Iuda Iscariotul sau Iuda Iscarioteanul a fost, conform evangheliilor din Noul Testament, unul din cei doisprezece apostoli alesi de Isus sa domneasca peste triburile lui Israel in Imparatia lui Dumnezeu (Matei 19:28). Numele de „Iscariot" (Ioan 6:71) ar indica fie provenienta sa din satul Karioth (cca 25 km sud-est de Hebron), fie apartenenta sa la grupul revolutionar al sicariilor. L-a tradat pe Isus pentru 30 monede de argint.
Dupa rastignirea lui Isus, regretand fapta, a aruncat cele 30 monede in incinta Templului lui Irod din Ierusalim (Matei 27:5), dupa care s-ar fi spanzurat de un copac numit de atunci „copacul lui Iuda" (lat. „Cercis siliquastrum"). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumparat cu acei bani hotarul de pamant „Hakeldama", folosit ca cimitir pentru strainii decedati in Ierusalim (terenul ar fi fost situat la sud de Valea Hinnom si de vechea cetate a Ierusalimului). Afirmatiile Evangheliei dupa Matei sunt contrazise in Faptele Apostolilor 1:18, conform carora Iuda a cazut si s-a rupt in doua, terenul fiind cumparat de Iuda insusi, nu de preoti.
El este personajul central al Evangheliei dupa Iuda, care conform lui Bart Ehrman nu este Evanghelia dupa Iuda, ci Evanghelia despre Iuda, adica vestea cea buna despre Iuda
Conform acestei evanghelii Iuda a fost discipolul care a inteles cine este de fapt Isus,[3] fiind discipolul preferat de El (Iuda nefiind ca cei doisprezece, care erau plini de toate imoralitatile),[4] si a facut voia lui Isus dandu-l pe mana autoritatilor care i-au ucis trupul, eliberandu-l astfel pentru a se intoarce in Imparatia lui Barbelo (Mama Divina).
Conform evangheliei, nu moartea lui Isus ne mantuieste, ci cunoasterea secreta comunicata de Isus lui Iuda