Virginia Zeani, care a implinit duminica 87 de ani, povesteste cum a parasit Romania in 1947 si cum a devenit prim-solista a Operei din Roma. Soprana este cea care l-a descoperit pe Luciano Pavarotti, „un tanar inalt si firav".
A fost colega de generatie cu Maria Callas si are un destin de film. In 2009, Sever Voinescu i-a dedicat o carte: „Canta che ti passa"/„Canta, ca-ti trece!".
La 87 de ani, Virginia Zeani isi ascunde cochet intelepciunea anilor sub un ton adolescentin: „Trebuie sa stim sa ne manevram singuri destinul, fara a simti pedeapsa care ne asteapta dupa moarte. Sa stim sa iubim si sa avem mila. Viata nu e numai a noastra, ci si a persoanelor din jur care ne iubesc", spune, si rade des
De-a lungul celor peste 30 de ani de cariera a cantat mai bine de 70 de roluri si n-a anulat decat doua reprezentatii.
La varsta de 20 de ani stia deja patru opere pe dinafara.
A plecat spre Napoli din p
ortul Constanta, in februarie 1947, cu un pasaport de la Regele Mihai.
De Pavarotti o leaga foarte multe! In 1956 canta „La Traviata" cu Alfredo Krauss. Si in cor era tatal lui Pavarotti. A venit la ea „Am un baiat, are 20 de ani si o frumusete de voce. Vreti sa-l ascultati?". Pe atunci, Pavarotti era un tanar inalt, firav... Dupa sase ani, a cantat cu ea in prima lui „La Traviata". Si cu Domingo s-a inteles bine. Foarte mult a cantat, insa, cu marele tenor Beniamino Gigli. A debutat cu el in 1951, avea 24 de ani, el, 62. " cand reusea sa ma imbratiseze pe scena imi soptea: „Nu prea pot s-o fac bine fiindca ne despart 40 de ani si 40 de kilograme!" "
A fost casatorita cu celebrul bas italian Nicola Rossi-Lemeni, impreuna cu care are un fiu.
Studiile si cariera:
A studiat literatura si filosofia la Universitatea din Bucuresti si a luat lectii de canto cu Lucia Anghel.
Mai tarziu a studiat cu celebra soprana Lydia Lipkowska si cu Aureliano Pertile, solistul preferat al dirijorului Arturo Toscanini.
A debutat in 1955 la Opera din Roma, unde a fost, timp de doua decenii, prim-solista. A urcat pe cele mai mari scene ale lumii, fiind supranumita „L'assoluta".