Din aceeasi categorie
|
Ioana D'Arc - Personalitati care au marcat Istoria 1.564 vizite - 0 comentarii adaugat de gusa |
||||||||||||||||||
|
|
Ioana D'Arc-Personalitati care au marcat istoria lumii 1.635 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Edgar Hoover Personalitati care au marcat istoria lumii 1.448 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mata Hari- Personalitati care au marcat istoria lumii 1.575 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Boris Eltin, de la extaz la agonie 1.158 vizite - 0 comentarii adaugat de micle |
||||||||||||||||||
|
Kim Jong Il - Personalitati care au marcat istoria lumii 1.564 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria Magdalena-Personalitati care au marcat istoria 1.782 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lumea noua: 424 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marco Polo-Personalitati care au marcat istoria lumii 1.551 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Itzhak Rabin - Personalitati care au marcat istoria lumi 1.486 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Boris Eltin - Personalitati care au marcat istoria lumii
| Adaugat de Cozana | 29.01.2013 |  Adauga
la favorite |
1.224 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteBoris Nikolaievici Eltin (n. 1 februarie 1931 in Sverdlovsk [azi Ekaterinburg], Rusia, URSS - d. 23 aprilie 2007), a fost, in 1991, primul presedinte al Rusiei, precum si primul conducator din istoria acestei tari ales in mod direct.
In 1961, incurajat de "dezghetul" lui Nikita Hrusciov, se inscrie in Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) si in 1969 ajunge in nomenclatura de partid, lucrand in administratia comunista. Manifestand calitati organizatorice deosebite, avanseaza pe linie de partid si ajunge secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate in care dispune ditrugerea casei Ipatiev, unde fusese asasinat ultimul tar, Nicolae al II-lea. La 24 decembrie 1985 devine primar al Moscovei (de fapt Prim-secretar al Comitetului Orasenesc Moscova al PCUS), functie pe care o detine pana in 1987 cand este demis datorita criticilor vehemente la adresa lui Gorbaciov si a ritmului reformelor, considerat de el ca fiind "prea lent".
In martie 1989 a fost ales in Congresul Deputatilor Poporului si a castigat un loc in Sovietul Suprem. In mai 1990 a fost numit presedinte al Sovietului Suprem al RSFSR. In iunie RSFSR si-a proclamat independenta, iar in iulie Eltin a parasit PCUS. In alegerile prezidentiale democratice din Rusia de pe 12 iunie 1991, Eltin a castigat 57% din voturile populare, si a fost investit in functie pe 10 iulie.
Pe 18 august 1991 a inceput o lovitura de stat impotriva lui Gorbaciov (si a lui Eltin), condusa de comunisti in frunte cu Kruskov. Gorbaciov a fost retinut in Crimeea, in vreme ce Eltin s-a deplasat spre Casa Alba a Rusiei pentru a tine piept loviturii de stat. Casa Alba a fost asediata de armata, dar, confruntate cu demonstratii populare masive, trupele s-au retras, in vreme ce Eltin tinea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Pana pe 21 august majoritatea liderilor loviturii de stat au parasit Moscova, iar Gorbaciov a fost "salvat" din Crimeea si readus in Moscova. Eltin a fost salutat in intreaga lume ca un erou pentru ca a salvat Uniunea Sovietica de revenirea tiraniei si lumea intreaga de reaprinderea Razboiului Rece.
La inceputul lui decembrie 1991, Ucraina a votat independenta de Uniunea Sovietica. O saptamana mai tarziu, presedintii Rusiei, Ucrainei si Belarusului au pus bazele Comunitatii Statelor Independente. Pe 24 decembrie, Rusia a preluat locul URSS de la Natiunile Unite. In ziua urmatoare, presedintele Gorbaciov a demisionat, iar URSS a incetat sa mai existe.
