interior pana in Irak. Aceasta industrie s-a dezvoltat in Egipt, de unde s-a raspandit si in Asia si Europa, incepand cu mileniul al VI-lea i.Hr.
Primele obiecte din lut, uscate la soare, n-au rezistat scurgerii timpului. Caramizile au rezistat mai bine din cauza asezarii in straturi. Primele caramizi turnate au aparut in Mesopotamia la sfarsitul mileniului al V-lea i.Hr. In Egipt, in acelasi mileniu, exista deja o industrie a olaritului: lutul din valea Nilului permitea obtinerea de obiecte de culoare rosie sau cafenie, in timp ce din marna argiloasa se faceau recipiente poroase de culoare gri. Amestecul de lut si apa era obtinut prin calcare in picioare, intr-o groapa sapata in pamant.
Timp indelungat, obiectele de lut au fost fasonate cu mana. Desi momentul exact al acestui eveniment este greu de precizat," roata olarului “a determinat un progres semnificativ in arta olaritului. Nimeni nu poate spune cu precizie cand a fost conceputa aceasta, dar prima dovada a existentei rotii olarului dateaza din Mesopotamia anului 3500 i.Hr. O bucata de lut, ce pana atunci fusese modelata manual, putea fi “azvarlita“ pe roata si invartita, iar cu ajutorul mainilor si, eventual, a unor unelte, si prin intermediul fortei inertiale i se putea da o forma simetrica. Printre aceste forme se numarau cupe, oale si alte recipiente. Avand o destinatie nu numai decorativa, aceste vase reprezentau singurul mod sigur de depozitare a alimentelor, bauturilor, uleilor si cerealelor, avand si multe alte utilizari. Vasele de lut nu erau produse doar pentru depozitarea diferitelor marfuri comerciale, fiind prin ele insele obiecte de negot, comercializate intre diferite popoare cu ajutorul corabiilor si al carutelor.
Multa vreme, obiectele de lut erau uscate la soare, timp de luni intregi. Apoi s-a vazut ca focul scurta mult aceasta operatie si marea rezistenta obiectelor. Totusi, oamenii erau departe de inventarea cuptorului. Arderea se facea pe pamant sau in gropi sapate special, materialele combustibile fiind asezate printre obiectele de lut si sub ele. Arderea facuta astfel, la temperaturi joase ( 500-600 grade Celsius ) era mai mult o uscare fortata. Pentru ca nu exista suficient aer in timpul combustiei, gazele innegreau lutul. Cuptoarele inchise, care asigurau in evul mediu o ardere la 800-900 grade Celsius au aparut prin anul 3000 i.Hr. in Siria.
In secolul al V-lea i.Hr., chinezii au inventat ceramica fina, iar in secolul al II-lea i.Hr. au perfectionat cuptoarele si au obtinut temperaturi de circa 1200-1300 grade Celsius. Portelanul a aparut tot in China, iar chinezii chiar si in prezent produc un portelan de cea mai buna calitate. Primul portelan era o substanta bruta, obtinuta in timpul dinastiei Tang, intre anii 618-907 d.Hr., fiind foarte apreciat pentru transluciditatea sa. Portelanul a ajuns pe pietele occidentale intr-o forma mai rafinata in secolul al XIII-lea, adus de negustorii de mirodenii ce calatoreau pana in Orientul Indepartat.
Mai tarziu a aparut ideea de a face din argila si caramizi. Spre deosebire de piatra, acestea aveau avantajul unei forme regulate si al posibilitatii fabricarii pe loc, eliminand astfel munca dura de extractie din cariera. Argila prezenta si avantajul de a fi modelata cu usurinta pentru a se obtine figurine de lut si podoabe.
Cele trei domenii – ustensile, materiale de constructie si ceramica artistica – s-au manifestat pretutindeni, deci nu exista o istorie a ceramicii, ci tot atatea istorii, cate civilizatii. Totusi, pe baza vestigiilor cunoscute, cel mai vechi centru al ceramicii poate fi situat in Asia Occidentala, in tinuturile de coasta unde se intinde actuala Anatolie turca, pana in Palestina, iar in interior pana in Irak. Aceasta industrie s-a dezvoltat in Egipt, de unde s-a raspandit si in Asia si Europa, incepand cu mileniul al VI-lea i.Hr.
Primele obiecte din lut, uscate la soare, n-au rezistat scurgerii timpului. Caramizile au rezistat mai bine din cauza asezarii in straturi. Primele caramizi turnate au aparut in Mesopotamia la sfarsitul mileniului al V-lea i.Hr. In Egipt, in acelasi mileniu, exista deja o industrie a olaritului: lutul din valea Nilului permitea obtinerea de obiecte de culoare rosie sau cafenie, in timp ce din marna argiloasa se faceau recipiente poroase de culoare gri. Amestecul de lut si apa era obtinut prin calcare in picioare, intr-o groapa sapata in pamant.
Timp indelungat, obiectele de lut au fost fasonate cu mana. Desi momentul exact al acestui eveniment este greu de precizat," roata olarului “a determinat un progres semnificativ in arta olaritului. Nimeni nu poate spune cu precizie cand a fost conceputa aceasta, dar prima dovada a existentei rotii olarului dateaza din Mesopotamia anului 3500 i.Hr. O bucata de lut, ce pana atunci fusese modelata manual, putea fi “azvarlita“ pe roata si invartita, iar cu ajutorul mainilor si, eventual, a unor unelte, si prin intermediul fortei inertiale i se putea da o forma simetrica. Printre aceste forme se numarau cupe, oale si alte recipiente. Avand o destinatie nu numai decorativa, aceste vase reprezentau singurul mod sigur de depozitare a alimentelor, bauturilor, uleilor si cerealelor, avand si multe alte utilizari. Vasele de lut nu erau produse doar pentru depozitarea diferitelor marfuri comerciale, fiind prin ele insele obiecte de negot, comercializate intre diferite popoare cu ajutorul corabiilor si al carutelor.
Multa vreme, obiectele de lut erau uscate la soare, timp de luni intregi. Apoi s-a vazut ca focul scurta mult aceasta operatie si marea rezistenta obiectelor. Totusi, oamenii erau departe de inventarea cuptorului. Arderea se facea pe pamant sau in gropi sapate special, materialele combustibile fiind asezate printre obiectele de lut si sub ele. Arderea facuta astfel, la temperaturi joase ( 500-600 grade Celsius ) era mai mult o uscare fortata. Pentru ca nu exista suficient aer in timpul combustiei, gazele innegreau lutul. Cuptoarele inchise, care asigurau in evul mediu o ardere la 800-900 grade Celsius au aparut prin anul 3000 i.Hr. in Siria.
In secolul al V-lea i.Hr., chinezii au inventat ceramica fina, iar in secolul al II-lea i.Hr. au perfectionat cuptoarele si au obtinut temperaturi de circa 1200-1300 grade Celsius. Portelanul a aparut tot in China, iar chinezii chiar si in prezent produc un portelan de cea mai buna calitate. Primul portelan era o substanta bruta, obtinuta in timpul dinastiei Tang, intre anii 618-907 d.Hr., fiind foarte apreciat pentru transluciditatea sa. Portelanul a ajuns pe pietele occidentale intr-o forma mai rafinata in secolul al XIII-lea, adus de negustorii de mirodenii ce calatoreau pana in Orientul Indepartat.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.