Haplea -1927- Caricaturistul Marin Iorda
Haplea este un film de animatie realizat in 1927 de caricaturistul Marin Iorda, dupa scenariul lui Nicolae Batzaria. Personajele sale au aparut cu mult inainte, in caricaturile din presa vremii. Pentru a crea acest film de 300 metri, autorului i-a fost necesar un an de munca.
Ca personaj in caricaturi, Haplea si prietenii sai (Coana Frosa, Haplina si Haplisor) au aparut in mai multe reviste, cum ar fi "Dimineata copiilor", din 1924 pana in 1970 si in unele albume.
In 1927, Marin Iorda a realizat pe baza acestor personaje primul desen animat romanesc pastrat in Arhiva Nationala de Filme, intitulat "Haplea", pe scenariile lui Nicolae Batzaria. Filmul a fost realizat cu ajutorul unui aparat de filmat Charles Urban & Co., cumparat de la Aurel Petrescu.
Cateva pagini de manuscris, un fel de "jurnal de creatie" al autorului, vorbesc de la sine despre migala muncii la acest film: "Incet-incet, vrafuri de desene se ridicau in jurul meu. Haplea mergea, Haplea fugea, Haplea e suparat. Alaturi de el, isi faceau aparitia alte figuri: Catelusul Zdup, gasca cea prostuta, Privighetoarea, Cioara, Cobzarul, Tambalagiul, Frosa, Popa Clondir, Nasul si Nasa. De asemenea se intruchipau in partile lor caracteristice trenul in mers, poduri, aeroplanul lui Lindberg, automobilul. Problemele ce mi se ridicau nu erau dintre cele mai usoare, dar ma interesau cu atat mai mult: mersul omului, mersul cainelui, zborul pasarilor si al avionului, fuga automobilului. Toate acestea trebuiau studiate, calculate si realizate in functie de departare, de viteza, de unghiul optic sub care erau vazute si redate."
Dificultatile tehnice si materiale au fost si ele evocate: "Am adunat de ici, de colo, bani pentru a cumpara un vechi aparat de luat vederi, nu mai mare decat o valiza: marca «Urban», un adevarat stramos. [...] Doua mese suprapuse, pentru turnare. Pe masa de deasupra, batranul «Urban». Pe cea de dedesubt, platoul, pe care imi voi aseza personajele. O gaura in masa de deasupra imi va permite sa fixez obiectivul in asa fel ca sa pot privi drept la mijlocul mesei de jos, scuzati... al platoului."
La sfarsitul filmului, autorul a avut ideea sa apara insusi in fata camerei, aratand spectatorilor, pe viu, cum isi creeaza eroul; stand de vorba cu el inainte de a-l introduce in actiunea filmului.
Spre deosebire de Pacala (un alt personaj de desen animat din acei ani), personaj preluat din folclorul romanesc, personajul Haplea a intrat in folclor datorita popularitatii benzilor desenate si figurii sale de naiv contemporan. Un alt desenator, Pascal Radulescu, a publicat intre anii 1938 si 1940 "Peripetiile lui Haplea" sub pseudonimul Mos Nae.
Dificultatile ivite in timpul si dupa realizarea filmului "Haplea" l-au facut pe Iorda sa renunte la o continuare. A mai realizat, in anul 1936, doar niste diagrame animate pentru filmul profesorului Dimitrie Gusti, prezentat la pavilionul romanesc al Expozitiei internationale de la Paris din anul urmator.
Autointitulat „comedie grotesca in doua parti, realizata din desene animate de desenatorul Iordache", Haplea (1927) denota unele preocupari de limbaj cinematografic (folosirea irisurilor), pe fondul unei naratiuni dinamice, care implica atat cuplul Haplea-Frosa, cat si tandemul lautaresc Matraguna-Boroboata, ba chiar si un catel, salvator al filmelor mute (daca ar fi sa ne gandim la The Artist...). Inovand pe plan local in domeniul tehnicii mixte, autorul insusi apare pe ecran, anuntand implicit intentia sa de a trece in 1928 la filmul de fictiune, al carui titlu va fi anticipat de replica pe care desenatorul i-o da, pe pelicula, lui Haplea: Asa e viata. Iorda va mai reveni nesemnificativ la animatie in 1936, cand realizeaza desenele pentru filmul Locuinta taraneasca in Romania al echipei profesorului Dimitrie Gusti apoi, dupa doua experiente nefinalizate in domeniul filmului cu actori (Focuri sub zapada, 1941; Cetatea fermecata, 1945), se dedica definitiv artei scenice (conducand teatrele din Bucuresti-„Munca si lumina", Iasi si Craiova). In sufletul sau va ramane o virtualitate a neimplinirii drumului deschis de Haplea (asa cum reiese si din volumul inedit „Cate ceva despre activitatea mea cinematografica"5), artistul sfarsind tragic prin alegerea caii suicidare in 1972.