Din aceeasi categorie
|
Istoria tangoului 1.756 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria sunetului punk al rebeliunii 399 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Artei: Mesopotamia si Egiptul Antic (episodul 2) 542 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Artei (episodul 1) - Arta Preistorica 456 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Romantismul in arta 433 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Palatul Sutu, o incursiune prin istoria Bucurestiului 559 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria artei-Napoleon in lupta 1.085 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Thomas Eakins 1.546 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Galeria Nationala de Portrete 163 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
HIROSHIGE: Artistul japonez preferat al lui Van Gogh 277 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Istoria Tangoului argentinian
| Adaugat de Cozana | 15.10.2012 |  Adauga
la favorite |
1.733 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIstoria Tango-ului argentinian
Stim sigur ca tangoul a aparut undeva la sfarsitul secolului 19 in Argentina, probabil in jurul anului 1880. Datele precise legate de aparitia tangoului sunt dificil de obtinut – comunitatea de oameni in care a aparut tangoul a disparut de mult, iar despre nasterea tangoului stim mai multe povesti decat date istorice concrete.
Buenos Aires era, la sfarsitul secolului 19, un oras care primea din Europa si din restul lumii un sir nesfarsit de emigranti – francezi, germani, italieni, spanioli, evrei, si asa mai departe. Putem recunoaste in tango „la contre dance" adus de francezi, valsul german, sau chiar influente din muzica negrilor adusi ca sclavi in America de sud. Fiecare grup venea in Argentina cu o particica din cultura proprie, inclusiv muzica si dansul. Scena spectacolului final al filmului Tango al lui Carlos Saura este reprezentativa [IMAGINE] este o metafora a melange-ului cultural din Buenos Aires-ul de la sfarsitul secolului 19. Din amestecul acestor culturi s-a nascut in cele din urma tangoul.
Tangoul a aparut in periferiile din Buenos Aires in baruri, bordeluri etc, unde barbati singuri isi petreceau vremea band, jucand carti, dansand sau apelau la serviciile „celei mai vechi profesii din lume". A dansa tango cu o femeie in acea vreme era considerat obscen – imbratisarea este prea intima, picioarele se ating si se intrepatrund... Asa incat daca barbatii doreau sa incerce un pas nou sau sa invete sa danseze, singura posibilitate era sa danseze cu un alt barbat. Dansatorii de tango repetau intre ei astfel incat sa atraga admiratia doamnelor. Experimentand si dansand unii cu altii, acesti dansatori, multi anonimi, au creat dansul tango.
Muzica de tango era cantata pe instrumente portabile: chitara, vioara, etc. Bandoneonul, adus in Argentina la sfarsitul secolului 19 a devenit instrumental asociat cu tangoul, iar sunetul bandoneonului inseamna pentru multe persoane sunetul tangoului.
In acea perioada tango-ul nu era considerat un dans acceptabil in societate pentru ca, avand in vedere unde aparuse tangoul, oamenii il considerau imoral. Treptat insa, clasa de jos din Buenos Aires incepe sa asculte si danseze tango (fara miscari „pacatoase" cum ar fi corte-urile sau quebrada insa...) sambata sau duminica, la nunti, botezuri, si asa mai departe.
Tinerii din clasele sociale superioare, intoarcandu-se dimineata acasa dupa nopti de aventura petrecute in suburbii, au aratat surorilor, verisoarelor, etc acest nou dans si daca ne gandim ca la inceputul lui 1906 se vandusera cam o suta de mii de partituri din Yo soy la morocha (Eu sunt bruneta)(vezi www.todotango.com), este evident faptul ca tinerele din inalta societate puteau cel putin canta tango, daca nu il si dansau.
Cu toate acestea, tangoul era condamnat de politicieni si moralisti si va mai dura destul de multa vreme pana cand sa ajunga „fiul iubit al Buenos Aires-ului"
Stim sigur ca tangoul a aparut undeva la sfarsitul secolului 19 in Argentina, probabil in jurul anului 1880. Datele precise legate de aparitia tangoului sunt dificil de obtinut – comunitatea de oameni in care a aparut tangoul a disparut de mult, iar despre nasterea tangoului stim mai multe povesti decat date istorice concrete.
Buenos Aires era, la sfarsitul secolului 19, un oras care primea din Europa si din restul lumii un sir nesfarsit de emigranti – francezi, germani, italieni, spanioli, evrei, si asa mai departe. Putem recunoaste in tango „la contre dance" adus de francezi, valsul german, sau chiar influente din muzica negrilor adusi ca sclavi in America de sud. Fiecare grup venea in Argentina cu o particica din cultura proprie, inclusiv muzica si dansul. Scena spectacolului final al filmului Tango al lui Carlos Saura este reprezentativa [IMAGINE] este o metafora a melange-ului cultural din Buenos Aires-ul de la sfarsitul secolului 19. Din amestecul acestor culturi s-a nascut in cele din urma tangoul.
Tangoul a aparut in periferiile din Buenos Aires in baruri, bordeluri etc, unde barbati singuri isi petreceau vremea band, jucand carti, dansand sau apelau la serviciile „celei mai vechi profesii din lume". A dansa tango cu o femeie in acea vreme era considerat obscen – imbratisarea este prea intima, picioarele se ating si se intrepatrund... Asa incat daca barbatii doreau sa incerce un pas nou sau sa invete sa danseze, singura posibilitate era sa danseze cu un alt barbat. Dansatorii de tango repetau intre ei astfel incat sa atraga admiratia doamnelor. Experimentand si dansand unii cu altii, acesti dansatori, multi anonimi, au creat dansul tango.
Muzica de tango era cantata pe instrumente portabile: chitara, vioara, etc. Bandoneonul, adus in Argentina la sfarsitul secolului 19 a devenit instrumental asociat cu tangoul, iar sunetul bandoneonului inseamna pentru multe persoane sunetul tangoului.
In acea perioada tango-ul nu era considerat un dans acceptabil in societate pentru ca, avand in vedere unde aparuse tangoul, oamenii il considerau imoral. Treptat insa, clasa de jos din Buenos Aires incepe sa asculte si danseze tango (fara miscari „pacatoase" cum ar fi corte-urile sau quebrada insa...) sambata sau duminica, la nunti, botezuri, si asa mai departe.
Tinerii din clasele sociale superioare, intoarcandu-se dimineata acasa dupa nopti de aventura petrecute in suburbii, au aratat surorilor, verisoarelor, etc acest nou dans si daca ne gandim ca la inceputul lui 1906 se vandusera cam o suta de mii de partituri din Yo soy la morocha (Eu sunt bruneta)(vezi www.todotango.com), este evident faptul ca tinerele din inalta societate puteau cel putin canta tango, daca nu il si dansau.
Cu toate acestea, tangoul era condamnat de politicieni si moralisti si va mai dura destul de multa vreme pana cand sa ajunga „fiul iubit al Buenos Aires-ului"
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.