Pe 9 august 1999, Eltin si-a demis Primul-ministru, Serghei Stepasin, si, pentru a patra oara, intregul sau cabinet
Eltin a ramas Presedinte al Rusiei pana pe 31 decembrie 1999, fara a se mai ridica, pe plan istoric si personal, la inaltimea la care l-au dus evenimentele din 1991. A demisionat pe 31 decembrie 1999, numindu-l pe Vladimir Putin presedinte interimar, pana la noile alegeri din 26 martie 2000.
Problemele personale si de sanatate ale lui Eltin, alcoolic inveterat, au fost de multe ori in atentia presei mondiale. Odata cu trecerea anilor, Eltin a inceput sa fie privit ca un conducator din ce in ce mai fragil, despre a carui moarte iminenta s-a discutat adeseori. A incetat din viata la data de 23 aprilie 2007.
In 1961, incurajat de "dezghetul" lui Nikita Hrusciov, se inscrie in Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) si in 1969 ajunge in nomenclatura de partid, lucrand in administratia comunista. Manifestand calitati organizatorice deosebite, avanseaza pe linie de partid si ajunge secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate in care dispune ditrugerea casei Ipatiev, unde fusese asasinat ultimul tar, Nicolae al II-lea. La 24 decembrie 1985 devine primar al Moscovei (de fapt Prim-secretar al Comitetului Orasenesc Moscova al PCUS), functie pe care o detine pana in 1987 cand este demis datorita criticilor vehemente la adresa lui Gorbaciov si a ritmului reformelor, considerat de el ca fiind "prea lent".
In martie 1989 a fost ales in Congresul Deputatilor Poporului si a castigat un loc in Sovietul Suprem. In mai 1990 a fost numit presedinte al Sovietului Suprem al RSFSR. In iunie RSFSR si-a proclamat independenta, iar in iulie Eltin a parasit PCUS. In alegerile prezidentiale democratice din Rusia de pe 12 iunie 1991, Eltin a castigat 57% din voturile populare, si a fost investit in functie pe 10 iulie.
Pe 18 august 1991 a inceput o lovitura de stat impotriva lui Gorbaciov (si a lui Eltin), condusa de comunisti in frunte cu Kruskov. Gorbaciov a fost retinut in Crimeea, in vreme ce Eltin s-a deplasat spre Casa Alba a Rusiei pentru a tine piept loviturii de stat. Casa Alba a fost asediata de armata, dar, confruntate cu demonstratii populare masive, trupele s-au retras, in vreme ce Eltin tinea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Pana pe 21 august majoritatea liderilor loviturii de stat au parasit Moscova, iar Gorbaciov a fost "salvat" din Crimeea si readus in Moscova. Eltin a fost salutat in intreaga lume ca un erou pentru ca a salvat Uniunea Sovietica de revenirea tiraniei si lumea intreaga de reaprinderea Razboiului Rece.
La inceputul lui decembrie 1991, Ucraina a votat independenta de Uniunea Sovietica. O saptamana mai tarziu, presedintii Rusiei, Ucrainei si Belarusului au pus bazele Comunitatii Statelor Independente. Pe 24 decembrie, Rusia a preluat locul URSS de la Natiunile Unite. In ziua urmatoare, presedintele Gorbaciov a demisionat, iar URSS a incetat sa mai existe.
Pe 9 august 1999, Eltin si-a demis Primul-ministru, Serghei Stepasin, si, pentru a patra oara, intregul sau cabinet
Eltin a ramas Presedinte al Rusiei pana pe 31 decembrie 1999, fara a se mai ridica, pe plan istoric si personal, la inaltimea la care l-au dus evenimentele din 1991. A demisionat pe 31 decembrie 1999, numindu-l pe Vladimir Putin presedinte interimar, pana la noile alegeri din 26 martie 2000.
Problemele personale si de sanatate ale lui Eltin, alcoolic inveterat, au fost de multe ori in atentia presei mondiale. Odata cu trecerea anilor, Eltin a inceput sa fie privit ca un conducator din ce in ce mai fragil, despre a carui moarte iminenta s-a discutat adeseori. A incetat din viata la data de 23 aprilie 2007.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.