Din aceeasi categorie

		Viata lui Nicolae Titulescu 973 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Viata privata a lui N. Ceausescu 761 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Viata lui Nicolae Ceausescu 1.153 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Pompa si fastul lui Nicolae Ceausescu 216 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Pompa si fastul lui Nicolae Ceausescu 201 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Istoria lui Mos Craciun 1.376 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Asasinarea lui Nicolae Labis 763 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Dictatura lui Nicolae Ceausescu 1.302 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Viata lui Eminescu Ep. 6 - Prietenii si Dusmanii 442 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Sfantul Nicolae 1.120 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana

 

 

 

 

Viata lui Nicolae Titulescu

 

 

 

Cel mai important diplomat roman al secolului al XX-lea, una dintre marile personalitati ale diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie mondiale s-a nascut pe 4 martie, la Craiova. Tatal sau, Ion Titulescu, era jurist si ocupase functii importante la nivel local: prefect al judetului Dolj si presedinte al Curtii de Apel Craiova. Mama sa, Maria, era nepoata marelui pictor Theodor Aman. In anul 1900, T. isi incheia studiile medii la Colegiul Carol I din Craiova cu premiul de onoare la examenul de bacalaureat, fiind considerat cel mai stralucit elev al scolii. In anii urmatori a studiat la Facultatea de Drept din Paris, obtinand licenta in drept cu maximum de puncte. Dupa absolvirea facultatii, si-a inceput cariera didactica la catedra de drept civil a Facultatii de Drept de la Iasi, iar in 1905 a sustinut o stralucita teza de doctorat la Paris, devenind apoi, la 24 de ani, profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Bucuresti si membru al baroului avocatilor din Bucuresti. Incepand din 1908, T. a debutat in viata politica, in calitate de membru al Partidului Conservator Democrat al carui lider era marele orator si om politic Take Ionescu. Ales deputat in Parlamentul Romaniei in 1912, T. s-a afirmat prin competenta, gandire politica realista, dinamism si un talent oratoric deosebit. Dupa audierea discursului sau din Camera Deputatilor, Pozitia Romaniei fata de evenimentele din Balcani (20 decembrie 1913), Take Ionescu scria in ziarul La Roumanie: Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna romaneasca si acest talent este al nostru. Nu numai ca T. a facut ieri inceputul cel mai stralucitor in istoria elocintei parlamentare a Romaniei, dar acest inceput l-a clasat deopotriva ganditor si orator. De-a lungul carierei sale diplomatice, T. si-a desfasurat talentul oratoric in prelegeri si discursuri tinute in patru limbi europene, pe care le vorbea fluent: franceza, engleza, germana, italiana, fiind apreciat ca cel mai mare orator european al perioadei interbelice. In 1917 a devenit, pentru prima data, membru al guvernului Romaniei, ca ministru de Finante in guvernul condus de liderul liberal Ion I. C. Bratianu. In anii grei ai Primului Razboi Mondial, T. s-a implicat in lupta pentru pregatirea Marii Uniri si pentru inlaturarea consecintelor ocuparii zonei de sud a Romaniei de catre trupele Puterilor Centrale. In anul urmator, a infiintat la Paris, alaturi de oameni politici din Regat, dar si din Transilvania, Consiliul National al Unitatii Romane, recunoscut ca reprezentant al statului roman de catre marile puteri membre ale Antantei (Franta, S.U.A., Anglia, Italia). Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, reorganizarea Europei postbelice a fost stabilita in cadrul Conferintei de pace de la Paris (1919-1920), la care T. a participat in calitate de prim-delegat al Romaniei, semnand, alaturi de Ion Cantacuzino, Tratatul de pace dintre statele aliate si asociate Antantei si Ungaria. Acest tratat consfintea unirea Transilvaniei, Crisanei, Maramuresului si Banatului cu Romania (1920). In acelasi an a primit din nou portofoliul ministerului de Finante, in guvernul condus de generalul Alexandru Averescu, in aceasta calitate revenindu-i initiativa reformei fiscale aplicate de statul roman in 1921. Cariera diplomatica propriu-zisa a lui T. a inceput la 16 decembrie 1921 cand a fost numit ambasador al Romaniei la Londra, post pe care l-a detinut pana in 1927. Dupa trei ani, in 1924, a devenit delegat permanent al Romaniei la Societatea Natiunilor, organizatia internationala creata dupa Primul Razboi Mondial cu scopul apararii pacii si securitatii mondiale. In anul 1926 a fost ales membru al Biroului director al Academiei Diplomatice Internationale de la Paris, iar in anul 1927 a preluat vicepresedintia acestui for international al diplomatilor pe care il va conduce, din 1934, in calitate de presedinte. La 6 iulie 1927 a devenit ministru de externe al Romaniei, functie pe care o va indeplini, cu unele intreruperi, pana in august 1936. Intreaga activitate diplomatica a lui T. a avut in vedere afirmarea intereselor Romaniei pe plan international, consolidarea Marii Uniri, constituirea unor sisteme de securitate colectiva care sa garanteze integritatea si securitatea Romaniei, pastrarea climatului de pace in Europa. La initiativa sa, Romania a semnat in 1928, alaturi de Iugoslavia si Cehoslovacia, partenerele ei din Mica Intelegere (alianta cu caracter defensiv creata in 1921 din initiativa Romaniei, la propunerea lui T.), pactul Briand-Kellog, care scotea in afara legii razboiul ca mijloc de reglementare a diferendelor intre state. In 1930 si 1931 a fost ales de doua ori la rand presedinte al Adunarii Societatii Natiunilor, situatie unica in istoria acestei organizatii ceea ce reflecta pretuirea de care diplomatul roman se bucura pe plan international. In anul 1932 a fost seful delegatiei romane la Conferinta dezarmarii de la Geneva, propunerile sale in privinta reducerii armamentului concretizandu-se in redactarea uneia dintre Conventiile de definire a agresiunii semnate de statele membre ale Societatii Natiunilor, la Londra, in anul 1933. Alaturi de Mica Intelegere, in 1934 a luat fiinta o noua alianta, menita sa intareasca sistemul securitatii colective in Balcani: Intelegerea Balcanica. Din acest nou organism european faceau parte Romania, Iugoslavia, Grecia si Turcia, state care urmau sa coopereze pentru pastrarea statu-quo-ului in zona balcanica in conditiile afirmarii tot mai puternice a politicii revizioniste duse de unele state europene ca Germania, Italia, Ungaria sau Bulgaria. Activitatea sa politica si diplomatica a fost inca o data recunoscuta in 1935 prin propunerea candidaturii sale la Premiul Nobel pentru pace, facuta de Facultatea de litere si filosofie din Iasi si alegerea sa ca membru activ al Academiei Romane. In august 1936, cu prilejul unei remanieri a guvernului condus de Gheorghe Tatarescu, a fost inlaturat in mod surprinzator din postul de ministru de externe, in plin proces de negocieri pentru incheierea pactului de neagresiune intre Romania si U.R.S.S. Relatiile diplomatice ale Romaniei cu U.R.S.S. fusesera reluate abia in 1934, principala problema litigioasa constituind-o nerecunoasterea de catre U.R.S.S. a unirii Basarabiei cu Romania in 1918 si deci a frontierei de rasarit a statului roman. Dupa inlaturarea sa din guvern, T. a trait in strainatate (Franta), continuand insa sa sustina pe plan extern cauza Romaniei. A murit la varsta de 59 de ani la Cannes, la 17 martie 1941. Testamentul sau, intocmit in 1940, exprima dorinta sa de a fi inmormantat in Romania, la Brasov. Acest lucru a fost posibil dupa 1989, cand ramasitele sale pamantesti au fost aduse in tara.

• Home
• |
• Termeni si conditii
• |
• Contact

©2024 ANUNTUL VIDEO. Toate drepturile rezervate.
308280 de filme in total